despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă IX

Iată-ne la o nouă ediție a hărții recomandărilor noastre.

Pe lîngă ea, și cuvenitele vorbe însoțitoare care să ne ajute să vedem mai bine ce s-a mai întîmplat în jur. N-a fost deloc un an neinteresant: ne-a bucurat să putem găsi restaurante noi, la care-i o plăcere să mergem, fiindcă ne era într-adevăr dor să ieșim. De fapt, îmi pare – poate greșesc – că oamenilor le-a revenit tot mai mult cheful să mănînce bine în oraș, lăsînd comandatul acasă mai degrabă pentru „prostii” și feluri obișnuite.

Oricum: avem recomandări din toate. Ne-a plăcut la restaurantele „Mace” și „Imperial Turkish Cuisine & Steakhouse” și am luat la repezeală, cu interes, din locuri precum „Hala Mahala”, „Buoni e bravi”, „Çeşme” ori „Circus Döner”.

N-a fost chiar anul șaormei obișnuite: cu mîna pe inimă vă zic că nu prea mi-a mers niciuna la suflet!

Un mare cîștig e descoperirea cofetăriei „PlayBake” – bună, bună de tot.

N-am putut adăuga mare lucru în domeniul patiseriei; știți deja că aici stăm din ce în ce mai prost. Reușim, totuși, să lăudăm micuța unitate din Rondul Coșbuc; am păstrat, totuși, pe hartă și cîteva patiserii pe care nu le-am mai frecventat din cauza scăderii calității produselor, cum ar fi cea de la metrou, din Piața Victoriei.

În rest, ce să zic? Ce a mers bine… merge bine-n continuare – asta-i grozav! – și am călcat cu plăcere pragurile tuturor magazinelor preferate.

cum se duc.

Îmi dau seama cum au dispărut din viața noastră locuri și lucruri – unele n-au cum să se mai întoarcă.

Ia, de pildă, plăcinta cu carne. Oricum aproape n-o mai face nimeni – că n-are cine – și, chiar cine-o face, n-o mai face așa cum o știam odinioară. Pînă și eu aproape am uitat cum era: ultima plăcintă pe care-am mîncat-o, așa cum obișnuia să fie, a fost prin 2005; se găsea la patiseria aceea veche de pe Lipscani, dinspre Calea Victoriei. Nu mai e; s-a dus!

Și, dacă ne gîndim bine, chiar nu prea mai are cine să facă patiserie în sine. Cine mai poate să ducă o patiserie de modă veche, de unul singur, în ziua de azi? Majoritatea covîrșitoare a locurilor din București sînt doar francize, știm prea bine. Dacă ne uităm prin centru, mai avem o patiserie în Amzei – cea mai veche care există dintre toate! – alta, aproape neștiută, pe Batiștei, încă una pe Domnița Anastasia… Nu există nici o patiserie „de capul ei” la Romană, la Universitate, la Unirii, la Rosetti, la Kogălniceanu; cele de pe la Metrou s-au desființat iar prin cartiere, prin stații, prin și pe lîngă piețe se răresc de la un an la altul.

Am ajuns să nu mai știm cum trebuie să fie nici merdenelele. Ceea ce cumpărăm azi nu-s „merdenele”, ci un soi de pateuri lăbărțate. Dar, oare, numai sortimentul ăsta a dispărut? Unde-s trigoanele cu rahat… dobrogenele… brînzoaicele?

Mare ghinion, felu-n care locul modestei patiserii a fost luat, în ultimii ani, de brutărie: produsele s-au amestecat, s-au altoit și nu știi cum să le mai iei. Nu că-n panificație ne dăm seama cu adevărat de unde venim și-ncotro mergem; produse cu tradiție ca batonul și cornul au fost date uitării.

Cine mai face covrigi, altfel decît vînzînd coca congelată? S-au pierdut pentru vecie covrigii dulci, ușor dați cu sirop pe deasupra; nu-i mai găsim nicăieri.

Langoș nu am mai mîncat de vreun deceniu; iar gogoașa – dac-o să dispară, cîndva, gogoșeria din Orășelul Copiilor – n-o să mai știe s-o producă nimeni în partea asta de țară!

Sărăcește și varietatea de prăjituri de cofetărie. Uitate-n spatele miniprăjiturilor pe care le luăm la kil și a torturilor din ce-n ce mai reușite, prăjiturile dispar, încet-încet. Azi nu mai găsești una aici, mîine alta dincolo și poimîine îți dai seama că nu le mai găsești nicăieri. Așa cum au dispărut complet dulciuri emblematice bucureștene precum casata, pățim acum cu altele. Nici o cofetărie nu mai știe să facă cremșnit; între joffră și mascotă nu mai există diferențe; nici o amandină nu seamănă la gust și aspect cu alta; africana a ieșit din vînzare; sortimenul de bomboane și vracuri devine simbolic.

Sigur că da, avem o piață strașnică pentru produsele de cofetărie foarte scumpe și pentru cele făcute „în casă”; dar cofetăriile obișnuite nu s-au înmulțit și – mai ales – n-au inovat: cum să nu poți experimenta și vreo prăjitură nouă, e un mister.

Ceea ce putem numi „cercetare și dezvoltare” în patiserie și cofetărie e făcut în cîteva locuri curajoase, cărora le dă mîna s-o facă și care – mai apoi – își permit să vîndă scump.

Citiți mai multe:

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

din zbor (311)

Mă obișnuisem să fie acolo, de cînd lumea și pămîntul, deși au trecut mulți ani de cînd chiar am mai cumpărat ceva de la „Tip Top” din 13 Septembrie cu Trafic Greu.

S-a-nchis – atît.

Și pentru nostalgicii anilor ’90, să revedem și cum arăta la-nceputuri sigla cofetăriei.

Cofetăria „PlayBake”

Iată-mă pe Maria Rosetti 28, imediat după intersecția cu Vasile Lascăr – adică la „PlayBake”. Cofetăria „PlayBake”.

Nu, nu pot doar să-mi iau o prăjitură. Le vreau pe toate; știu că nu pot să le iau și să le mănînc pe toate… dar le vreau pe toate.

Ce mai prăjituri, ce mai tarte, ce mai brioșe, ce mai fursecuri! Toate grozave.

Dacă n-ați fost… nu știu ce să zic. Poate-i mai bine să nu vă duceți. Știu eu? – trimiteți pe altcineva, să se chinuie, alegînd ce să lase… necumpărat.

site • dumineca și lunea închis

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

o zonă bogată.

Patiseria-cofetărie din Rondul Coșbuc e, acolo, de cînd lumea și pămîntul. Și – pe bune! – ar face bine și să rămînă, fiindcă tare-i mai reușesc cîteva lucruri așa, mai „ca pe vremuri”.

N-aveți decît să v-opriți și să le-ncercați, chiar dacă-i departe de stația tramvaiului și nici autobuzul nu mai oprește lîngă ea; deschide după 9 dimineața.

De fapt – mai bine chiar! – luați seama că zona asta, altminterea prăpădită, tîrîndu-și zilele, mai are și alte surprize: o intersecție mai jos, după ce-o cotești pe 11 Iunie, dai de o altă patiserie-cofetărie de modă veche: „Alion”.

Iar dac-o ții încă un pic înainte, fix în stație la Gramont, mai e o patiserie; făcea și gogoși pe vremuri, da’ acuma s-a lăsat.

Toate fără mofturi, francize și firme noi dintr-alea cu scînduri lăcuite și poze cu moși în costum popular – știți voi; și nu-i parte a Bucureștiului vechi mai bogată ca asta.

Mai e patiserie și-n stația de la 11 Iunie – pentru urgențe, ca să zic așa.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

din zbor (303)

Îmi place cînd cineva păstrează un lucru bun pe care-l și face bine.

În cofetăriile „Georgi” găsiți găluște cu prune – acum, la-nceputul toamnei, e vremea lor! – și-s cu adevărat foarte bune. Patru lei una.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

momentul adevărului: sîntem buni la ceva?

