scris de Ando
Străduţa Schitul Darvari face legătura între Maria Rosetti şi Icoanei. La capătul dinspre strada Icoanei, merită – zic eu – făcut un mic popas ca să privim această clădire deosebită.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul |
Clădirea asta pătrățoasă de pe strada Miron Costin și-ar avea locul, fără dubiu, în colecția caselor amărîte și părăsite. Dar felu-n care șade lîngă vecina ei m-a făcut să-mi încetinesc pașii și să socot alăturarea lor atît de tipică pentru Bucureștiul ăla amestecat pe care-l iubim și de care ne dezicem. Frumos nume mai are strada asta care duce la Cișmigiu: Șipotul Fîntînilor. Blocul ăsta, ca orice altul construit între Războaie, are eleganța, simplitatea, funcționalitatea știută. Dar și cu o dulceață rotunjită a intrării – mai găsim și altele, sigur că da, dar asta e plăcută de-a dreptul. citiți și: intrări de serviciu • concierge • paznicii tăcuți ai demisolurilor • niște… bare • cărți de vizită • lumina de la intrare Căsuțele astea de pe Sirenelor unde – parcă așa-mi aduc aminte – a funcționat și-un restaurant-ceva ne fac cu ochiul mai ales pentru cum corpurile din spate au preluat, cochet, aerul de celor stradale. Chiar pe colț – Sirenelor cu Acvila – găsim bisericuța asta; este greco-catolică și tare ne sare-n ochi trecerea dintre lăcașul de cult și casa parohială. Dacă te mînă curiozitatea să te bagi – din Plevnei – în curtea fostei fabrici de pîine, găsești o droaie de clădiri părăginite, în care funcționează azi depozite, mici întreprinderi, ateliere auto. Dintre toate, o alegem pe asta, atît de frumoasă în cărămidă. Plăcuța cea veche spune „sorburile de grâu”. Strada cunoscută azi drept C-tin Noica e printre cele mai nebăgate-n seamă bucățele de București, deși cele cinci minute pe care le străbați între Plevnei și Splai sînt pline de case frumoase și interesante. Dar și Plevnei are ceva; o bucată de cincizeci de metri construită, după care – din păcate – începe pîrloaga cumplită a clădirii niciodată terminate pe care bucureșteanul încă o mai numește „Casa Radio”. Aici, chiar unde oprește troleul, e și imobilul ăsta. Vai: pe lîngă cum se jupoaie de la an la an, soluția cetîrnelor e așa de… vizibilă. |
articolele noastre sînt preluate și de: |
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
comentarii