despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un colțișor (184)

Drag mi-i de căsuța asta de pe strada Ion Athanasiu.

E-n partea de sus a Cotrocenilor, cea dinspre Panduri.

un colțișor (183)

Pentru mulți strada Poterași e una de-a dreapta și… alta de-a stînga Magistralei. Pentru că, atunci cînd s-a tăiat acest bulevard de la Unirea la Șincai, strada asta s-a rupt pentru totdeauna; nu mai unește Șerban Vodă de Elena Cuza.

Aici, la colț cu Cuza-Vodă, găsim și frumusețea asta de casă.

  

… și, dac-am tot ajuns prin locurile astea, la un pas ne-aducem aminte că e cochetul cvartal Didițel-Drumea Rădulescu.

un colțișor (182) – Muzeul de artă veche apuseană

Din frumusețile minunatului cotlon de lîngă Gara Băneasa, nici una nu-i ca „cealaltă” vilă Minovici.

Legată de fabulosul destin al lui Dimitrie, ridicată cu gîndul să fie nu doar casa unui om, dar și sălașul unei pasiuni, vila asta care aduce cu un mic conac englezesc e cunoscută drept „Muzeul de artă veche apuseană”.

Ce loc! Atît de altfel, de ne-de-aici; ca să nu mai zic că vizita e gratis.

… dar dacă n-aveți drum acuma, nu face nimic: la primăvară, cînd o da Soarele, lumina dinăuntrul vilei e minunată.

       

un colțișor (181)

scris de Ando

Clădirea asta se află pe colţul străzilor Silvestru şi Franzelarilor (adresa poştală: Silvestru nr. 12).

Mi-a plăcut, am pozat-o, dar nu-mi închipuiam că, plecând de la cele câteva fotografii pe care i le-am făcut, aveam apoi să găsesc un noian de informaţii interesante despre ea.

In primul rând, clădirea – sub  denumirea „Casa Iuliu Zane”- apare pe lista monumentelor istorice de pe raza sectorului 2:

 Iar în publicaţia „Revista muzeelor şi monumentelor” nr 2 din 1983, am găsit chiar câteva pagini dedicate acestei clădiri:

 De unde vine, însă, denumirea casei? E vreo legătură cu rezultatul de pe Wikipedia? Eu, unul, nu mă încumet la un verdict.

un colțișor (180)

… înconjurat – apăsat – de blocurile care bordează piața Kogălniceanu, imobilul ăsta simplu, eficient și cuminte, ne aduce aminte că prin fața lui trecea o stradă adevărată, și nu doar o alee între două ganguri puturoase.

Da: era strada Progresului – devenită Ionel Perlea – care ajungea direct în Bulevard.

un colțișor (179)

Nu-i cea mai – nici pe departe – dar, așa cum o găsim: rece, armonioasă, cuminte, ne place. E pe strada G-ral Radovici, între Viitorului și Precupeții vechi.

 

un colțișor (178)

Ceva – nu știu ce! – mă face de fiecare dată să mă opresc la clădirea asta de pe Sapienței: e rece, uitată… dar cumva – în modestia ei – stă fără rușine printre vecinele ei, mult mai pricopsite.

un colțișor (177)

scris de Ando

Strada Popa Soare 55. Genul de casă la care nu ştii ce să admiri mai întâi: silueta şi volumetria generală a clădirii, diversele elemente ornamentale, textura tencuielii sau feroneria gardului.

Interesant că arhitectul clădirii – Emil Călinescu – a avut sediul profesional şi domiciliul pe aceeaşi stradă.

un colțișor (176)

… pe îngrozitor de lunga și nefericita stradă Traian, un bloculeț tare armonios pe care-l găsim la colț cu Lucaci.

un colțișor (175)

… strada Traian, pe la răspîntia cu Timpului. Prima dată am crezut că-i o căzătură; cînd colo – o neașteptată casă cu pridvor.