despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Revenim pe strada Hațegana, oprindu-ne la gardul ăsta. Cu folos, zic eu.
 
garduri și gărduțuri
scris de Ando
Nu, nu e vorba de vreo cârciumă sau de vreo terasă cu numele ăsta. Ne aflăm pe strada Austrului, foarte aproape de intersecţia acesteia cu strada Ţepeş Vodă. Aici, pe trotuare, am găsit plantaţi (undeva, prin anul 2023, după cum ne arată google maps) câţiva… palmieri. Repet: plantaţi direct în alveole cu pământ, nu în hârdaie. In mod sigur, este o iniţiativă „locală”, poate a Camerei de Comerţ România-Turcia care are sediul în acel perimetru (?) însă, cel mai interesant îmi pare că au trecut deja două ierni peste ei şi, după cum se vede, nu arată deloc rău.
     
Casa asta zici că nu are un crenel… ci un șoi de bușon deasupra – îți vine să-l deșurubezi!
În fine; se renovează frumușel. E prin Baicului, frumosul cartier.
 
Parc-am mai pomenit, cîndva, de bloculețul ăsta. Sau doar am vrut. În orice caz îmi place.
E pe Tunari peste drum de benzinărie, după Eminescu.
… ciudat bloc, nu? Pare mai nou – anumite finisaje, precum cărămida aparentă și grilajele balcoanelor, sigur ne îndreptățesc să credem asta.
Apoi ne uităm mai cu atenție la tronsoane, la casa scărilor… și nu ne mai pare deloc așa nou!
Poate o fi trecut printr-o refacere trebuincioasă după Cutremur, ne gîndim. De aceea și stîlpii de la parter.
Unde e? Spre Gara Obor: în Baicului, între Ferdinand și Pantelimon, unde e un cartier delicios care s-a păstrat mulțumitor.
  
scris de Ando
Intrăm, câteva momente, într-o fărâmă din vechiul cartier Uranus, scăpată ca prin minune de demolările masive făcute în jur, pentru edificarea Casei Poporului. Se vede pe hartă cât de aproape suntem de mastodontul de beton de pe deal.
 
Aici, în acest mic şi tihnit perimetru (cuprins între vechile străzi Sapienţei şi Brutus), privirea este, fără îndoială, atrasă de această clădire cu alură modernistă şi a cărei svelteţe e subliniată, elegant, de acele lamele verticale de pe cele două faţade:
   
Habar n-am când a fost construită, dar îmi pare o replică demnă la noua clădire de vizavi, care se ridică în ritm de… „ochii mortului”.
 
Ce frumos poate să șadă căsuța asta curată-n fund de curte. O găsiți pe strada Inginer Zablovschi; toată lumea-i ignoră și prenumele inginerului – Constantin.
Nimic de în seamă aici: un bloculeț modest, banalizat de spectaculosul imobil de pe colțul Griviței-vechi cu Semicercului.
… dar are el ceva; altfel nu scriam de el azi aicea, nu?
Aproape șterse, aproape căzute, aproape de nevăzut, cîteva ornamente mozaicate…
… cam sumbră… și sigur, cam părăsită – dar în ce fel impune casa asta. E pe strada Badea Cârțan.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii