despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un colțișor (196)

scris de Ando

Pe bulevardul Pache Protopopescu, la numărul 4, chiar vizavi de Biserica Greacă, se află această clădire cochetă şi îngrijit întreţinută. Dar elementul care o evidenţiază este acea arcadă în stil gotic care adăposteşte poarta masivă din lemn.

un colțișor (195)

Chiar nu puteți zice că bloculețul ăsta din fundătura Urali – ascunsă în coasta fostului hotel „Dorobanți” – nu e de toată isprava.

 

un colțișor (194)

Căsuța asta, pe care-o găsim pe Doctor Felix, chiar peste drum de Filantropia, nu iese cu nimic în evidență; e un exemplu modest de arhitectură bucureșteană de demult – sau cum om vrea să-i zicem. Da, e parte din acel oraș care ni se pierde, care ni se risipește –  doar ne bucurăm că mai găsim o clipă să ne uităm la asemenea case.

… ne bucurăm și de gardul ei; ziceți și voi cîte garduri de lemn vechi mai găsim așa, prin inima Orașului?

un colțișor (193)

Gheorghe Murgoci (cunoscut și ca Munteanu Murgoci; geolog, mineralog, pedolog – un profesor de toată isprava) e o străduță-covrig dintre Filaret și Rondul Coșbuc. Se desface din strada Slobozia unde se-ntoarce după cîțiva metri. Găsim aici căsuțe de mai mare dragul, cu marchize cochete, strecurate pe loturile minuscule. Dar și frumusețea asta plină de detalii care mai de care mai lucrate.

  

un colțișor (192)

Cotroceni, pe strada Louis Pasteur, și întîlnirea cu o casă încîntătoare.

un colțișor (191)

… casa asta de pe Mătăsari – bucata dintre Republicii și Dimitrov, vizavi de flancul ticsit cu restaurante – are așa un aer solid, temeinic.

un colțișor (190)

Ne găsim pe Pache, înainte de Mătăsari – plăcut imobil! Da, geamurile mari trădează cumva că e folosit drept „atelier” al uniunii artiștilor plastici.

un colțișor (189)

Spre capătul străzii Polonă, cum dai s-ajungi la Urgență, îți face cu ochiul casa asta. Nu-i poți zice frumoasă, dar interesantă e sigur.

un colțișor (188)

Unul din cotloanele iertate și ascunse ale Capitalei este aici: între Colentina și Mașina de Pîine.

Au scăpat o mînă de frumoase imobile – cine știe ce le-o fi adus norocul ăsta! – grupate pe o alee numită Ion Alexe. Pe plăcuțele stradale el e considerat pictor; însă adevărul e – nomenclatorul fiind mereu mai precis – că Alexe a fost „membru al familiei care a parcelat zona”.

Revenind la eleganta și echilibrata enclavă, nu putem decît s-o admirăm.

un colțișor (187)

scris de Ando

Strada Maşina de Pâine, cel puţin cum ţi se arată acum, după ce intri de pe Ştefan cel Mare prin acel gang de legătură, nu te atrage. Pe ambele laturi, domină blocurile sau dosurile de blocuri. Aşa că trebuie să ne minunăm de cum a scăpat clădirea asta de la numărul 21 bis. Arată deosebit. Cu retragere de la trotuar, cu faţada nealterată de vreo cutie de la aerul condiţionat, se vede că e îngrijită, iar gardul şi parapetul lateral merită şi ele un plus de apreciere.