despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un colțișor XXXVIII

Ce bucată de oraș curioasă, între Dorobanți și Floreasca!

Ai zice că pe-aici curge numai lapte și miere; strălucire, lux – cînd colo, îs o droaie de străduțe îngrozitor de puchinoase, încîlcite, încurcate pe care nu te miri cînd întîlnești dărăpănare și murdărie.

… dar și un cotlon neașteptat, în fundul străzii Naum Rîmniceanu; cîteva perechi de case-tip care, deși renovate care-cum, păstrează dulceața de odinioară.

   

citiți și: strada-ngustăStrăduțe înguste în Bucureștiprin fundături XVI

un colțișor XXXVII

Puțin luat în seamă, nu-i așa? Dar mereu plăcut, mereu făcîndu-ți cumva cu ochiul!

  

Îl găsim pe Vasile Lascăr, colț cu Tomáš Masaryk, chiar la scuar.

  

De apreciat curticica, gărduțul stradal – chiar dacă atmosfera e neîngrijită.

  

 

un colțișor XXXVI

Gheorghe Lazăr e o străduță cuminte, uitată de iureșul citadin, dintre Sfîntul Constantin și Cobălcescu. Mi-a ieșit în cale blocșorul ăsta unde mini-streașina asta decorativă „sparge” netezimea peretelui.

un colțișor XXXV

scris de Ando

O adevărată plăcere să găseşti şi să priveşti, în plin „canion” format de fronturile blocurilor anoste, această supravieţuitoare, străjuită, parcă, de acel donjon crenelat.

In total (şi fericit) contrast cu vecina sa de la numărul 97, casa este bine păstrată şi gospodărită.

Iar gardul, nu numai că nu blochează vederea asupra clădirii şi a curţii dar, cu acele elemente moderniste de feronerie, este el însuşi un element de atractivitate.

citiți și: Baicului – un cartier cu șansă

un colțișor XXXIV

Sîntem în Rahova, la colț cu Sebastian. E, aici, o parcelare micuță – două străzi numite Petrache Poenaru și Grigore Tocilescu care nu duc nicăieri – unde, pe lîngă fireștile case-tip, iată și o frumusețe de blocușor.

un colțișor XXXIII

Blocul ăsta nu mai spune aproape nimic. Atît a fost învelit cu scîrț, împestrițat și peticit!

Însă… i-a rămas casa scării; și socot că-i printre cele mai reușite din toate pe care nu le știm.

Unde sîntem? Pe Lucaci – cum te bagi din Traian – la colț cu Sublocotenent Moga.

un colțișor XXXII

Sîntem pe strada Traian și ne pregătim să intrăm pe Plantelor; e, aici, un mic scuar. Și ce-mi mai place clădirea asta!

E ditamai! Și, dacă apuci să bagi ochiul prin una din porți, mai dibui un corp în curte.

       

un colțișor XXXI

Strada Dragoș Vodă se face din Eminescu de la părculeț, merge paralel cu Precupeții Vechi pînă cînd se hotărăște să cotească și să iasă-n ea. Ce vedem aici? un imobil încîntător.

un colțișor XXX

Între Dudești și zona nenorocită de demolări care se-ntinde spre Alba Iulia duce o stradă: se cheamă Caloian Județul. S-au botezat, asemănător, destule altele pe-aici: Vlad Județul, Gheorghe Județul, Vulcan Județul. La intersecția cu ultima din listă… uau!

   

Două case de colț, una mai frumoasă ca alta.

un colțișor XXIX

Vlad Județul! E o stradă amărîtă, din două bucăți.

Prima, între Dudești și spatele blocurilor care formează bulevardul Burebista.

A doua, între Dudești și Vitan. Secțiunea asta… hei, ce surpriză. Întîi de toate, deși nu te-ai aștepta, are o ușoară pantă – îndeajuns ca să-ți meargă la inimă. Și, pe aici, două case de mare, mare fală. E distanță-ntre ele, dar au ceva ce le face apropiate.

 

Și chiar lîngă a doua… zici că-i un mic castelaș.

 

Și cine te-oprește să te uiți după colț, pe Vasile Toneanu – covrigul stradal împovărat de apropierea mallului – unde zace sinagoga „Credința”?