despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
A murit și platanul cel frumos și faimos de la pod, de la Cotroceni…

Zilele astea-l taie; încet, încet: că era un platan măreț – el însuși cît o pădure.

… atît de uriaș și de impunător că la construirea albiei cele noi a Dîmboviței malul betonat a fost chiar deviat, ca să facă loc rădăcinii; ce concesie, în acele vremuri ceaușiste în care nici măcar podul de la Cotroceni nu mai fusese construit!!!
Trist moment! A supraviețuit betonării, a supraviețuit reconstrucției podului; dar n-o prea mai ducea el bine și pîn-aici i-a fost: pînă-n 2018.
scris de Ando
Acum şase ani, Florin spunea că oţetarul este „o plantă, care îşi începe viaţa ca o buruiană şi se transformă într-un adevărat copac”. Nimic mai adevărat. „Respectivul” se proţăpeşte fără jenă în orice fisură de zid sau petec de pământ părăsit şi, dacă nu se intervine, îşi urmează cu dârzenie drumul până la stadiul de…stăpân vegetal al zonei.

E bine, e rău? Problema e mai veche şi interesant este că am găsit un articol din „România liberă” din 25 septembrie 1964 – articol în care, după ce se lămureşte confuzia oţetar-cenuşar, sunt prezentate şi argumentele favorabile păstrării acestui arbore în oraş.

Revenim la vremurile noastre. Nu-i niciun secret: Bucureştiul suferă enorm, în lunile toride de vară, şi din cauza lipsei de vegetaţie. Beton, asfalt, tăieri necontrolate de pomi şi copaci, spaţii verzi sacrificate. Gropi şi spaţii imense abandonate de ani şi ani, acolo unde s-au demolat clădirile vechi în vederea unor construcţii noi, dar unde nu s-a construit încă nimic. Una peste alta, un oraş rănit!
Noroc – zic eu – cu această vegetaţie spontană care „lucrează” mai bine ca noi. Aşa se face că, de exemplu, groapa de pe locul fostului sediu al M.I.C.M. de pe Calea Victoriei – demolat acum zece ani – a fost năpădită de tufişuri şi oţetari.

Să zicem, deci, mersi că oţetarul sau cenuşarul şi „ruda” lor agăţătoare – iedera – îşi văd neabătut de viaţa lor şi mai oblojesc oraşul cu câteva petece de verdeaţă şi umbră.

zilele astea s-au pus cîțiva platani noi între Cocor și Colțea, pe unde celor puși mai anii trecuți nu le-a mers.

… dacă tot numărăm cioturi, să vedem mai multe-n jurul nostru.
… niciodată tăierea vreunui pom n-a fost o treabă ușor de hotărît; asta la noi – la oamenii gospodari. Dar copacii, chiar puși de om, fac parte din ciclul vieții, ceea-ce-nsemnează că, după ce ne dau umbră, aer curat și frumusețe, îmbătrînesc și mor.
Sînt, cică, prea puțini pomi în București. Bun-înțeles, fiecare dintre noi se face că nu vede miile de arbori plantați în ultimii ani – și se concentrează asupra sutelor tăiați din cauza beteșugurilor și zecilor doborîți de cine știe ce constructor hrăpăreț.
… dar la fiecare furtună avem oameni schilodiți, case zdrobite, mașini făcute praf: tăierea copacilor bolnavi nu e o crimă, ci tocmai evitarea uneia.
Dar, desigur, trebuie să-njurăm stăpînirea – așa se face.
M-am dus dinadins, săptămîna asta, prin Cișmigiu, Carol, pe Kiseleff… M-am oprit la fiecare copac tăiat proaspăt – fiecare fusese bolnav.
… lucru de care se poate convinge orice alt cetățean de bună-credință, de altfel.
… cu atît mai mult cu cît cei care-njură tăierea copacilor n-au putut produce nici o imagine cu un copac sănătos care-a fost tăiat.
scris de Ando
Iarna asta, mai blândă ca de obicei, (chiar dacă acum, martie – după mine, cea mai capricioasă lună de primăvară – încearcă să ne sperie), a decalat serios perioada de înflorire a pomilor. Aşa se face că am pozat, zilele trecute, magnolia de pe strada Dragoş Vodă, înflorită – într-o ipostază avansată cu peste două săptămâni faţă de acum trei ani!

Indiferent cum, cred că magnoliile înflorite sunt, în continuare, unul cele mai frumoase şi mult aşteptate spectacole florale ale oraşului. Păcat că durează atât de puţin. Să nu îl pierdem!
… toată lumea știe snoava cu gazonul englezesc: îl uzi, îl tunzi; îl uzi, îl tunzi: și după patru sute de ani o s-arate impecabil.
Tot așa, trebuie s-avem și noi răbdare; nu mult: vreun secol – și gata! O s-avem iar platani umbroși pe Berzei!
Cei bătrîni – șubreziți de șantiere și săpături – au dispărut; doi mai sunt în picioare. Dar au fost plantați pomișori tineri; copăcei.

De-acum trebuie doar s-avem răbdare: secolul următor va fi umbrit, sau nu va fi deloc.

scris de Ando
Promiteam, mai demult, că o să mă adresez primăriei generale pentru a nu se pierde unul din frumoşii arbori de pe malul Dâmboviţei.
Zis şi făcut, iar pe 29 aprilie, am primit următorul răspuns.
Petitia dumneavoastra, adresata Primariei Municipiului Bucuresti prin intermediul site-ului www.pmb.ro, incarcata in data de 2015-04-28 15:49:46, a fost redirectionat/a spre competenta solutionare catre ‘Centrul de Protectia Plantelor’, Conform Ordonantei de Guvern nr. 27/30.01.2002, privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor.
A trecut timpul, am plecat în vacanţă şi, sincer, am uitat de mesaj.
Făcând curăţenie în căsuţa de mail, l-am regăsit şi pentru că nu primisem răspuns, l-am redirecţionat, de data asta direct către C.P.P. – Centrul de Protecţia Plantelor (serviciu al primăriei generale).
La viaţa mea, am adresat destule petiţii diverselor autorităţi şi sunt suficient de tăbăcit la tot genul de răspunsuri primite.
De data asta însă, răspunsul C.P.P. m-a lăsat… mască:
Am primit petitia dumneavoastra, si va informam, ca la inceputul lunii mai am fost la locatia indicata de dumneavoastra si am efectuat tratamentul fitosanitar.
Prin urmare daca doriti cu exactitate un diagnostic exact si un tratament adecvat, va rugam sa va adresati Unitatii Fitosanitare Bucuresti, din cadrul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, unde ei au posibilitatea sa duca probe la laborator, (Laboratorul de Carantina Fitosanitara), aceastea se pot face gratuit prin UFB, iar dupa ce primiti diagnosticul, va rugam sa va adresati din nou la noi pentru a efectua tratamentul fitosanitar conform diagnosticului dat.
Va multumim pentru intelegere.
Aşadar, noi – adică C.P.P. – am făcut un tratament, chiar în lipsa “unui diagnostic exact”. O fi bun, n-o fi bun, asta n-are importanţă. L-am făcut. Dacă pe matale te freacă aşa de tare grija pentru platan, adresează-te către… ş.a.m.d., află diagnosticul şi cu ce zeamă să dăm pe copac şi se rezolvă.
Deci beleaua e, de fapt, la mine acum! 🙂
scris de Ando
Trecând zilele acestea prin zonă, m-am oprit câteva minute la impunătorul platan de lângă podul Cotroceni, probabil unul dintre cei mai frumoşi din Bucureşti, alături de cel din Cişmigiu.

Pozele de mai sus sunt din luna mai 2013.Ce am văzut acum, m-a întristat… Deşi au dat frunzele unui nou sezon, se poate observa cum o imensă cavernă, vizibilă dinpre râu, s-a format în trunchiul copacului.

Nu mă pricep şi de aceea nu ştiu dacă se mai poate (şi în ce fel) interveni, dar ar fi tare trist să pierdem şi acest superb arbore al oraşului.
scris de Ando
Piaţa Charles de Gaulle. Sunt 4 sau 5 stâlpi vechi, rămaşi – nu ştiu cum – pe peluzele laterale.
Intr-un oraş care-şi devorează cu o sinucigaşă stăruinţă spaţiile verzi, nu ştiu cine, dar merită toate felicitările, a avut reconfortanta idee de a planta la baza lor nişte plante de alea agăţătoare, de care niciodată n-am ştiut ce soi sunt.
Şi iată cum acestea, în câţiva ani, au înconjurat cu lăcomie cilindrii de metal care, acum, la o primă vedere, arată ca nişte arbori!

Mă gândeam dacă nu asta poate fi o chiar soluţie mai rapidă şi mai ieftină decât plantarea de copaci pentru “a înverzi” – cât de cât – unele străzi atât de aride, fără nici-un pomişor…
Ca să nu zic de varianta gen “cortină”, aşa cum este cea din poza de mai jos, făcută pe strada Justiţiei…

|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii