despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
 dacă n-aţi avut încă drum pe la Bookfest, duminică e ultima zi.
Cei care au răbdarea să caute şi prin pavilioanele mai îndepărtate (acolo unde au ajuns editurile mai mititele) au ocazia să găsească şi un stand Bucureştii Vechi şi Noi – şi-acolo, pe lîngă planşele lui Radu Oltean, şi două cărticele nou-nouţe.
Prima se cheamă chiar aşa – Bucureştii Vechi şi Noi – şi adună mai multe povestioare şi eseuri despre oraşul nostru, scrise de-alde noi.
A doua este scrisă de Adrian Majuru şi-i zice Rahova-Ferentari – şi-n viaţa mea n-am văzut o monografie mai frumoasă a vreunui cartier bucureştean; şi-i plină de poze – o încîntare.
Amîndouă cărţile sînt scoase la editura Subiectiv. La Bookfest intrarea-i liberă şi-i deschis pînă seara tîrziu.
 Poate vrei sa stii mai multe despre Bucuresti; despre istoria lui, despre lucrurile intimplate de 550 de ani incoace. Ce-i mai frumos decit sa citesti o carte, una scrisa bine, una la care s-a muncit mult (si se vede?).
Eu as recomanda doua carti. Prima e scrisa de Radu Olteanu: Bucurestii in date si intimplari. E scoasa de Editura Paideia, prin 2002. Cred ce se mai gaseste prin librarii, si s-a vindut in jur cu 400 de mii vechi. Acopera ce s-a-ntimplat in oras cam pina la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
A doua carte a aparut la editura Compania, si se numeste Cronologia Bucurestilor; e scrisa de Gheorghe Parusi; care-n plus vorbeste si despre intimplarile petrecute pina in 1989. A aparut acum doi ani, si o gasiti cam la 900 de mii vechi.
As zice ca n-ar fi chiar niste bani aruncati pe fereastra.
(… apropo de fereastra, panoramele vechiului Bucuresti ale lui Radu Oltean, precum si afisele lui merita toata admiratia!)
(Rezumatul primei parti: te-ai dus la librarie si ai vazut cum e acolo. Acum vrei sa cumperi – totusi – ceva)
Cum intri in librarie, vreo cincizeci de titluri se ocupa de femei: cum sa-ti inseli barbatul, cum sa-l pedepsesti daca te-a inselat, cum sa nu te ingrasi, cum sa-ti inseli barbatul daca totusi te-ai ingrasat – si cum sa slabesti dupa aia! Si sa stiti ceva – nu sint eu misogin! Toate cartile alea sint.
Si totusi, totusi, vrei sa citesti! Desigur ca ai de unde alege; numai Maestrul si Margareta e scoasa de vreo patru edituri – deci poti gasi linistit culoarea copertii care merge cu mocheta de-acasa. Toata lumea scoate Jules Verne, toti il publica pe tinarul autor de succes Mark Twain; cit despre Paulo Coelho, Harry Potter, toate seriile cu vampiri, si Jamie Oliver – p-astia o sa-i dai la bac peste citiva ani!
Daca nu ti-a ajuns, o sa te impiedici acum de standul cu carti cu sfaturi – sfaturi pentru gradina (vreo douazeci de carti de citit; dup-aia o sa poti creste linistit nuferii aia in cada), retete de mincare (cum sa faci sos de pizza folosind 3 oz. sos tomate – ca, draga traducatorule, e greu sa folosesti CALCULATORUL DE LA GOOGLE ca sa vezi cit face 3 uncii la noi!), sfaturi de crescut ciini, pisici, melci si pesti… si despre cum sa-ti cresti copilul fara sa intelegi ca in America medicamentelor uzuale de la noi le spune pur si simplu altfel!
In mod normal, in acest moment ar trebui sa-ti iei cimpii, dar tu nu-si-nu! vrei sa-ti iei o carte! Ia stai asa – poate gasesti un autor roman! Romania are multi autori; pe ei ii cheama Pavel Corut si Mircea Cartarescu. In librarii se gasesc chiar mai multe carti de ei decit cite au scris ei insisi. Asta pentru ca cei mai multi autori romani se re-editeaza. Dac-au scris in tinerete un volum de povestiri, acum scot fiecare povestire separat in volum. Dac-au scris la ziar cite-o tableta pe saptamina, periodic le string intr-un volum. Dac-au dat vreun interviu mai lung de doua pagini, mai pun alaturi 20 poze cu ei – si-l publica in volum.
Sa nu fiu rau; sint si multi autori tineri; e foarte greu insa sa razbati. Trebuie sa atragi atentia. Sexul e bun. Un autor tinar – asa e legea nescrisa – trebuie sa bage cite un sex oral cam la 35 de pagini. Un tinar cu adevarat dornic de afirmare o sa-l aleaga ca titlu; frumos debut! Autorii consacrati pot sa lase doar cite-un act sexual cu perversiuni cam la 100 de pagini; cu timpul descopera ca unui volum serios ii ajunge un viol de vreo trei pagini.
Bine, atunci ce se publica? Clasici (acolo unde nu-s de plata drepturi de autor), autori care-au cistigat Nobelul si pe care nu-i intelege nimeni, chestii a la Umberto Eco (care mai nou se petrec in Istanbul sau in Afganistan), SF, si lucruri usurele (65 de lucruri pe care nu le stiati despre gaini, 100 de idei la care sa te gindesti cind astepti metroul, 200 de trucuri pe care sa le folosesti daca esti schiop in Vietnam). Toate cartile astea se re-editeaza cam la doi ani, si primesc o coperta noua.
E foarte importanta coperta. Daca publici un autor strain, e simplu: trebuie sa pui un ceas intr-un colt (unul cu cuc), sa pui in mijloc o silueta (ori fara umbra, ori cu doua umbre) si in celalat colt sa pui botul unei masini vechi; poti sa mai pui o pereche de jeans si o banana. Daca publici un autor roman, trebuie sa pui neaparat o mireasa in loc de masina veche; daca se poate sa pui si-o cale ferata si-o pisica ar fi genial de-a dreptul. Daca simti ca procesul creativ e cu adevarat solicitant, poti pune pur si simplu un detaliu dintr-o pictura – merge la orice, de la istoria Teleormanului la gangsterii finlandezi.
Lectura placuta.
Sa zicem ca-ti iei o biblioteca noua, pe bej si vrei si niste carti noi pentru ea – cum e cel mai bine sa le cumperi? Colectia Adevarul ocupa cam un sfert din orice librarie: poti cumpara un metru liniar de Sven Hassel, un six-pack de clasici rusi (arata ca un bax de cutii de bere si are si toarta; cultura n-a fost niciodata mai accesibila… pe scari) sau un portbagaj intreg cu Winnetou; ar trebui sa se vinda direct la Praktiker!
Lasind asta la o parte, ati mai trecut recent printr-o librarie, sa zicem Diverta? Felul in care aseaza cartile e demential – autorii, in ordine alfabetica! Libraria nu e biblioteca publica; te duci sa cauti un SF – vrei sa-l gasesti la standul de SF; asa, Asimov e-ntr-un colt, linga Alecsandri! (pe de alta parte Sandra Brown sade linga Coelho si vad ca se impaca bine!). De ce nu se pun si la Carrefour in raft produsele alfabetic? Vrei deodorant? il gasesti linga DVD-playere si dovlecei!
Apoi, cartile nu sint conserve, nici cartofi, nici parizer – de ce trebuie sa lipesti o ditamai eticheta pe spatele lor cind la vinzi? Nu se poate pune pretul mai discret, sa zicem pe coperta a treia?
Si inca ceva… stergeti de praf cartile din cind in cind in raft! Sau macar puneti niste chiuvete in librarii!
Stiti vreuna? O povestire macar, ceva?
Stiti ce vreau sa zic, o carte-n care orasul asta s-apara asa cum nu te-astepti; sa-ti vina sa te duci pe strada de care scrie-n carte si s-astepti minunea. Stiu ca Bucurestiul nu-i Praga, Dublin, Paris ori Londra, da’chiar as vrea sa citesc cartea aia! Pentru ca uneori merita; uneori are strazile frumoase intr-o lumina calda si are – tot uneori – farmec. Bucurestiul trebuie sa fie mai mult decit semaforul la care astepti de patru ori sa se puna verde, mai mult decit blocurile care s-au ridicat si se ridica, mai mult decit parcarea de la Mall sau supermarket.
Si-atunci, ce se-aude cu cartea? Hai, ca sunt oameni care-au adus ceva din Bucurestiul modern in literatura: Mihail Sebastian, Geroge Calinescu, Camil Petrescu… dar asta a fost acu’ 60, 70 de ani! In zilele noastre nimeni n-a avut chef sa scrie ceva fumos despre Bucuresti, in afara de Mircea Cartarescu, care are un decor fantastic si frumos mai vorbeste despre morile de pe Stefan-cel-Mare! De-aia cred ca la anul, cind iar se vor imparti diplome si onoruri de ziua Bucurestiului, ar fi urit sa nu primeasca o medalie stralucitoare; fiindca Bucurestiul pe care l-a scris e frumos, e frumos si o sa ramina frumos.
Update: Craii de Curtea Veche e o carte frumoasa pe care-am uitat-o. Dac-ati vrea s-o cititi online, o puteti gasi aici.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
dacă n-aţi avut încă drum pe la Bookfest, duminică e ultima zi.
comentarii