La ce excelează Capitala?

Despre ce mîncare putem zice – cu mîndrie – că numai aici ne pricepem să facem și că ne iese cel mai bine?

Mici? Să fim serioși. Covrigi, pateuri, gogoși, prăjituri? Nu convingem pe nimeni.

În orașu-n care trei sferturi din patiserii-s francize, am uitat să coacem pînă și amărîta aia de merdenea; să nu ne amăgim cu patiseria din Amzei, ori cu cea de pe Batiștei – merdenelele lor sînt încă bune… dar doar prin comparație!

Gogoși? Cum să-ți fie inima mulțumită știind că la vreun parter de bloc din teritoriu se face o gogoașă care-i de două ori mai bună decît cea mai bună producție bucureșteană… și de cinci ori mai ieftină?

Prăjituri? Pizza? Șaorma? Haida-de! Nimic din Capitală nu-i memorabil și unic.

Vreun produs de măcelărie, de mezelărie, din domeniul lactatelor? Vai și-amar…

Poate finețea vreunui restaurant? Poate – însă, raportat la majoritatea unităților de alimentație, am mîncat de fiecare dată excepțional în restaurante de pluton de oriunde din Țară, așa că… ciocul mic!

Mă căznesc de cîteva zile să caut ceva cu care Bucureștiul să dea ora exactă; încă n-am găsit.

Vai.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cîteva lucruri bune.

Ce bine-i cînd revii undeva și găsești locul așa cum te așteptai să fie: adică bun, de-ncredere, fără să te dezamăgească! Mare nevoie are omul de asemenea siguranță, mai ales cu toate cele care se schimbă-n juru-i.

  • Restaurantul „Il Cantuccio” de la Filaret s-a păstrat de toată lauda, un reper solid care ne mulțumește de aproape 20 de ani; ajungem aici cu bucurie de fiecare dată.
  • Peste drum de piața Domenii se află un loc turcesc mititel care se cheamă „La Domenii Kebap”; neapărat să vă luați ceva, pentru că-i grozav.
  • Trec cu drag pragul măcelăriei „La Bia” de pe Sebastian (sau din piață, la „Prosper”) – carnea-i carne și mai găsesc și niște frigărui de oaie nemaipomenite.
  • Într-unele din magazinșele „La Tati” găsiți un fel de rulouri cu carne – börek, arată ca niște ștrudele – foarte reușite.

Hai să mai și notăm cîteva locuri despre care n-am apucat s-o facem.

  • Că tot fuse și se duse Sfîntu’ Patrick, un irish pub bun – „Kilkenny”. E pe strada Franceză – sau pe platformele de livrare, cum e mai la-ndemînă.
  • Nu într-atît de scump pe cum te-ai teme, meniul de la „Jariștea”-i chiar de nota zece; dacă n-ai de ales, merge de minune și să comanzi acasă.
  • Înc-o brutărie ce și-a cîștigat clientela pe merit: pe Panduri 26 – „Bakeria”.
  • Am încredere în „Mobitel” – deja în ultimii ani mi-am dus aici vreo trei telefoane atunci cînd le-a sunat ceasul. Un service bun; pe Bulevardul Elisabeta, la numărul 35.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cei mai buni mucenici – 2021

Mucenicii se vînd deja din februarie la cofetării și patiserii, ceea ce ne dă răgaz să le facem, pe-ndelete, proba. Cu atît mai bine!

Cei mai buni mucenici – pe-ncercate – se fac la cofetăria „Piticot”.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (259)

Mie-mi place cînd văd cînd cineva vine pus pe treabă, sfințind locul – cum se zice.

Din iarnă, „Georgi” a deschis pe Mărgeanului, aproape de interescția cu Petre Ispirescu. Specificul e mai mult pe brutărie; are și un minim de patiserie și cofetărie și face și niște pizza.

Și uite că-i merge; lumea-i deschide ușa – pentru că vinde bine, vinde bun și vinde… ieftin; iar etalarea produselor e de nota zece.

E genul de afacere care „ridică” o zonă-ntreagă și folosește tuturor.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos