despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Perechea Sirenelor-Sabinelor rămîne un loc al contrastelor. Încă avem o sumedenie de dărăpănături în care se locuiește cumplit. S-au demolat și clădiri frumoase, s-au eliberat parcele pe care se edifică hardughii întinse dintr-o stradă-ntr-alta.
 
Dacă Sabinelor încă și-a păstrat aerul patriarhal – ajută și copacii bătrîni de pe margini – dincoace, pe Sirenelor, lucrurile-s schimbate: te găsești într-un canion apăsător, mediocru, pe segmentul dintre Puișor și Uranus.
     
Nu, nu place, nu-ncîntă; și întrucît mai supraviețuiesc destule proprietăți prăpădite, înseamnă doar că-i loc și pentru alte blocuri noi.
De mirare – deci – cînd vezi cum una din vechituri se reface; chiar dacă nu-n cel mai fericit fel. Zici că le-a fost drag mai mult de gard decît de casă.
 
Nefericite locuri: orașul pare că și-a luat mîna de pe străzile astea.
Plimbare pe Sirenelor-Sabinelor în prezent și-n trecut.
Surprinzător de putredă, bucățica asta dintre Ferdinand și spatele rondului. Casa asta se-nvecinează cu vechiul oficiu al stării civile, azi într-o plăcută renovare.
   
mai multe despre Case căzute
Asta se-ntîmpla în toamna lui 1970.
„În scopul asigurării unei dezvoltări echilibrate a municipiului, strîns corelată cu cea a întregii ţări, evoluţia demografică a Bucureştiului a fost prezumată pentru o perioadă mai îndelungată, respectiv pînă în anul 2000. Analizîndu-se ipoteze diverse de creştere a populaţiei – pe baza unor coeficienţi diferiţi privind atît sporul natural cît şi cel migratoriu – a rezultat o variantă minimă de 2100000 locuitori, din care 150000 din comunele suburbane. Aceasta înseamnă că nevoile de confort şi de prestări vor creşte în general de 1,5 ori.
Prima etapă a schiţei de sistematizare, corespunzînd viitorului cincinal (1971-1975), cuprinde lucrările ce intră imediat in execuţie, în domeniul construcţiei de locuinţe, al dotărilor social-culturale şi al echipării tehnico-edilitare.
Ca urmare a studiilor efectuate pînă în prezent, se pot desprinde, printre altele, următoarele linii directoare de care trebuie să se ţină seama la elaborarea soluţiilor de sistematizare a municipiului:
- dezvoltarea oraşului de-a lungul elementelor sale naturale – Colentina, care va fi integral asanată, şi cornişa de sud a luncii Dîmboviţei, începînd din zona comunei Chiajna şi pînă în partea de sud-est a Bucureştiului, in comuna Popeşti-Leordeni – pe care se vor amplasa importante dotări urbane
- organizarea dezvoltării oraşului în zone funcţionale, prin construirea şi reconstruirea centrului, a frontului arterelor de penetraţie. Întregirea limitelor construite ale oraşului intr-un perimetru ordonat, prin asanarea treptată a zonelor cu un fond construit necorespunzător şi dispuse neraţional de-a lungul arterelor de circulaţie, precum şi printr-o integrare organică a noilor ansambluri în spaţiul orăşenesc
- construirea şi amplasarea raţională a noilor unităţi productive pe cuprinsul actualelor zone industriale, în vederea asigurării unui timp minim de transport al populaţiei active către locurile de muncă
- înzestrarea municipiului cu pieţe şi ansambluri în zona centrală şi de-a lungul arterelor principale, precum şi cu o serie de edificii şi dotări în zona lacurilor, a cornişei principale a Dîmboviţei şi in centrele marilor ansambluri de locuinţe
- asigurarea creşterii confortului condiţiilor de locuit şl a celor de dotare
- sistematizarea reţelei de circulaţie, prin dezvoltarea în continuare a sistemului radial-inelar şi a celui rectangular din zona centrală, prin amplificarea unor trasee diagonale şl a arterelor principale de pătrundere în oraş, Inclusiv a arterei colectoare centrale şi a celei exterioare de rocadă
- dezvoltarea corespunzătoare a lucrărilor edilitare, pe măsura construcţiei şi reconstrucţiei cartierelor
- punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, prin integrarea şi amenajarea lor în cadrul unor ansambluri reprezentative
- spaţiile exterioare plantate, organizate în sistem, vor fi amenajate şi folosite ca zone de odihnă şi agrement pentru populaţia oraşului Bucureşti şi pentru cea din localităţile teritoriului cadru”
 
surse: Digiteca Arcanum
listă de articole selecționate din presa vremii – aici
… chiar de la Polizu, pe bucata de stradă rămasă cu piatră cubică.
mai multe despre Case căzute
N-are cum să nu vă fi sărit în față vreuna din nenumăratele lucrări edilitare ale momentului: refaceri de trotuare, asfaltări, trasări de marcaje, plantări de stîlpișori, săpături pentru schimbarea utilităților, renovări, reparații.
Păi, da: sigur că e bine că „se face” – nu asta voiam? Să se facă, toate să se facă.
Dar noi ne uităm cum se face – și în continuare se face prost, cu ură, cu îndîrjire împotriva cetățeanului, care-nghite mizerie, necoordonare, larmă.
Și mai apoi – după ce în sfîrșit se face – ne uităm și cum se menține; și aici, oricît am vrea noi să-ncărcăm bucureșteanul cu vinile lui cunoscute, menținerea nu-i treaba lui.
Nu: menținerea e treaba Primăriei; doar ea se-ngrijește de păstrare, de curățenie, de gospodărire.
Și toată păstrarea asta nu-nsemnează amenzi, hăituirea și dresarea cetățeanului: înseamnă schimbarea atitudinii administrațiilor publice. Dacă e cineva care trebuie să primească amenzi, să-ncepem cu fiecare firmă, fiecare companie care-și bate joc, care tărăgănează, care face rabat de calitate; de aici începe administrația, de-aia se cheamă ea administrație.
Da: a fost un weekend uriaș în Capitală. Ajutat și de vremea splendidă, văratecă, a adus de toate pentru toți. Străzi deschise, concerte, evenimente, festivaluri: nimeni nu le-a știut pe toate, nimeni n-avea cum să ajungă la toate. Și oamenii – și de data asta – au ieșit, s-au întîlnit, s-au unit unii cu alții: așa cum e bine.
Ce să zici? Așa ne place, așa ne-am obișnuit. Cine să pună dop chermezelor… și de ce? Nu-i nimica greșit să ne bucurăm de trai și de veselie!
Așa știm să facem lucrurile; ați văzut, mereu evenimentele astea-s cam pe același calapod, ceea ce nu le face mai puțin drăguțe, mai puțin dorite, mai puțin frecventabile.
Avem nevoie să fie așa, asta-i tot.
Pe strada Caraiman – interesantă stradă! – îs o droaie de case-tip. Cine le mai bagă-n seamă, mai ales că în urma renovărilor li s-a pierdut aproape de tot tipicul?
Dar despre casa asta anume, deși-mi pare rău…
… recunosc că refacerea ei de acum mai bine de zece ani a reușit s-o transforme în ceva – să zic drăguț? Ia, chiar zic drăguț.
  
„Semne bune” – toate articolele
De cînd nu mai sînt zonele sărace socotite o problemă a întregului oraș?
Pentru că – oricît m-aș uita prin temele oficiale ale administrațiilor noastre centrale contemporane – nu mai găsesc deloc vreo vorbă despre Ferentari, despre „confort trei-uri”, despre periferiile necăjite.
Toate astea au decăzut din discursul public; au rămas să fie abordate – după chef, știință și posibilități – de administrațiile de sector.
Dar nu, Ferentariul nu-i problema cartierului Rahova, nu-i problema sectorului 5: dacă e să fie o problemă, e cel puțin problema Bucureștiului.
Prostesc și dezamăgitor că am ajuns să luăm lucrurile așa.
Dar așa privim lucrurile deja și-n restul țării. În „civilizatul” Ardeal, țigăniile sînt așezate mereu la vreo ieșire, unde pot fi ocolite și segregate: așa au mers mereu lucrurile pe-acolo, și azi despărțirea sărăciei de restul orașului e și mai puternică.
Dar pentru că „așa a fost mereu” nu-nseamnă nici că a fost corect, nici că a fost bine. Și – revenind la Capitala noastră – felu-n care administrația centrală continuă să nu bage-n seamă sărăcia, degradarea și pericolul social atît din periferii, cît și din putredele zone ultracentrale, e o ticăloșie.
Ne mai îngăduiți un popas periferic? Uite, între Sălaj și Ferentari, dacă nu-i cu supărare.
Nu se mai fac nici garduri, nici case dintr-astea.
Zona, la sfîrșitul anilor ’80, urma să fie demolată. Chiar pe aici – pe unde-i dărăpănătura pe care-o vedem – urma să treacă albia unui bulevard paralel cu șoseaua Sălaj.
A scăpat; dar nu și de gura știrbă a Timpului.
   
mai multe despre Case căzute
După un deceniu de mizerie, de chin, de batjocură, iată că parcul de la Eroilor – dintre Operă și Municipal – începe să arate omenește.
Nu, nu a fost refăcut și repus în valoare de cei care l-au nenorocit, adică de către constructorii metroului; au trecut trei ani de cînd zona putea fi redată orașului, dar ei nu au făcut nimic.
Ce vedeți în pozele de mai jos e lucrarea Primăriei Sectorului 5, ceea ce nu-nsemnează altceva decît că – pe lîngă bune intenții – e și loc de mai bine.
Dar cetățeanul se bucură cînd vede nesperata schimbare-n bine: pomișori, vegetație, peluze verzi. Se lucrează și la refacerea fîntînii arteziene „a lu’ Vanghelie”.
         
Ca atare, îngrozitoarele soluții estetice alese pentru intrările subterane și chiar nenumăratele piese utilitare aruncate peste tot – aerisiri, accesuri tehnice – încep să poată fi trecute cu vederea.
       
În plus s-a pripășit chiar și o terasă.
Ei, nu toate-s grozave – n-au cum! – și întîlnim o grăitoare situație la rastelul de biciclete.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii