despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un colțișor LXI

scris de Ando

Străduţa Schitul Darvari face legătura între Maria Rosetti şi Icoanei. La capătul dinspre strada Icoanei, merită – zic eu – făcut un mic popas ca să privim această clădire deosebită.

 

un colțișor LX

Clădirea asta pătrățoasă de pe strada Miron Costin și-ar avea locul, fără dubiu, în colecția caselor amărîte și părăsite.

Dar felu-n care șade lîngă vecina ei m-a făcut să-mi încetinesc pașii și să socot alăturarea lor atît de tipică pentru Bucureștiul ăla amestecat pe care-l iubim și de care ne dezicem.

un colțișor LIX

Frumos nume mai are strada asta care duce la Cișmigiu: Șipotul Fîntînilor. Blocul ăsta, ca orice altul construit între Războaie, are eleganța, simplitatea, funcționalitatea știută.

 

Dar și cu o dulceață rotunjită a intrării – mai găsim și altele, sigur că da, dar asta e plăcută de-a dreptul.

citiți și: intrări de serviciuconciergepaznicii tăcuți ai demisolurilorniște… barecărți de vizitălumina de la intrare

un colțișor LVIII

Căsuțele astea de pe Sirenelor unde – parcă așa-mi aduc aminte – a funcționat și-un restaurant-ceva ne fac cu ochiul mai ales pentru cum corpurile din spate au preluat, cochet, aerul de celor stradale.

 

un colțișor LVII

Între Plevnei, Witting, Dinicu Golescu și Basarab e mult de explorat și s-au păstrat multe frumuseți. Pe Bogdan Vodă, cum vii dinspre Doamna Despina, dai de casa asta. În spate, în curte, se-ntinde de patru ori pe-atîta.

un colțișor LVI

Chiar pe colț – Sirenelor cu Acvila – găsim bisericuța asta; este greco-catolică și tare ne sare-n ochi trecerea dintre lăcașul de cult și casa parohială.

 

un colțișor LV

Dacă te mînă curiozitatea să te bagi – din Plevnei – în curtea fostei fabrici de pîine, găsești o droaie de clădiri părăginite, în care funcționează azi depozite, mici întreprinderi, ateliere auto. Dintre toate, o alegem pe asta, atît de frumoasă în cărămidă. Plăcuța cea veche spune „sorburile de grâu”.

 

un colțișor LIV

Strada cunoscută azi drept C-tin Noica e printre cele mai nebăgate-n seamă bucățele de București, deși cele cinci minute pe care le străbați între Plevnei și Splai sînt pline de case frumoase și interesante.

Dar și Plevnei are ceva; o bucată de cincizeci de metri construită, după care – din păcate – începe pîrloaga cumplită a clădirii niciodată terminate pe care bucureșteanul încă o mai numește „Casa Radio”.

Aici, chiar unde oprește troleul, e și imobilul ăsta.

Vai: pe lîngă cum se jupoaie de la an la an, soluția cetîrnelor e așa de… vizibilă.

un colțișor LIII

Cotroceniul… cel mai de fală cartier al nostru, fără îndoială. Dar și el are mai multe felii, diferite. Mai puțin luată-n seamă e cea dintre Elefterie, Pasteur și Lister – și ce păcat, căci poate e cea mai somptuoasă. Casa asta e la colțul străzilor Obedenaru și Koch.

   

un colțișor LII

… frumoasă clădirea asta de pe strada Călușei! Nu-i așa?