despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Fiecare lucru din viața noastră-i în schimbare, deși de atîtea ori ne place și avem nevoie să-l știm neschimbat.
Ia, și banalul aprozar.
Ce afacere e mai umilă decît aprozarul?
Mereu cu lăzi pline de țărînă ori din care se scurg zemuri; iarnă-vară numai pe drum și-n voia intemperiilor: ce magazin e mai greu de ținut ca ăsta?
Numai muncă, fără să-ți dea mîna să stai boierește să ți le-aducă distribuitorul pe toate; te scoli în inima nopții să iei ce-i mai bun de la Pucheni, sperînd în fiecare zi că n-o să fii tras pe sfoară de cine știe ce hoțoman care umblă să scape de un lot stricat.
Făr-o dubă cu care să te miști de colo-colo nu izbîndești; ba chiar, nu de puține ori, ești nevoit să mai faci rost de vreo rablă pe care s-o ții-n față, pe chip de… magazie.
Muncă! Și nu ca-n alte magazinașe, unde-ți dă mîna să te lăfăi la tejghea și să te-ntinzi la vorbe cu clientul; aici totul merge repede, repede de tot.
Și – Doamne-feri! – să-i intre clientului în cap că ai marfă proastă; și nevinovat să fii, și bagi de seamă cum te ocolește și cumpără de vizavi.
Nici nu știi cum ne mai bine! Să-l lași pe om s-aleagă și să-și puie de unul singur după pofta inimii? Sau să-i umpli pungile chiar tu? O – nici clientul nu știe cum e mai bine! Cînd îl lași să cotrobăie prin lăzi singur, pe lîngă că-ți strică marfa, se burzuluiește că nu-i servit; cînd nu… îi trece prin cap că vrei să-i bagi pe gît cine știe ce ciurucuri.
Să te dai după cum e el – adică clientul – numai ușor nu e; dar n-ai ce face, trebuie să-l înveți: nu poți altminterea. Pînă și magazinașele de cartier ce fac parte din lanțurile „Mega Image” și „Profi” au început, de cîțiva ani (odată cu trecerea fazei expansiunii) să consolideze relația personală cu mușteriul de zi cu zi – ați simțit asta.
Dar care-i viitorul aprozarului? Care-i pasul următor pe care-l va face? Ne interesează, firește – fiindcă n-avem cum să ne cumpărăm legume și fructe numai din piață și nici n-avem chef s-o facem de la supermarket.
Poate mai multă marfă autohtonă? Poate: dar pentru aprozar e mai greu să aibă acces susținut și predictibil la producătorul român; paradoxal, dar acesta din urmă mai degrabă-și desface marfă către marele retail – cel care are lanțurile de aprovizionare puse la punct.
Poate fel de fel de lucrușoare extra – borcănașe cu gemuri, zacuști, murături, produse îndeobște „de casă” – deja se-ncearcă asta cu îmbucurătoare rezultate.
Nu știu! Da-i clar că bătrînul aprozar – cel al cărui nume, dat de uitatul botez comunist „aprovizionare zarzavat” se-ncăpățînează să nu piară – rămîne un reper al comerțului mic, din fața noastră.
scris de Ando
La cinci ani după ce McDonald’s şi-a luat catrafusele de aici şi s-a mutat la Veranda Mall, Auchan a reuşit să deschidă un local propriu, gen autoservire: „La Masă”.
 
Sortimentul de preparate: mâncăruri tradiţionale gătite, diverse salate, deserturi precum şi preparate gen fast food (pizza, sandvişuri). Bineînţeles, există şi un „coffee corner” cu sortimente variate de cafea.
Ce-mi place mie la București – printre altele – e că nu vrea să stea pe loc; că-și face potecă singur.
Ce poate fi mai interesant decît felu-n care cresc unele zone, atrăgînd oameni?
Zonele „tradiționale”, cu specific și public-țintă îs de multă vreme ieșite parcă din cotidian, deși nu și-au pierdut nici clienții, nici „ceva-ul”: Centrul Vechi, Dorobanțiul, Alba-Iulia…
Nici nu știi unde-i cel mai interesant hub bucureștean al zilei, dar partea bună e că se-ncearcă peste tot.
Terasele de pe Splai – dintre Unirea și Bibliotecă -, efervescența de pe Calea Victoriei colț cu Amzei sînt exemple de hituri comerciale actuale confirmate.
Care-i următoarea zonă care-o să crească?
Ce bine-i cînd revii undeva și găsești locul așa cum te așteptai să fie: adică bun, de-ncredere, fără să te dezamăgească! Mare nevoie are omul de asemenea siguranță, mai ales cu toate cele care se schimbă-n juru-i.
- Restaurantul „Il Cantuccio” de la Filaret s-a păstrat de toată lauda, un reper solid care ne mulțumește de aproape 20 de ani; ajungem aici cu bucurie de fiecare dată.
- Peste drum de piața Domenii se află un loc turcesc mititel care se cheamă „La Domenii Kebap”; neapărat să vă luați ceva, pentru că-i grozav.
- Trec cu drag pragul măcelăriei „La Bia” de pe Sebastian (sau din piață, la „Prosper”) – carnea-i carne și mai găsesc și niște frigărui de oaie nemaipomenite.
- Într-unele din magazinșele „La Tati” găsiți un fel de rulouri cu carne – börek, arată ca niște ștrudele – foarte reușite.
Hai să mai și notăm cîteva locuri despre care n-am apucat s-o facem.
- Că tot fuse și se duse Sfîntu’ Patrick, un irish pub bun – „Kilkenny”. E pe strada Franceză – sau pe platformele de livrare, cum e mai la-ndemînă.
- Nu într-atît de scump pe cum te-ai teme, meniul de la „Jariștea”-i chiar de nota zece; dacă n-ai de ales, merge de minune și să comanzi acasă.
- Înc-o brutărie ce și-a cîștigat clientela pe merit: pe Panduri 26 – „Bakeria”.
- Am încredere în „Mobitel” – deja în ultimii ani mi-am dus aici vreo trei telefoane atunci cînd le-a sunat ceasul. Un service bun; pe Bulevardul Elisabeta, la numărul 35.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Unul din serviciile pe care magazinele „Carrefour” îl oferă cliențior este transportul gratuit; din hipermarketurile din București, după ce ți-ai făcut cumpărăturile, te poți duce acasă folosindu-te de unul din microbuzele pentru călători aflate-n parcare; acestea circulă pe cîteva trasee fixe.
Convenabil!
Firește, ca-n orice activitate de transport persoane, sînt niște reguli: una din ele e că traseul e aprobat și că nu poți să te abați de la el, dacă-i prea aglomerat și „pe dincolo-i mai liber”.
Din păcate, șoferii profesioniști ai microbuzelor – oameni fiind și ei, înainte de toate – nu respectă traseul stabilit, abătîndu-se pe felurite scurtături printre blocuri, în graba de a-și termina cursele.
Microbuzele de transport persoane, însă, n-au ce căuta pe aleile din zonele rezidențiale. Practica asta trebuie oprită.
Am dat start proiectului CRAMA MOBILA, conform vremurilor pe care le trăim.
Pentru ca de multe ori am auzit ca digitalizarea este viitorul și pentru a veni in sprijinul dumneavoastră, ne-am mutat in online.
Pentru a beneficia de preturile aplicabile clienților cu tradiție trebuie sa introduceți cupoanele de reduceri:
• pentru produsele de 5 litri respectiv – PROMO5
• pentru produsele de 3 litri respectiv – PROMO3
Valoarea transportului va fi afișata în comanda, dar pentru clienți cărora le livram pe o raza de 3 km fata de locația fostului depozit de vinuri din strada Cpt Octav Cocarascu, va fi GRATUIT. Pentru clienții dinafara ariei de 3 km găsim impreuna o varianta optima.
Piața de flori de la Coșbuc își revine: odată cu schimbarea primarului din sectorul 5, comerțul se-ntoarce, cu tot cu mizeria sa binecunoscută.
… o contradicție între ce zicem și ce facem. Bricheta trebuie să fie „child resistant”, întrucît nu e o jucărie; pe de altă parte, hai s-o fabricăm cît mai vesel, colorat și atractiv… taman ca pe-o jucărie.
O vreme o fi fost simpatic, să cauți fel de fel de nume care să-ți descrie afacerea: „ciorbărie”… „clătitărie”… „burgerie”…
Dar cred că-i de ajuns – ne putem opri aici; „cicletărie” deja-i… porcărie.
… nu acum, nu pe loc, dar se va-ntîmpla: cîndva, cumva, o să ne dăm seama cît spațiu zace aiurea, folosit prost, în toate fostele complexuri comerciale bucureștene.
N-au toate „norocul” să devină Mega Image; și chiar dacă primăriile au început să valorifice o parte din spațiile ca sedii de direcții și birouri pentru public, problema existenței lor rămîne.
Nu toate trebuie să dispară, dar aproape toate trebuie să treacă printr-o transformare prin care să nu mai fie insule de mizerie și decădere publică.
Și nu-s doar banalele complexuri dintre blocuri, mai sînt și cîteva hardughii imense al căror scop comercial a fost ratat din prima, iar reconvertirea lor nu s-a mai petrecut: „Circurile foamei” de la Delfinului și din Băneasa precum și dosul celui de la Sfînta Vineri.
Știți bine că așa e.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii