despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă (17)

Început de an și nelipsita trecere-n revistă a lucrurilor lăudate.

Fără a putea zice că am adăugat multe la lista noastră, ne bucurăm să păstrăm unități care confirmă – întotdeauna – și ne răsplătesc ocolul făcut pentru a le trece pragul.

Șuberekul de la Piața Galați… merdeneaua de pe Batiștei… încercările mereu reușite de la patiseria de pe Academiei… gyrosul perfect de pe Dinicu Golescu… reîntoarcerea „Sergianei”… toate ne fac viața mai bună!

Ne bucurăm, în plus, că nu a fost anul vreunui „exit” – ba chiar ne-am ales c-o patiserie–mîncătorie bună, la Kogălniceanu; de altfel unul din cele mai atractive locuri bucureștene pentru pofticiosul care-i pe fugă.

harta recomandărilor noastre

din zbor (524)

Recunosc, nu prea m-am gîndit c-o să reziste, darămite să se și extindă; dar uite că, de cîțiva ani buni deja, cofetăria „Mara Mura” a devenit un loc interesant, frecventat și cinstit cu produsele pe care le face.

Îmi place cînd vreo unitate din asta și aduce ceva-n plus, cînd vine c-o găselniță: de pildă, aici ni se propune o ciocolată caldă care-i altceva decît știm. O ciocolată groasă, un pic amăruie, acoperită c-o bezea – multă bezea – de nu știi cum să-i faci poze mai iute.

Bun; bun lucru – mă bucură; la fel cum mă bucură și că la „Capșa” avem o altă interpretare: în cana cu lapte vine o bilă de ciocolată care, cînd se topește, e plină cu bezele mici.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

Semne bune 193

O știm… o știm dintotdeauna: e vorba despre cofetăria-patiserie din Rondul Coșbuc. Una din cele care s-a chinuit să păstreze ceva din specificul cu care ăi mai bătrîni dintre noi am și crescut.

Cam de-o săptămînă și ceva s-a redeschis; asta pentru că intrase-ntr-o schimbare, care a-nsemnat nu doar renovare, dar și trecerea la o firmă nouă.

De-acum îi zice „Dulce Nana”; dacă v-o suna cunoscut, asta-i pentru că e a doua unitate care funcționează sub numele ăsta, după cea din complexul „Năsăud”.

Îmi pare bine că la partea de patiserie nu s-a schimbat nimic; am regăsit aici o merdenea excepțională – pe cuvînt! – care costă patru lei.

Patru lei merdeneaua… cine mai vinde sub cinci? – ca să nu zic că la patiseria de pe Batiștei s-a făcut șase.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

mersul la cofetărie parcă nu mai e o bucurie.

Încerc să-mi dau seama de momentul în care cofetăria tradițională a încetat să fie un loc de mers.

Poate atunci cînd ea însăși a încetat să se considere un astfel de loc. S-a concentrat pe fabricarea prăjiturilor, pe vînzarea lor cît mai ușoară – pe volum, cum s-ar zice. Cum să-ți mai vină ție, client, să te așezi în liniște la o masă cînd deasupra ta vîjîie cumpărători cu pungi pline, comenzi cu torturi și platouri?

Cofetăriile vechi și-au înjumătățit, în timp, spațiul destinat meselor; cît despre extinderea prin terase, nicidecum. Las’ că nici nu au pe nimeni care să servească altfel decît la tejghea: ce faci, stai la coadă pentru o prăjitură pe farfurioară după cel care alege două cartoane de miniprăjituri?

Iar în afară de „Capșa” – care oricum e în altă ligă – nici o cofetărie veche nu se află-ntr-un loc unde oamenii ies, stau, se adună.

Și noi, consumatorii, ne-am schimbat. Fugim de dulcele știut – de cremă, de blat, de sirop – îl vedem mediocru, nesănătos, greu, ca ceva ce ne-ngrașă.

Căutăm și ceea ce cofetăria de modă veche încă nu se pricepe să ne dea: poate „bio”, poate rețete din alte locuri, și – mai mult ca sigur – ingrediente ușoare.

Plus că ne-am obișnuit să-nsoțim dulcele și de o cafea; iar cafeaua nu-i în nici un caz o specialitate a cofetăriei.

Și, atunci cînd ne plimbăm prin oraș, ni-i mai la îndemînă s-o facem ținînd un „gelato”-n șervețel – nu?

… ca să nu zic că scumpetea prăjiturii bune; cînd aproape orice produs pleacă de la cinșpe lei… te gîndești de două ori și te oprești la covrigărie.

Citiți mai multe: Cealaltă parte a cofetărieicofetărie pentru oameni ocupați • face unul, fac toți • cum stăm cu prăjiturile • oamenii nu se mai pricep la prăjituricum se duc

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (480)

După plecarea „Subway” de pe Titulescu, din dreptul pasajului subteran, locul a fost luat de cofetăria „Nedelya”. Ei, n-a mers – sau n-a mers îndeajuns de bine, căci în tot timpul ăsta „Zoomserie” din vecinătate rezistă – și locul i-a fost luat anul trecut de un fast-food. Care s-a închis și el.

„Spring Time”, desigur, rămîne de neclintit.

Unitatea „Luca” de pe colț cu Buzeștiul rupe; am văzut și 30 de oameni la coadă – i-am numărat.

Cred c-am uitat să amintesc că pizzeria „Treevi” de pe Titulescu, de după Doctor Felix s-a închis? Ei, o fac acum, deși nu mai e o noutate.

În rest, Piața Victoriei s-a mai animat, cu trei marketuri – Mega, Profi, Carrefour – plus „Burger King”.

din zbor (468)

Cofetăria „Dinalex” a renunțat la sediul propriu de pe Rahova, de peste drum de Electromagnetica. Vinde de-acum doar în spațiile din galeriile magazinelor „Kaufland” din Ferentari, Drumul Taberei și Apărători.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XVI

Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi.

Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată.

Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună.

Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului.

… dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei.

Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.

harta recomandărilor noastre

din zbor (403)

O cofetărie într-atît de acunsă, că n-o găsești. E pe undeva, în spatele unor blocuri între Calea Rahovei, Petre Ispirescu și Iancu Jianu – dacă vă spun ceva toate astea.

Pesemne că nu; dar cofetăria „Rai de dulce” funcționează bine-mersi acolo unde e și se pricepe, mai ales, la torturi pentru fel de fel de ocazii.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„discuția despre mucenici”

Nefolositoare, ca-n fiecare an, discuția despre care-s mai buni, despre care-s ăia „adevărați”.

Fiindcă, în timp ce pierdem timpul cu prostia asta, mucenicii nu mai sînt mucenici. Cei copți din aluat de cozonac s-au întîlnit la mijlocul drumului cu cei fierți în oală: aia s-a-ntîmplat.

Fiecare cofetărie, patiserie și brutărie se simte datoare să însiropeze mucenicii, de parcă ar produce covrigi polonezi. Cam asta a și ajuns, de fapt, tradiționalul desert de primăvară: ceva între croasant și covrig muiat, cu nucă pe deasupra – dar fără miere, că e scumpă!

Mai trist e că și oamenii de bună credință care încă-i mai coc acasă, în cuptor, au început să-i înece în sirop, fiindcă – na belea! – „așa se poartă peste tot acuma”.

Din păcate despre asta e vorba: despre pierderea unei tradiții și înlocuirea ei cu o prostie. Asta e discuția pe care trebuie s-o avem despre mucenici.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Capșa”

Nu-i numai despre prăjituri, despre bomboane: „Capșa” vinde ceva-n plus, ceva care chiar lipsea Bucureștiului.

Vinde atmosferă, vinde vrajă, vinde istorie: le avea pe toate și înainte, dar nu știa să le vîndă; însă a ajuns un loc cald, plin de viață.

Uluitor, ce coadă se face la galantar seara; cum mesele-s pline – și ce pustieșag era aici acum cîțiva ani!

Bravo!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos