despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
O cofetărie într-atît de acunsă, că n-o găsești. E pe undeva, în spatele unor blocuri între Calea Rahovei, Petre Ispirescu și Iancu Jianu – dacă vă spun ceva toate astea. Pesemne că nu; dar cofetăria „Rai de dulce” funcționează bine-mersi acolo unde e și se pricepe, mai ales, la torturi pentru fel de fel de ocazii. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josNefolositoare, ca-n fiecare an, discuția despre care-s mai buni, despre care-s ăia „adevărați”. Fiindcă, în timp ce pierdem timpul cu prostia asta, mucenicii nu mai sînt mucenici. Cei copți din aluat de cozonac s-au întîlnit la mijlocul drumului cu cei fierți în oală: aia s-a-ntîmplat. Fiecare cofetărie, patiserie și brutărie se simte datoare să însiropeze mucenicii, de parcă ar produce covrigi polonezi. Cam asta a și ajuns, de fapt, tradiționalul desert de primăvară: ceva între croasant și covrig muiat, cu nucă pe deasupra – dar fără miere, că e scumpă! Mai trist e că și oamenii de bună credință care încă-i mai coc acasă, în cuptor, au început să-i înece în sirop, fiindcă – na belea! – „așa se poartă peste tot acuma”. Din păcate despre asta e vorba: despre pierderea unei tradiții și înlocuirea ei cu o prostie. Asta e discuția pe care trebuie s-o avem despre mucenici. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josNu-i numai despre prăjituri, despre bomboane: „Capșa” vinde ceva-n plus, ceva care chiar lipsea Bucureștiului. Vinde atmosferă, vinde vrajă, vinde istorie: le avea pe toate și înainte, dar nu știa să le vîndă; însă a ajuns un loc cald, plin de viață. Uluitor, ce coadă se face la galantar seara; cum mesele-s pline – și ce pustieșag era aici acum cîțiva ani! Bravo! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josBucureșteanul pe care-l apucă nevoia de fugit din Oraș – după obiceiurile încetățenite – o ia spre munte. Mergînd pe DN1, cam la un kilometru înainte de-a ajunge la giratoriul de la intrarea-n Ploiești – pe raza localității Bărcănești, cum se spune oficial – găsiți o brutărie la care zău că-i bine să vă opriți ca să vă luați cîte ceva. E și loc de tras mașina în față. Nici nu intrați bine în Sinaia și – la primul giratoriu întîlnit, cel mai nou adică – zic să faceți stînga spre Platoul Izvor și să căutați, la parterul unui bloc, o cofetărie. Se cheamă „Cake Art”. Și acolo… știți? – se fac prăjituri. Da, da: dintr-alea care mai au și blat și cremă; și gust… Reconfirmăm, pe această cale, și două din restaurantele ce se păstrează bune-n părțile astea. La Sinaia, „Palas” – se ține, nu dezamăgește și nu sare calul; pentru cine n-ajunge așa departe și vrea să se-oprească-n zona Cîmpinei, rămîne de-ncredere „Povestea Ceaunului Paprika”. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos„Piticot” în casă nouă! După aproape o lună de renovări, cofetăria de pe strada Petre Ispirescu s-a redeschis. Prețurile-s tot cele cunoscute: de exemplu, prăjitura „cartof” a rămas un leu și 50 de bani. mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nou an – cam aceleași laude. Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci. Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi. Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte. Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă. Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi. Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe. Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu. Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu. Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.
… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus. Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus. Și nu doar unul – ci mai multe minusuri. Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari! Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad. Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat. Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor. Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… mai scoatem un leu! Merdeneaua din Amzei se vinde cu șase lei bucata. Și nici măcar nu-i prea mare: s-a micșorat încă un pic la gramaj. O fi ea bună, da-nseamnă că dacă vrei să-ți țină de foame trebuie neapărat să iei două: și deja vine cam scump. Alt prag? Am văzut în galantarul cofetăriei „Nicoleta” de pe Domnița Anastasia cum arată o prăjitură „Excelent” acuma. E… jumătate din cît se obișnuia pe vremuri să fie. Jumătate! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josCît le-a luat? Naiba știe: anii treceau, Calea Victoriei devenea tot mai frecventabilă… și „Capșa” ținea nefolosit ditai spațiul stradal, taman în centrul-centrului. În fine: vara asta cofetăria s-a mutat la bulevard; și iată că locul a devenit viu, vesel, frumos.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josV-am mai zis de cartoful – micuța prăjitură delicioasă – pe care cofetăria „Piticot” l-a vîndut ani de zile cu un leu. Un leu, oameni buni, un leu. V-am zis că-n primăvară l-a scumpit: trei lei, încă un preț corect, respectabil – mai ales cînd te gîndești că aproape toate celelalte cofetării au cartoful la același preț ca prăjiturile „adevărate” Și-acum trebuie – chiar trebuie! – să vă zic că „Piticot” vinde cartoful cu un leu și 50 de bani. Cine mai ieftinește ceva în ziua de azi? Un gest rar întîlnit. Bravo! mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2023 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii