despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cartoful corect

Nu-mi dau seama din ce vremuri ne-a rămas cutuma proastă de care se țin cofetăriile, că toate prăjiturile să se vîndă la același preț!

… deși e clar că ingredientele folosite și montarea unei prăjituri înseamnă că poate fi mai ieftină ori mai scumpă – nu?

În fine – noi ne-am bucurat de fiecare dată cînd am găsit vreo cofetărie cu caracter, care măcar cartoful nu-l vindea la preț de prăjitură veritabilă.

Căci acest cartof, cenușăreasa galantarului, mereu ultima prăjitură aleasă de client, e făcut nu neapărat doar din „resturi”, dar inglobează vădit ingrediente simple – și e ușor de produs!

Așa că prețul corect al unui cartof ar trebui să fie undeva la o treime – sau, hai, la jumate – din cel al oricărei alte prăjituri…

Îmi pare bine și azi că buna cofetărie „Piticot” nu a renunțat la cartoful corect. Da, s-a scumpit și el – e cinci lei acuma – dar toate celelalte-s cinșpe.

Că o prăjitură normală costă, totuși, cinșpe lei… asta e altă discuție.

Citiți mai multe: Cealaltă parte a cofetăriei • cofetărie pentru oameni ocupați • face unul, fac toți • cum stăm cu prăjiturile • oamenii nu se mai pricep la prăjituri • cum se ducmersul la cofetărie parcă nu mai e o bucurie

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Mița Biciclista”

Dacă e un trend, sigur e unul bun. Clădiri frumoase care se refac, se readuc la viață; Bucureștiul are, încet, norocul ăsta. Cum altfel, toate astea-nseamnă bani; și asta-nseamnă că din noile clădiri vechi trebuie să se cîștige.

Unul din exemplele recente este casa Mița Biciclista; renovată în zilele noastre și ajunsă un punct de atracție veritabil în viața Capitalei – aici se petrec evenimente, aici, iarna, se dă ora exactă-n decorările festive.

Și, tot aici, firește, se și poate sta la o masă: la parter funcționează o mică braserie și la etaj cîteva salonașe. Nu se mănîncă rău – meniul e succint, echilibrat – și partea de patiserie-cofetărie este fină, plăcută.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă (18)

Destule vești bune.

Un an în care mîncătoriile s-au consolidat în Capitală – din puzderia lor, alegem „T64” de la Banu-Manta. Nu departe de ea, ne bucurăm de „Ayas”.

Gogoșile au, de asemenea, un moment bun: pe lîngă cele redescoperite la Gară și la capul tramvaiului de la Chitila, lăudăm și senzaționala scovergă de pe Mărgeanului!

Restaurante bune: „Guri-Guri” din Pipera, „MoMo” din Dorobanți, „Kostas” de lîngă Izvorul Rece și „Dieci – il Numero” de la Brîncoveanu.

Cîteva șaorme de încredere: „Sharo” de pe Pache și „Oby” de la Ferentari.

Nu uităm însă disparițiile: cofetăria „Tosca” de la Dristor și două patiserii micuțe: una de la Maria Rosetti cu Vasile Lascăr și alta rahoveană, de pe Iancu Jianu.

harta recomandărilor noastre

după „Vînatorul”

Să zicem că te găsești prin Romană și – din cine știe ce capriciu – ridici privirea la chioșcul de bilete de autobuz pe care scrie… „Vînătorul”.

Ce vînător – care? Ăl din Scufița roșie, poate? Zău că rămîi fără cuvinte.

Asta, dacă nu cumva ești bucureștean vechi, care încă – prin maldărul de reziduuri din amintiri – parcă-parcă deslușește explicația: anume, că se cheamă așa întrucît odinioară în spate se afla magazinul „Vînătorul”.

Magazinul s-a deschis în toamna anului 1960, odată cu edificarea ansamblurilor de blocuri, sub numele „Polar”, specializat în desfacerea produselor congelate; în 1975  devine „Vînătorul” – într-adevăr, vindea produse alimentare cu specific vînătoresc.

Mă rog, pe lîngă astea, magazinul – căci avea ditamai spațiul! – era cunoscut și drept bună patiserie, dar nu am deslușit de cînd precis; poate dinainte de mjilocul anilor ’80, cînd unitatea se profilează și pe preparate culinare obișnuite în regim „Gospodina”. Cremșnitul era căutat de clientul pofticios. Odată cu lucrările la metrou care afectează masiv bulevardul și aleea de parcaj, spațiul comercial trece și prin cîteva reamenajări.

… să nu încurcăm, însă, cofetăriile: la o sută de metri mai încolo se găsea celebra „Casata”: deschisă în iulie 1963, după ce ia locul precedentei „Trandafirul alb”, ca unitate specializată în înghețate, parfait-uri și profiterol. Blocul ei urma să se prăbușească la Cutremur și să reconstruiască doi ani mai tîrziu (între 1977 și 1979 cofetăria funcționează adiacent, în „Grădinița”)

Între ele, desigur, și „Comaliment” – primul magazin de Stat deschis în anii puterii populare, la 1947 – știut însă de tot bucureștanul drept „Leonida”.

În fine; „Vînătorul” dispare ca magazin după Revoluție; cofetăria se restrînge, dar se bucură și acum de succes – după ce a funcționat, succesiv, ca „Sanda”, „Kremschnitte & Kaffe” și „Casandra” – iar Societatea de transport, prin anacronismul ei, tocmai ne-a prilejuit o mică lecție de istorie.

Cîteva lămuriri:

  • Vînătorul” e azi „Casandra”
  • „Leonida” e azi „KFC”
  • „Casata” e azi „Mesopotamia”
  • „Grădinița” e azi „Mc Donald’s”

din zbor (569)

Centrul comercial „Prosper” din 13 Septembrie devine tot mai atractiv; după ce în piață s-a deschis o „mîncătorie”, iată că de o săptămînă a apărut și o cofetărie nouă.

Se cheamă „Cristina” și-i dorim succes; merită.

din zbor (545)

Vara – știți – cofetăriile bune obișnuiesc să-și mai ia concediu. Așteptat și meritat!

Trist și neașteptat însă – unitatea „MarVio” din centrul comercial rahovean „Vulcan” s-a închis.

„Tosca” nu mai e.

Vai! Ce necăjit am fost deunăzi, cînd – abătut prin părțile Dristorului – n-am mai găsit senzaționala cofetărie „Tosca”.

Mulți ani o unitate de referință, „Tosca” a fost un soi de plasă de siguranță în domeniu: știai că te bazezi pe ea.

De ce s-o fi închis, firește că nu știu. Nici dacă ceva din ea s-a mutat altundeva.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă (17)

Început de an și nelipsita trecere-n revistă a lucrurilor lăudate.

Fără a putea zice că am adăugat multe la lista noastră, ne bucurăm să păstrăm unități care confirmă – întotdeauna – și ne răsplătesc ocolul făcut pentru a le trece pragul.

Șuberekul de la Piața Galați… merdeneaua de pe Batiștei… încercările mereu reușite de la patiseria de pe Academiei… gyrosul perfect de pe Dinicu Golescu… reîntoarcerea „Sergianei”… toate ne fac viața mai bună!

Ne bucurăm, în plus, că nu a fost anul vreunui „exit” – ba chiar ne-am ales c-o patiserie–mîncătorie bună, la Kogălniceanu; de altfel unul din cele mai atractive locuri bucureștene pentru pofticiosul care-i pe fugă.

harta recomandărilor noastre

din zbor (524)

Recunosc, nu prea m-am gîndit c-o să reziste, darămite să se și extindă; dar uite că, de cîțiva ani buni deja, cofetăria „Mara Mura” a devenit un loc interesant, frecventat și cinstit cu produsele pe care le face.

Îmi place cînd vreo unitate din asta și aduce ceva-n plus, cînd vine c-o găselniță: de pildă, aici ni se propune o ciocolată caldă care-i altceva decît știm. O ciocolată groasă, un pic amăruie, acoperită c-o bezea – multă bezea – de nu știi cum să-i faci poze mai iute.

Bun; bun lucru – mă bucură; la fel cum mă bucură și că la „Capșa” avem o altă interpretare: în cana cu lapte vine o bilă de ciocolată care, cînd se topește, e plină cu bezele mici.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

Semne bune 193

O știm… o știm dintotdeauna: e vorba despre cofetăria-patiserie din Rondul Coșbuc. Una din cele care s-a chinuit să păstreze ceva din specificul cu care ăi mai bătrîni dintre noi am și crescut.

Cam de-o săptămînă și ceva s-a redeschis; asta pentru că intrase-ntr-o schimbare, care a-nsemnat nu doar renovare, dar și trecerea la o firmă nouă.

De-acum îi zice „Dulce Nana”; dacă v-o suna cunoscut, asta-i pentru că e a doua unitate care funcționează sub numele ăsta, după cea din complexul „Năsăud”.

Îmi pare bine că la partea de patiserie nu s-a schimbat nimic; am regăsit aici o merdenea excepțională – pe cuvînt! – care costă patru lei.

Patru lei merdeneaua… cine mai vinde sub cinci? – ca să nu zic că la patiseria de pe Batiștei s-a făcut șase.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.