despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Cîțiva pași pe Calea Dorobanților, căutînd umbra între ASE și Perla.
Nu departe după blocul „Zodiac” e și clădirea asta. Frumoasă – dar și cu o poveste nedeslușită bine sus, pe frontispiciu.
  
„CONSTRUIT 1907” e clar… dar ce CASĂ anume, a cui – s-a șters, s-a distrus. Era firesc după Naționalizare, căci e vorba de proprietatea inginerului Mihail Lorenți, neobosit mic-industriaș bucureștean al începutului de secol XX.
De unde venise? Nu știm; a dobîndit împămîntenirea pe la 1903 și s-a stins din viață la 68 de ani, – fix pe vremea asta – în 1936. Întreprinderile se dezvoltă sub conducerea fiului – ce purta același nume – și soarta li se pecetluiește odată cu ascensiunea puterii populare; o vreme o să mai funcționeze aici I. I. S. „Centrifuga” care, succesiv, se înglobează cu toate secțiile viitoarei „Aversa“. Fiul – de asemenea inginer – va activa însă în cadrul întreprinderii «sale» pînă la pensionare; tot aici în imobil va și locui.
           
… arhitectul și constructorul clădirii e Wilhelm Brand, despre care nu știm decît că la vreo doi ani după perioada edificării trece printr-o grea încercare: soția i se prăpădește după o întrerupere de sarcină făcută de un doctor controversat.
… în sfîrșit: am ajuns la imobilele cu aer modernist, care azi par atît de amărîte și depreciate! Unele, mini-pacheboturi periferice, dar atît de interesante încă. Am zis să ne oprim la cele nu foarte înalte și – mai ales – la cele mai puțin luate-n seamă.
Nădăjduim că plimbarea asta comercială – fără pretenții de a se considera un inventar – v-a plăcut.
în ordine: Vatra Luminoasă (2), Viorele, Șerban Vodă (5), Lînăriei (2), Panduri (3), Cotroceni (3), Traian (3), Foișor, Dimitrie Onciul cu Traian, G-ral Salmen, Dudești (2), Maica Domnului (2), Popa Tatu, Cpt. Preoțescu, Domenii, Constantin Caracaș, Grivița (2), Iani Buzoiani, Radu Vodă, Splaiul Unirii, Dorobanți (6), Radu Beller, Floreasca (2), Rahova (3), Sălaj, Dimitrov, Pache (2), Agricultori, Cihoschi, Covaci, Vasile Lascăr, Polonă, Ardeleni, Popa Nan, Eminescu (3), Delea Veche, Pantelimon (3), Iancului (3), Eftimie Murgu, Tabla Buții, Petru Maior, Banu-Manta și Titulescu (3), Viitorului, Tunari, Mitropolit Nifon, 11 Iunie, Parfumului, Rondul Coșbuc (2), Regina Maria, Viilor, Ferdinand, Paris (2), Știrbey-Vodă, Sft. Vineri, P-ța Galați.
                                                                                            
… cam atît.
lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici
… am promis c-o să continuăm plimbarea prin Bucureștiul comercial interbelic, căutînd clădiri care stăpînesc colțurile; urmează cele ce sînt într-o trecere de la un stil tradițional la unul modernist; sau doar clădite fără vreo grijă neapărată pentru căutarea unuia.
Ajunși aici, dacă oți vedea brambureli prin categorisiri, să nu fie cu năcaz!
în ordine: Tunari, Regina Maria, Lira, Pantelimon (2), Ferdinand cu Ritmului, Ferdinand, Viilor, Grivița (2), Rahova, Bibescu-Vodă, Banu-Manta, Cotroceni (2), Giurgiului (2), Viitorului (4), Cavafii Vechi (2), Dinicu Golescu, Pache, Cobălcescu, Popa Tatu (2), Știrbey, Maria Rosetti, Petru Maior (2), Veronica Micle, Ferentari, Lizeanu (2), Rondul Coșbuc (2), Calea Călărașilor (4), Dudești (3), Mihai Bravul cu Avrig, Sft. Ștefan, Traian, Dorobanți (2), Lahovari.
                                                   
… va urma!
lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici
… le vedem acum pe cele mai năltuțe, mai mărișoare, nu rareori veritabile bijuterii – nu-i așa?
în ordine: Colțea (2), Eminescu (2), Lizeanu, Batiștei (3), Aviatorilor, Podul Constanța, Ion Berindei, Cuțitul de argint, 11 Iunie (2), Șerban Vodă cu Lînăriei și Frigului (4), Lînăriei, Elena Cuza, Sfinții Apostoli, Rahova (9), Măgura Vulturului, Băneasa, Pieptănari, Cotroceni, Grivița (3), Cameliei, Mărășești (3), Virgiliu, Plantelor, Moșilor (3), Dorobanți, Amzei, Schitu Măgureanu, Kogălniceanu (4), Cobălcescu, Popa Tatu (2), Știrbey (2), Berthelot, Cazzavillan, Ștefan Hepiteș, Matache (2), Brezoianu, Petru Maior, 1 Mai, Viitorului (2), Sft. Ștefan (2), Doina, Dudești (4), Traian (3), Chiristigiilor, P-ța Galați, Vasile Lascăr (2), Maria Rosetti (4), C. A. Rosetti (2), Icoanei, Alexandru Cîmpeanu, Carol (2), Patriei.
                                                                                             
… va urma!
lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici
Tema pe care-o lansăm azi ne duce înapoi în Bucureștiul acela vechi în care afacerile și avîntul imobiliar mergeau mînă-n mîna: cînd și proprietarul care nu era putred de bogat edifica pentru sine și valorificare imobile de locuit de cîteva etaje cu spații comerciale la parter. Întîlnim încă multe asemenea clădiri, risipite egal prin tot orașul – chiar și spre periferiile vremii. Mai ales cînd le găsim la colțuri de stradă, ni se par cu adevărat vestigii valoroase.
Le vedeți în felurite forme, căutînd să se alipească modelor și stilurilor contemporane; uneori am ales dinadins poze mai vechi care să le înfățișeze aspectul nealterat; și – din păcate – pe unele le-am pierdut. Avem și o droaie de exemple căutate de curînd, nu doar din cele scoase din arhiva redacției.
Sigur, cele mai fascinante nu pot fi decît cele moderniste, stăpînind cu siguranță de sine răspîntiile! Ajungem și la ele, dar pornim cu cele încă tributare ideii de prăvălie cu casă veche – pot să zic așa? Nici n-au etaj, cele mai multe.
în ordine: Regie (2), Sirenelor, Sabinelor, Pieptănari (4), Scărlătescu, Hristo Botev, Mitropolitul Filaret, Mitropolitul Nifon, Busolei, Doamna Chiajna, Ferdinand, Tunari, Principatele Unite, Barierei, Plevnei, Șerban Vodă, Miron Costin, Ghiocei, Cuza Vodă, Witting, Cobălcescu, Dr. Felix, 1 Mai, 1 Mai cu Dr. Felix și Jitia (2), Ferentari (3), Amurgului, Toporaș, Moșilor, Cuza, Eminescu (5), 11 Iunie, Matache (2), Rahova (2), Filaret, Traian (2), Ștefan Furtună, J.-L. Calderon, Grivița (2), Sebastian.
                                                     
Și… va urma!
lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici
… o sîmbătă aproape primăvăratecă-n București: oamenii ies, mișună; roiesc în jurul zonelor comerciale. Sau vin în Centru. Pentru bucureștean, centrul nu mai e de mult ăla cunoscut ca cel vechi – centrul însemnează Calea Victoriei, Amzei: acolo se petrec azi lucrurile, acolo face să te strîngi.
Cu o lăcomie pe care-am compara-o cu cea a fiecărui concetățean din anii ’90 – cînd visam la toate cele oprite de pînă atunci, cînd visam s-avem și să mergem cu mașina, cînd visam ca frigiderul să nu fie gol niciodată – ne aruncăm în contiunare în brațele consumului scump.
Nicidecum nu-s eu cel care să sancționeze lăcomia; nici prin gînd nu-mi trece să mă uit de sus la bucureșteanul care se-așează la coadă-n fața unui magazin sau a unui bistro: trăim vremuri în care ne permitem.
Și nu, niciodată n-a fost bucureșteanul altfel: nici acum un veac – pe vremea scurtei străluciri interbelice – nici măcar dup-aceea, cînd chinurile comunismului l-au priponit. Asta-i unul din lucrurile care-l fac, care-l definesc pe bucureștean.
În toate există-ntotdeauna însă un «dar» și-un «doar».
Aplecat spre consum, spre meritate gratificații, bucureșteanul lasă-n spate căutarea măruntului, a «autenticului». Poate sta un ceas în picioare la deschiderea unei patiserii fine noi; poate aștepta în ploaie și vînt să i se elibereze o măsuță ca să-și soarbă cafeaua; poate urmări și sprijini orice-i vine din afară.
În același timp, va neglija obtuz mica afacere, măruntul chin de zi cu zi al patiseriei din stația de autobuz de-acasă – de parcă gogoașa din cartier îngrașă, dar babka din centru nu.
Sînt lecții care nu se lipesc de bucureșteanul de azi – unul din cei mai umblați și conectați bucureșteni din istorie. Lecția comunității de lîngă casă, lecția sprijinului pentru cel care trăiește de pe urma acestei comunități șubrede.
Sigur – înțelegem bine și că «autenticul» acesta nu-i nici lesne de găsit: Bucureștiul n-are tradiție, n-are poveste, n-are istorie prețuită. «Autenticul» însuși s-a împachetat și s-a reinventat ca să propășească – ia, să ne gîndim doar la patiseria din Amzei, la grătarul din Obor – ceea ce-l depărtează, cumva, de esență. Însă ce altceva e «autentic» la Capitala noastră?
Cu cît te depărtezi de centru, cu atît e mai viu orașul – îți ies în față magazine, magazinașe unde-s de toate; iar piețele-s bogate.
Pe-aici, la sfîrșit de vară întîlnești – frumos stivuite chiar și pe trotuar – nenumărate borcane și butoiașe: pentru dulceți, zacuști, murături, must, varză.
Iar noi facem un mic popas istoric în vremurile cînd Toamna-nsemna și pregătire, așteptare – trecere.
     
surse: Digiteca Arcanum
Ah, chioșcul de ziare!
Ultima rămășiță a presei care s-a dus, ultimul loc de întîlnire al bătrînilor din cartier… aici, fiecare client mai puțin nu e o veste proastă, ci una tragică.
Da, chioșcurile-s tot mai rare, uitate pe cîte-un colț de stradă, lîngă o stație de autobuz; ele însele operate de vînzători tot mai bătrîni – se împuținează și ele natural.
Ziare de sport nu mai sînt de mult; de politică se vorbește toată ziua la televizor; moșul șade pe TikTok, ce treabă mai are aici, la chioșc?
… poate bunica; doar ea ce mai cumpără „Asul”, integrame, sudoku și ziarul de vineri, cel cu programul tv. Și poate-o jucărie pentru nepoțel – că și jucării se vînd la ziare.
Chioșcul e ultima instituție informală de modă veche a comunității.
Cînd vă mai iese unu-n cale poate vă opriți să luați ceva – orice – nu-l ocoliți.
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
Acolo unde strada Cuțitul de argint se termină – în Șerban Vodă adică – găsim o casă frumoasă, dar nițel cam bătută de vreme.
Jumătate din ea are numărul pe Calea Șerban Vodă – 244 B, imediat lîngă vechiul garaj – și restul ține de Cuțitul de argint – azi 21, dar pesemne 79 în numerotarea cea veche, dintre Războaie.
  
Ei, cum te uiți la ea, ce surpriză! Și ce păcat că n-am deslușit nimica-n plus despre magazinul ăsta vechi: dar asta n-ascunde bucuria descoperirii.
 
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii