despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
După mai bine de şase ani, drumurile m-au readus, din întâmplare, pe Intrarea Patrulei. Atunci, fiind şi vremea destul de neprietenoasă, am zăbovit doar cât era nevoie pentru pozele necesare serialului nostru despre intrările oraşului. Aşa că acum, am privit totul în tihnă. Mai întâi, această căsuţă (deocamdată, părăsită, cum mi-a spus un vecin) care păstrează încă multe detalii ce-i dau un farmec aparte:
    
Dar, iată şi surpriza vizitei: „faţa” nouă, destul de reuşită (după mine), pe care a căpătat-o clădirea din dreapta fundăturii (inclusiv „sistemul mobil de monitorizare”… cu coadă şi mustăţi).
   
Păi, întîi mi-a făcut cu ochiul casa – de ce mi-or place astea, rămase-n cărămidă, nu știu – dar apoi m-am oprit mai bine să văd și gardul.
  
Ziceți dacă nu-i chiar o treabă reușită; pînă și numărul e-o mică operă.
  
Pe garaj șade și-o pisică; e liniște pe-aici – pe Sandu-Aldea – prin Domenii.
Toată lumea știe de Domenii – frumosul cartier dintre Agronomie, Cașin și 1 Mai.
Ei, tot pe-aici – la un pas distanță – Bucureștiul mai are un surprinzător cotlon interbelic tîrziu prin spate pe la „Ciupercă”.
Două străzi care se desfac din 1 Mai și ajung spre Expoziție, pe care șoferii mai caută să scurteze cînd și cînd. Două străzi – Vasile Fuică și Vasile Tarian, unite de alta – Grigore Stamatescu. Toți trei, aviatori la flotila de hidroavioane de la Constanța, au pierit într-un accident la 1933 pe lacul Siutghiol. Experimentul hidroaviatic românesc a fost umbrit de un șir îngrozitor de accidente, aparatele de zbor „Savoia” pierzându-se unul după altul; numărul piloților care au murit, pe timp de pace, este rușinos de mare.
Găsești aici – pe străzile astea – vile, viluțe, case, căsuțe – apărute, majoritatea, odată cu deschiderea „fazei a doua” a parcelării Ministerului Domeniilor.
… și chiar bloculețe. Pentru azi am ales două, construite ulterior prin cine știe ce asociere. Primul zici că-i… policlinică; proiectul nu e singular – s-au ridicat asemenea mini-blocuri, dar mai degrabă pe lîngă București. Al doilea deja-i mai interesant, mai plăcut – îndeosebi cum pune-n valoare colțul de stradă.
Le vedem pe strada Vasile Tarian, care azi – printr-o prostie a autorităților – a ajuns să se cheme… Traian Vasile.
     
Recunosc, m-a stîrnit Ando cu străduța asta pe care o străbați în două minute. Se face din Agricultori – capătul dinspre Călărașilor – și e, într-adevăr, una din surprizele orașului. Un cotlon cochet, verde, intim, cu o înșiruire de imobile socotite, păstrate mulțumitor; cîteva cam pustii, dar nu degradate. Chiar și acum, în tristețea anotimpului rece, strada Episcopul Ilarion – căci pe ea ne aflăm – e o dulceață.
               
Știți c-am zis mereu că Mărășești e una din arterele neatractive ale Capitalei: lipsa vieții, a magazinelor, a locurilor de interes, faptul că e doar un culoar rutier de fugă nu te-mbie pe aici.
Însă, în sine, Mărășești e un bulevard destul de plăcut; nu puține-s imobilele cu adevărat interesante.
Cum ar fi ăsta.
Da, genul atît de plăcut de clădire în formă de potcoavă, cu corpurile legate prin balcoane.
     
Vă spun sincer, nici măcar nu m-a enervat casa asta, așa ridicată ca un cozonac crescut în cuptor.
 
Locul? Spineni cu Poterași – două străzi adiacente Magistralei.
Mereu te face să-ți încetinești pasul cînd o vezi.
În Cotroceni, pe aleea din spatele părculețului dintre Eroilor și Eroilor Sanitari – locul unde e și vechiul dispensar. Aleea, de fapt, e socotită ca ținînd de Eroilor Sanitari.
  
Ăsta-i mai degrabă un cotlon, nu un colțișor. Undeva-n spatele Magistralei, în apropiere de cunoscutul local „Dristor”
… calea asta de acces puchinoasă, meschină, e o rămășiță a străzii Spineni, a cărei albie a fost afectată de construcția bulevardului.
   
Cum te bagi pe strada Aviator Petre Crețu, din Mărăști, pe mîna stîngă dai de frumusețea asta cu atîtea detalii căutate și reușite.
   
Peste drum de ea, un bloculeț dintr-acelea pe care nu le băgăm în seamă; nu-i deslușesc datarea, dar asta nu mă oprește să-mi dau cu părerea că-i interesant.
 
Casa asta cu turnul-foișor are atîtea detalii interesante – pînă și coșurile de fum au linii decorative – că e o plăcere s-o vezi. E la Filaret, pe Fabrica de Chibrituri; în dreptul ei oprea – pe vremuri, cînd mergea pe aici – autobuzul 232.
  
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii