despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Încerc să-mi dau seama de momentul în care cofetăria tradițională a încetat să fie un loc de mers.
Poate atunci cînd ea însăși a încetat să se considere un astfel de loc. S-a concentrat pe fabricarea prăjiturilor, pe vînzarea lor cît mai ușoară – pe volum, cum s-ar zice. Cum să-ți mai vină ție, client, să te așezi în liniște la o masă cînd deasupra ta vîjîie cumpărători cu pungi pline, comenzi cu torturi și platouri?
Cofetăriile vechi și-au înjumătățit, în timp, spațiul destinat meselor; cît despre extinderea prin terase, nicidecum. Las’ că nici nu au pe nimeni care să servească altfel decît la tejghea: ce faci, stai la coadă pentru o prăjitură pe farfurioară după cel care alege două cartoane de miniprăjituri?
Iar în afară de „Capșa” – care oricum e în altă ligă – nici o cofetărie veche nu se află-ntr-un loc unde oamenii ies, stau, se adună.
Și noi, consumatorii, ne-am schimbat. Fugim de dulcele știut – de cremă, de blat, de sirop – îl vedem mediocru, nesănătos, greu, ca ceva ce ne-ngrașă.
Căutăm și ceea ce cofetăria de modă veche încă nu se pricepe să ne dea: poate „bio”, poate rețete din alte locuri, și – mai mult ca sigur – ingrediente ușoare.
Plus că ne-am obișnuit să-nsoțim dulcele și de o cafea; iar cafeaua nu-i în nici un caz o specialitate a cofetăriei.
Și, atunci cînd ne plimbăm prin oraș, ni-i mai la îndemînă s-o facem ținînd un „gelato”-n șervețel – nu?
… ca să nu zic că scumpetea prăjiturii bune; cînd aproape orice produs pleacă de la cinșpe lei… te gîndești de două ori și te oprești la covrigărie.
Citiți mai multe: Cealaltă parte a cofetăriei • cofetărie pentru oameni ocupați • face unul, fac toți • cum stăm cu prăjiturile • oamenii nu se mai pricep la prăjituri • cum se duc
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
După plecarea „Subway” de pe Titulescu, din dreptul pasajului subteran, locul a fost luat de cofetăria „Nedelya”. Ei, n-a mers – sau n-a mers îndeajuns de bine, căci în tot timpul ăsta „Zoomserie” din vecinătate rezistă – și locul i-a fost luat anul trecut de un fast-food. Care s-a închis și el.
„Spring Time”, desigur, rămîne de neclintit.
Unitatea „Luca” de pe colț cu Buzeștiul rupe; am văzut și 30 de oameni la coadă – i-am numărat.
Cred c-am uitat să amintesc că pizzeria „Treevi” de pe Titulescu, de după Doctor Felix s-a închis? Ei, o fac acum, deși nu mai e o noutate.
În rest, Piața Victoriei s-a mai animat, cu trei marketuri – Mega, Profi, Carrefour – plus „Burger King”.
Cofetăria „Dinalex” a renunțat la sediul propriu de pe Rahova, de peste drum de Electromagnetica. Vinde de-acum doar în spațiile din galeriile magazinelor „Kaufland” din Ferentari, Drumul Taberei și Apărători.
Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi.
Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată.
Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună.
Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului.
… dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei.
Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.
harta recomandărilor noastre
O cofetărie într-atît de acunsă, că n-o găsești. E pe undeva, în spatele unor blocuri între Calea Rahovei, Petre Ispirescu și Iancu Jianu – dacă vă spun ceva toate astea.
Pesemne că nu; dar cofetăria „Rai de dulce” funcționează bine-mersi acolo unde e și se pricepe, mai ales, la torturi pentru fel de fel de ocazii.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nefolositoare, ca-n fiecare an, discuția despre care-s mai buni, despre care-s ăia „adevărați”.
Fiindcă, în timp ce pierdem timpul cu prostia asta, mucenicii nu mai sînt mucenici. Cei copți din aluat de cozonac s-au întîlnit la mijlocul drumului cu cei fierți în oală: aia s-a-ntîmplat.
Fiecare cofetărie, patiserie și brutărie se simte datoare să însiropeze mucenicii, de parcă ar produce covrigi polonezi. Cam asta a și ajuns, de fapt, tradiționalul desert de primăvară: ceva între croasant și covrig muiat, cu nucă pe deasupra – dar fără miere, că e scumpă!
Mai trist e că și oamenii de bună credință care încă-i mai coc acasă, în cuptor, au început să-i înece în sirop, fiindcă – na belea! – „așa se poartă peste tot acuma”.
Din păcate despre asta e vorba: despre pierderea unei tradiții și înlocuirea ei cu o prostie. Asta e discuția pe care trebuie s-o avem despre mucenici.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nu-i numai despre prăjituri, despre bomboane: „Capșa” vinde ceva-n plus, ceva care chiar lipsea Bucureștiului.
Vinde atmosferă, vinde vrajă, vinde istorie: le avea pe toate și înainte, dar nu știa să le vîndă; însă a ajuns un loc cald, plin de viață.
Uluitor, ce coadă se face la galantar seara; cum mesele-s pline – și ce pustieșag era aici acum cîțiva ani!
Bravo!
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Bucureșteanul pe care-l apucă nevoia de fugit din Oraș – după obiceiurile încetățenite – o ia spre munte.
Mergînd pe DN1, cam la un kilometru înainte de-a ajunge la giratoriul de la intrarea-n Ploiești – pe raza localității Bărcănești, cum se spune oficial – găsiți o brutărie la care zău că-i bine să vă opriți ca să vă luați cîte ceva. E și loc de tras mașina în față.
Nici nu intrați bine în Sinaia și – la primul giratoriu întîlnit, cel mai nou adică – zic să faceți stînga spre Platoul Izvor și să căutați, la parterul unui bloc, o cofetărie. Se cheamă „Cake Art”. Și acolo… știți? – se fac prăjituri. Da, da: dintr-alea care mai au și blat și cremă; și gust…
Reconfirmăm, pe această cale, și două din restaurantele ce se păstrează bune-n părțile astea. La Sinaia, „Palas” – se ține, nu dezamăgește și nu sare calul; pentru cine n-ajunge așa departe și vrea să se-oprească-n zona Cîmpinei, rămîne de-ncredere „Povestea Ceaunului Paprika”.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
„Piticot” în casă nouă! După aproape o lună de renovări, cofetăria de pe strada Petre Ispirescu s-a redeschis. Prețurile-s tot cele cunoscute: de exemplu, prăjitura „cartof” a rămas un leu și 50 de bani.
mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nou an – cam aceleași laude.
Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.
Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.
Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.
Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.
Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.
Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.
Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.
Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.
Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii