despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
… de la mijlocul lui 2013 încoace Lidl a început să atragă tot mai mulţi clienţi. Cu preţuri bune pe mărcile proprii, cu cîteva chestii care altundeva nu sînt, cu o mişcare destul de rapidă la casă… Nu zic; mi-a plăcut.
Însă… însă. Însă văd Lidl întorcîndu-se la obiceiurile de dinainte. Stocuri zero la bunuri uzuale, lipsa nenorocitei de ape minerale, cărucioarele de aprovizionare lăsate alandala şi atitudinea de băgat-picioarele: cu asta Lidl primeşte clientul anului 2014.
Cînd fac cumpărăturile, mă interesează să gasesc ce am nevoie, să am măcar cum alege între două sortimente rezonabile şi să nu stau la nenorocita aia de coadă de la casă.
Văd că pe Lidl nu-l interesează astea, din păcate.
Iar măgăria cu casele închise, cînd e cioporul de oameni mai mare, eu n-o accept.
Da – să ştiţi că aştept după trei-patru-cinci cetăţeni la rînd; dar dacă e coada mai mare şi nici după un sfert de oră nu deschizi case noi şi – mai ales – dacă tu, casier, te mocăi în batjocură, eu îmi las naibii căruciorul plin în faţa unei case închise şi mă duc altundeva.
Şi nu doar eu; am mai văzut şi pe alţii; să înţeleagă magazinul că pe acele cumpărături ar fi putut lua bani, dacă ar fi fost un pic mai cu bun-simţ.
Dacă-i vorba de case şi rînduri, îmi place cum a început Carrefour să facă culoarul acela de aşteptare – te opreşti o „linie de discreţie”, eşti anunţat ce casă se eliberează, şi te duci frumuşel acolo.
… iaca nu ştiam – e bine să te mai preumbli prin cartiere; trecui deunăzi prin Berceni, să văd ce mai e nou, ce s-a mai schimbat, ce-a mai băsnit Piedone; chestii de-astea.
Aşa am văzut că Templul Culturii al copilăriei mele s-a transformat în Templul Comerţului: anume că fostul cinematograf „Cultural” este acum Carreforur Market.
Io zic că asta-i o lovitură cruntă dată Mega Image-ului; şi mai ales tuturor care se ocupă cu prospectarea pieţei imobiliare, în vederea găsirii de noi şi noi spaţii pretabile comerţului.
O să vedem supermarketuri deschise oriunde, probabil: şi-n bănci, şi-n farmacii, şi-n spitale, şi-n cimitire; la şcoală, în loc de ora de sport, copiii or să se ducă să stea la casă; iar duminica… duminica o să ne-nchinăm zeului consum.
Fac mereu cumpărături, sînt mereu pe drumuri. Intru în fel de fel de magazine. Unele îmi plac, altele mă dezamăgesc. Încă mă tem de monopolul Mega Image, dar recunosc abilitatea acestui magazin de a fi versatil, de a ţine şi preţuri bunuţe, şi – mai ales – de a nu-şi bate joc prea mult de sortimente. Chiar şi în cel mai mic Shop & Go ai de unde alege între mărfuri.
Nu la fel se întîmplă în magazinele La Doi Paşi în care-am intrat. De acord, nu-s aşa de multe în drumul meu şi recunosc că le-am călcat din curiozitate. M-a dezamăgit – nu se bate nicidecum cu magazinaşele Mega Image. Stă prost – stocuri mici, sortimente sărace, mărci alese neinspirat. Nu mă convinge.
Nu-mi place nici cum se mişcă reţeaua Carrefour Market. De acord, stau bine la capitolul mezeluri, acolo unde magazinele au fost făcute împreună cu Angst – dar atît. În rest, preţurile nu se simt că ar beneficia de pe urma puterii Carrefour. Chestiile ieftine, sub marcă proprie, se vînd repede şi nu se completează stocurile eficient.
Comerţul e încă o brambureală mare, cu lucruri de neînţeles…
Nu-nţeleg, de pildă, cum un lanţ de supermarketuri mari – ca Lidl – poate avea preţuri mai mici ca unele hipermarketuri; şi nu vorbesc de mărcile proprii, ci de mărci comune comerţului nostru.
pesemne aţi tot citit despre Kaufland; merge bine şi, în ţară, a ajuns să vîndă peste Carrefour. Mie Kaufland îmi place; nu doar pentru că am unul aproape, ci pentru că este un magazin bun.
O să-l compar cu Carrefour şi o să găsesc multe argumente care să-i dovedească superioritatea.
Carrefour zice că vinde absolut orice ai avea nevoie – ceea ce e adevărat. Dar nu toate lucrurile vîndute sînt şi de cumpărat. Carrefour vinde şi maşini de spălat, şi cauciucuri de maşini – dar, atunci cînd te duci să-ţi faci cumpărăturile săptămînale, nu-ţi iei cauciucuri noi, nu? Şi maşina de spălat, parcă ţi-ai lua-o de la Altex, totuşi.
La Kaufland găseşti doar ce ai cu adevărat nevoie – mîncare, de-ale casei, chestii simple.
Carrefour te înnebuneşte cu mărcile proprii, pe care nu dai doi bani. Mărcile proprii de la Kaufland sînt mai bune decît cele de la Carrefour. Dar nu asta contează – ci faptul că, în realitate, Kaufland are mai multe produse bune din aceeaşi gamă decît Carrefour. Am văzut-o şi la apă minerală, şi la mezeluri, şi la cereale, şi la hîrtie igienică – la multe.
Carrefour vinde mai multe lucruri pe care nu le-ai cumpăra – asta e treaba. Şi aşa ajunge să aibă promoţii mari, în urma cărora vezi, de fapt, că n-ai făcut nici o afacere. Şi mai e ceva; Carrefour s-a lăudat întotdeauna cu preţurile mici; şi cînd te duci acolo vezi că preţurile alea mici sînt la lucrurile pe care nu le vrei – şi te superi. La Kaufland nu te aştepţi, parcă, să aibă cele mai mici preţuri din ţară – aşa că eşti pregătit să nu le găseşti. Dar cu toate astea, Kaufland vinde cam la acelaşi preţ ca orice alt hipermarket. Şi – de ce să n-o zicem? – Kaufland mai are şi are noroc cu numele nemţesc – ştiţi voi de ce.
Şi la Kaufland sînt mereu cele mai mari şanse să găseşti pe stoc ceea ce vrei.
La Kaufland stai mai puţin la casă decît la Carrefour şi poţi să iei de fiecare dată orice pe bonuri.
… părerea mea.
Mic.ro
… am tot scris despre magazinele astea; şi e normal – şi am văzut că mulţi oameni se interesează de soarta lor.
Pîn’la urmă, se ajunge la un singur lucru: mulţi dintre noi nu pricepem de ce – la mai bine de trei luni de la lansarea conceptului – la Mic.ro nu se găsesc acele produse şi mărci care se cer.
La Mic.ro nu se găseseşte, acum, în cea mai toridă vară din viaţa noastră… ÎNGHEŢATĂ! Mic.ro nu vinde îngheţată de la Delta, nici de la Napoca, nici de la Amicii. Mic.ro are o ladă nenorocită de îngheţată în care zac trei vafe şi un tort de la un producător necunoscut. Bre! am văzut săptămîna trecută, în Buftea, un magazin oarecare care avea opt lăzi de îngheţată! Opt lăzi pline!
La Mic.ro nu se găsesc, pe la mijlocul săptămînii, anumite sortimente de bere sau apă minerală – pentru că n-a venit încă maşina de aprovizionare.
Mă uit la oamenii care ţin magazinele mici de la noi din cartier: nici unul nu ar îndrăzni să n-aibă de-ajuns de multă bere rece într-o zi de meci!!!
Nu vreau să fiu rău, pentru că la Mic.ro sînt şi lucruri bune, şi lucruri mai ieftine decît la alte magazine mici – dar inerţia lor e mult prea mare!
Mega Image
Mega Image e un jucător agresiv; deschide magazine peste magazine. Dar Mega are probleme cu atitudinea: vînzătorii sînt înceţi, reclamaţiile sînt primite cu nepăsare… chestii de-astea.
Mega are o lipsă de bun-simţ enormă în multe cazuri: nici un magazin nu asigură locuri de parcare pentru clienţi; vinde mărfuri cu defect sau cu lipsuri; iar la orele de vîrf casierii pleacă să mănînce.
Mă întreb cum o să se descurce Mega cu două magazine pe Titulescu – luînd în calcul faptul că odată ce Pasajul Basarab va fi inaugurat, oprirea pe banda 1 va fi interzisă.
Şi, sincer, m-am săturat de felul în care Mega blochează traficul – pe Titulescu, pe Unu-Mai, pe Ştefan Cel Mare, în Rahova…
Kaufland
Kaufland are un sistem bun la raionul de fructe şi legume: îţi alegi, îţi cîntăreşti şi-ţi etichetezi singur produsele. Doar că… trebuie să vînezi, pe tastatura cîntarului electronic, simbolul fructului ales. Şi credeţi-mă, pe un cîntar perele sînt între roşii şi pătrunjel, pe alt cîntar sînt între banane şi cartofi – şi pe cel’lalt cîntar… perele nu apar deloc.
Carrefour
… trecînd zilele trecute pe lîngă magazinul express de pe Panduri, am început să mă-ntreb: de ce i-au spus Carrefour Răzoare? Magazinul e la juma’ de kilometru de ceea ce numim noi Răzoare! Se putea numi foarte bine Carrefour Panduri, nu?
Nu e singurul caz de nume aiurea alese. Mega şi-a botezat noul magazin de pe Titulescu ‘Mega Image Banu Manta’ – deşi n-are nici o treabă cu Banu-Manta. Nu puteau să-i zică Titulescu-nou? Oamenii n-au nici o problemă cu genul ăsta de denumiri, credeţi-mă!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii