despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (480)

După plecarea „Subway” de pe Titulescu, din dreptul pasajului subteran, locul a fost luat de cofetăria „Nedelya”. Ei, n-a mers – sau n-a mers îndeajuns de bine, căci în tot timpul ăsta „Zoomserie” din vecinătate rezistă – și locul i-a fost luat anul trecut de un fast-food. Care s-a închis și el.

„Spring Time”, desigur, rămîne de neclintit.

Unitatea „Luca” de pe colț cu Buzeștiul rupe; am văzut și 30 de oameni la coadă – i-am numărat.

Cred c-am uitat să amintesc că pizzeria „Treevi” de pe Titulescu, de după Doctor Felix s-a închis? Ei, o fac acum, deși nu mai e o noutate.

În rest, Piața Victoriei s-a mai animat, cu trei marketuri – Mega, Profi, Carrefour – plus „Burger King”.

din zbor (468)

Cofetăria „Dinalex” a renunțat la sediul propriu de pe Rahova, de peste drum de Electromagnetica. Vinde de-acum doar în spațiile din galeriile magazinelor „Kaufland” din Ferentari, Drumul Taberei și Apărători.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XVI

Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi.

Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată.

Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună.

Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului.

… dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei.

Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.

harta recomandărilor noastre

din zbor (403)

O cofetărie într-atît de acunsă, că n-o găsești. E pe undeva, în spatele unor blocuri între Calea Rahovei, Petre Ispirescu și Iancu Jianu – dacă vă spun ceva toate astea.

Pesemne că nu; dar cofetăria „Rai de dulce” funcționează bine-mersi acolo unde e și se pricepe, mai ales, la torturi pentru fel de fel de ocazii.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„discuția despre mucenici”

Nefolositoare, ca-n fiecare an, discuția despre care-s mai buni, despre care-s ăia „adevărați”.

Fiindcă, în timp ce pierdem timpul cu prostia asta, mucenicii nu mai sînt mucenici. Cei copți din aluat de cozonac s-au întîlnit la mijlocul drumului cu cei fierți în oală: aia s-a-ntîmplat.

Fiecare cofetărie, patiserie și brutărie se simte datoare să însiropeze mucenicii, de parcă ar produce covrigi polonezi. Cam asta a și ajuns, de fapt, tradiționalul desert de primăvară: ceva între croasant și covrig muiat, cu nucă pe deasupra – dar fără miere, că e scumpă!

Mai trist e că și oamenii de bună credință care încă-i mai coc acasă, în cuptor, au început să-i înece în sirop, fiindcă – na belea! – „așa se poartă peste tot acuma”.

Din păcate despre asta e vorba: despre pierderea unei tradiții și înlocuirea ei cu o prostie. Asta e discuția pe care trebuie s-o avem despre mucenici.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Capșa”

Nu-i numai despre prăjituri, despre bomboane: „Capșa” vinde ceva-n plus, ceva care chiar lipsea Bucureștiului.

Vinde atmosferă, vinde vrajă, vinde istorie: le avea pe toate și înainte, dar nu știa să le vîndă; însă a ajuns un loc cald, plin de viață.

Uluitor, ce coadă se face la galantar seara; cum mesele-s pline – și ce pustieșag era aici acum cîțiva ani!

Bravo!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cîteva lucruri de bine.

Bucureșteanul pe care-l apucă nevoia de fugit din Oraș – după obiceiurile încetățenite – o ia spre munte.

Mergînd pe DN1, cam la un kilometru înainte de-a ajunge la giratoriul de la intrarea-n Ploiești – pe raza localității Bărcănești, cum se spune oficial – găsiți o brutărie la care zău că-i bine să vă opriți ca să vă luați cîte ceva. E și loc de tras mașina în față.

Nici nu intrați bine în Sinaia și – la primul giratoriu întîlnit, cel mai nou adică – zic să faceți stînga spre Platoul Izvor și să căutați, la parterul unui bloc, o cofetărie. Se cheamă „Cake Art”. Și acolo… știți? – se fac prăjituri. Da, da: dintr-alea care mai au și blat și cremă; și gust…

Reconfirmăm, pe această cale, și două din restaurantele ce se păstrează bune-n părțile astea. La Sinaia, „Palas” – se ține, nu dezamăgește și nu sare calul; pentru cine n-ajunge așa departe și vrea să se-oprească-n zona Cîmpinei, rămîne de-ncredere „Povestea Ceaunului Paprika”.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (395)

„Piticot” în casă nouă! După aproape o lună de renovări, cofetăria de pe strada Petre Ispirescu s-a redeschis. Prețurile-s tot cele cunoscute: de exemplu, prăjitura „cartof” a rămas un leu și 50 de bani.

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XV

Nou an – cam aceleași laude.

Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.

Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.

Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.

Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.

Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.

Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.

Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.

Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.

Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.

2022 în mîncare

… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus.

Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus.

Și nu doar unul – ci mai multe minusuri.

Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari!

Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad.

Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat.

Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor.

Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos