despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Pîn-la urmă, nu-i mare șmecherie, deși-i greu de urnit. Plin e centrul de minunate blocuri de dinainte de Război – splendide dovezi arhitectonice – de pe care se scurge tencuiala și se desprind ornamentele. Dar cînd vezi că un bloculeț locuit de multipli proprietari se renovează, chiar lauzi întreprinderea. E pe Hristo Botev, colț cu Robescu.
… pe strada Chindiei – micuță și ocolită de oameni și trafic – o renovare recentă și decentă. Îmi place că n-au stricat corpul înalt, adăugîndu-i vreun acvariu. Lîngă ea, bloculețul de la numărul 6 încă șade părăginit și trist.
 
O casă ce primește a doua șansă, pe fosta stradă Cernica (azi Păr. Stăniloae), colț cu Negustori.
Peste drum de ea, o alta care fusese deja renovată… și nu rău. Cine știe de ce se reface?
În scuar la Popa Soare, o renovare bună, care însă n-a readus la viață casa – șade părăsită, neterminată, de cîțiva ani buni.
Ideea e că se-ntîmplă: oamenii-ncep să vrea să-și renoveze clădirile, să le facă de laudă; contrastele stradale încep, așadar, să sară-n ochi.
„Semne bune” – toate articolele
În vară se fac doi ani de cînd a ars casa asta, unde a funcționat celebrul restaurant turcesc „Ido Memoș”.
Putem s-o includem în serialul nostru, întrucît de-atunci nu-i nici un semn că cineva vrea să-i facă ceva.
   
Din anii ’50 a funcționat aici bufetul „Fîntînica”; înainte de asta, bodega lui Alexandru Costescu, cu comerț și de coloniale și delicatese.
mai multe despre Case căzute
O zonă cu un potențial uriaș… o pîrloagă urbană gigantică. Încă o fundătură incredibil de rușinoasă, bulevardul Gării Obor are surprize și istorii.
Chiar între pasarelă și gară, o casă căzută. Cel mai bine se vede, firește, de sus!
   
… și dacă tot ne cocoțăm pe pasarela tot mai ruginită, admirăm un pic și perspectiva.
   
… comparînd-o cu tristețe cu cea de acum aproape șase decenii, scoasă din fenomenalele arhive foto ale Studioului Buftea.
mai multe despre Case căzute
Completăm istoria frumoasei clădiri ce și-a construit-o Camera de Muncă.
Lucrările, pornite cu mult avînt în 1937 au fost oprite o vreme și s-au reluat în vara lui 1938.
Din păcate, e sigur că se demolează; s-a avansat în ultima lună.
 
mai multe despre Case căzute
Deunăzi eram prin josul Mitropoliei: Principatele Unite, Șerban Vodă, Enăchiță Văcărescu – știți.
Uimitor pentru bucureșteanul pesimist, iată pe-aici bucăți întregi de stradă unde toate – dar toate! – casele vechi îs renovate frumos, trăgîndu-se-n sus una pe cealaltă. Da, iată c-am ajuns și la asta.
Nu-i nici o îndoială: e un proces pe care-l întîlnim în tot orașul și care merge mai departe, natural; și e la fel de natural ca nici orașul să nu stea pe loc, așa cum nici nevoile oamenilor n-o fac.
Cred, deci, că e vremea să fim mai îngăduitori cu micile excese imobilare: plombe, înălțări, adăugiri. Nu spurcă nimic, pînă la urmă – și la sfîrșit, cînd întregul cartier se spală la față, nici n-o să mai pară… excese.
  
Mai degrabă să fim în continuare severi cu renovările terne, mediocre, ce acoperă detalii, finețuri. Aici se strică Bucureștiul.
Uite că putem strecura-n serialul nostru optimist și-o… reabilitare.
Blocul de peste drum de „Budapesta”, înveselit!
În ultimii ani Magistrala a devenit tot mai neprietenoasă cu oamenii care n-au mașină și e nevoie să fie transformată într-o zonă plăcută.
„Semne bune” – toate articolele
Ne aflăm în cea mai spurcată parte veche a Căii Șerban Vodă, la găzărie.
Casa asta pe care ne-a pozat-o Adrian Crăciunescu pare mai degrabă că se înscrie pe strada Olimpului, dar nu-i așa.
Dacă tot sîntem pe-aici, facem cîțiva pași spre Biserica Alexe, cu un detaliu pe care prima dată nu l-am văzut la casa rămasă dărăpănată de la numărul 1
… despre Șerban Vodă, amintiri de la Venera și de la Nick.
mai multe despre Case căzute
Dinspre Brezoianu ai zice că-i doar o clădire mai nenorocoasă, dar trebuie să intri pe străduță, pe Zalomit, ca să vezi cum corpul de aici chiar e tare necăjit.
 
mai multe despre Case căzute
Înc-o renovare bună pe Calea Victoriei, întregind reușit frontul dintre Cîmpineanu și Pasagiu.
 
„Semne bune” – toate articolele
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii