despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

momentul adevărului: sîntem buni la ceva?

La ce excelează Capitala?

Despre ce mîncare putem zice – cu mîndrie – că numai aici ne pricepem să facem și că ne iese cel mai bine?

Mici? Să fim serioși. Covrigi, pateuri, gogoși, prăjituri? Nu convingem pe nimeni.

În orașu-n care trei sferturi din patiserii-s francize, am uitat să coacem pînă și amărîta aia de merdenea; să nu ne amăgim cu patiseria din Amzei, ori cu cea de pe Batiștei – merdenelele lor sînt încă bune… dar doar prin comparație!

Gogoși? Cum să-ți fie inima mulțumită știind că la vreun parter de bloc din teritoriu se face o gogoașă care-i de două ori mai bună decît cea mai bună producție bucureșteană… și de cinci ori mai ieftină?

Prăjituri? Pizza? Șaorma? Haida-de! Nimic din Capitală nu-i memorabil și unic.

Vreun produs de măcelărie, de mezelărie, din domeniul lactatelor? Vai și-amar…

Poate finețea vreunui restaurant? Poate – însă, raportat la majoritatea unităților de alimentație, am mîncat de fiecare dată excepțional în restaurante de pluton de oriunde din Țară, așa că… ciocul mic!

Mă căznesc de cîteva zile să caut ceva cu care Bucureștiul să dea ora exactă; încă n-am găsit.

Vai.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (259)

Mie-mi place cînd văd cînd cineva vine pus pe treabă, sfințind locul – cum se zice.

Din iarnă, „Georgi” a deschis pe Mărgeanului, aproape de interescția cu Petre Ispirescu. Specificul e mai mult pe brutărie; are și un minim de patiserie și cofetărie și face și niște pizza.

Și uite că-i merge; lumea-i deschide ușa – pentru că vinde bine, vinde bun și vinde… ieftin; iar etalarea produselor e de nota zece.

E genul de afacere care „ridică” o zonă-ntreagă și folosește tuturor.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XIII

E vremea pentru harta recomandărilor noastre.

O-nsoțim, firește, cu cîteva vorbe – ce mai e nou, ce mai e bun și ce a rămas pe dinafară.

N-a fost anul restaurantelor; deși am păstrat toate recomandările de pîn-acum, cine știe cîte dintre ele o să-și revină cu adevărat? La prea multe n-am mai fost; poate pe la „Pescăruș”, la „Hard Rock Cafe” și la „Berăria Centrală”.

Au dispărut două șaormerii: „La Haleală”, care oricum n-ar mai fi apucat vreo laudă, și „Royal Kebap”; din fericire, am putut adăuga, cu inima deschisă, „Fendi” și chiar „Panorama”.

Oareșce stagnare la patiserii – s-au mulțumit să subziste. Nici cofetăriile n-au venit cu nimica nou. Am inclus însă, la capitolul lucrurilor ce pot fi luate pe stradă, pizzeriile care vînd la felie – „Treevi” și „Latin Pizza”.

Dar – ce bucurie! – avem o creștere importantă la magazine. Băcănia „János Bácsi”, măcelăria și magazinul turcesc „Ayt”, plus „La Prăvălescu” (unde-s și cele mai bune gogoși din oraș). Plus un magazin de haine numit „Ishy outlet” unde chiar găsești… altceva.

Ce să mai zic? Am luat cozonaci de milioane de la „Ayt” și „Piticot”; pizza pentru acasă e fără reproș de la „Pizza Ka”; mîncare bună de fiecare dată de la „Nussdorf”, „Story Pizza”, „Oala cu bunătăți” – după chef; în general nu pot zice că-i rău!

N-am mai actualizat harta zonelor comerciale bucureștene; e de-ajuns de multă informație pe ediția scoasă în 2020 ca să ne facem o idee de cum sîntem înconjurați de magazine.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cu 30 de bani

… pare de necrezut, dar în Capitala noastră se poate cumpăra ceva cu trei monede prăpădite.

Patiseria „Mika” din fața Gării vinde un „deșt” dintr-ăsta de covrig cu 30 de bani.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XII

Un nou an, cam aceleași recomandări – n-aș putea zice că-s mari schimbări în ceea ce ne place.

Patiseria bucureșteană e-n vădit regres, ajungînd în era monopolurilor și-a francizelor: „Luca” și „Petru” peste tot. S-a terminat și cu tentativa din anii precedenți, de-a produce ici-colea chestii oareșcum mai fine – erau scumpe și nu-ntotdeauna chiar atît de bune. Nici genul acela de patiserii ce-și zic „tradiționale” n-au propășit – și-astea-s scumpe, nici astea nu fac mereu cine știe ce bunătăți.

Cofetăriile staționează – prăjiturile bucureștene rămîn bune, așa cum ne-am obișnuit; rarele experimente din domeniu sînt legate mai mult de torturi.

Șaorma nu s-a stricat, mîncătoriile-s în regulă, grătarele din spatele piețelor vînd de n-au aer…

Stăm din ce-n ce mai bine la restaurante: oriunde-am merge ne place. Nu-nseamnă că avem cine știe ce lucruri extraordinare-n meniu, ceva atît de special și de reușit încît să te facă să vii și să revii într-un loc anume – poate vom face și pasul ăsta-n anii viitori – dar stăm bine.

Ar fi fost o bucurie să dăm peste magazine și magazinașe bune – nu contează specificul ori mărimea! – și, întrucît lipsa lor se-ntinde deja de ani mulți, ne-ntrebăm dacă-și va reveni cîndva comerțul ăsta.

Cam asta e; recomandările-s pe hartă – la fel și zonele comerciale bucureștene.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

s-a dus și „Gigi”

Nimic din ce văd nou pe linia patiseriei bucureștene nu mă-ncurajează. După vreo cinci ani s-a-nchis patiseria-covrigăria „Gigi” de lîngă Inter, pe colț la Batiștei. Nu plîng neapărat – nu era crema cremelor.

… dar tristețea-i alta: în locul lui „Gigi” a venit… ce să vină?… a venit „Luca”!

Prea mult standard, prea mult monopol, prea puțină varietate – nu e bine deloc.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XI

Ce bucurie, să știm și anul ăsta că avem încă de unde alege, cînd ne gîndim la lucruri bune – cofetării, patiserii, gogoșerii, restaurante, pizzerii, magazine…

Ca-ntotdeauna, toate-s arătate pe-o hartă – și la fel și zonele comerciale.

Cîteva vorbe, mai mult sau mai puțin cu gura plină:

  • O laudă nouă! – restaurantului chinezesc Pengyou de pe strada Occidentului.
  • Păcat, Moudy’s Kitchen a dispărut prea repede.
  • Șaormeria La Haleală a stat închisă cîteva luni bune, da-și revine.
  • Ne-am readus aminte cu drag de cofetăria Piticot.
  • O surpriză plăcută-n Rahova e Story Pizza, nu doar pentru pizza – mîncarea e bună.
  • Mari magazine nu s-au mai prea deschis și nici nu-s în plan, bătaia e la îndesirea celor mai mici – Lidl e campionul.
  • Rămîne ciudată lipsa marelui comerț pe ieșirea din București dinspre Giurgiu; nici un hipermarket, nimic…
  • În continuare e dezamăgitoare și lipsa magazinelor în partea unde se-nfundă Giuleștiul.

La cît mai multe.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

de la Petru la Pierre

„ai noștri tineri la Paris învață”…

Uite-o covrigărie vizavi de Piața 1 Mai care face pasul de la Petru la Pierre.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

o recomandare

… cînd e vorba de covrigei, n-avem ce-alege mare lucru.

Ori dăm de-un fel de variațiuni ai celor numiți „de Buzău” în care-ți șubrezești caninii, ori de cine știe ce alte sărăcii care-s făcute – așa, la modă – ba cu ulei de măsline, vin, boabe și tărîțe

E drept și că asta-i oferta marelui comerț, acela care ține un monopol nefiresc și gîtuie mici producători care n-apucă niciodată s-ajungă la cei mai mulți dintre consumatori.

De-asta-mi și place să mai intru și prin micul magazin care subzistă, cu greu, printre blocuri: mult-hulitul butic, pe care-am fi destul de deștepți dacă l-am ajuta mai des.

Aici, în buticul ținut de cineva care-și știe clientul, mereu găsești și altceva – poate mai bun; și sigur mai altfel decît ce-a hotărît marele „retail” că vrem noi să cumpărăm…

Ca de pildă covrigeii ăștia.

Buni, gustoși, fragezi – cu totul altceva.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

… pasul următor?

Lucrurile-s clare. Gogoașa a murit, merdeneaua nu se simte prea bine; covrigul ce-o mai duce cît de cît (dacă e brănduit elegant, desigur)

Cam așa stau lucrurile pe frontul alimentației publice de stradă.

Cu toate astea, nicicînd parcă omul n-a fost mai dispus să scoată din buzunar nu un leu, nu doi, ci cel puțin cinci ca să-și ia ceva!

Este absolut sigur – și dacă omul nu dă banii ăștia nici pe covrig, nici pe merdenea… atunci pe ce-i dă? Și mai ales… cui îi dă?

… căci în industria asta se-nvîrt bani, ohoho!

Obiceiurile consumatorului sînt în pas cu vremurile.

Pare a renunța la pîine, la cocă; pare a se preocupa să mănînce verde, proaspăt, sănătos. N-ar timp să-și ia pachet de-acasă; mai mult, n-are nici timp să-și gătească; nici unde – bucătăriile de azi sînt tot mai de decor.

Vedem cu ochiul liber cît s-au extins vitrinele cu salate, cu semipreparate și cu mîncăruri gătite din supermagazine.

Vedem ce vînzoleală-i în Mega Image dimineața – oamenii-și iau de aici diverse lucruri mai degrabă decît să se-oprească la patiserie. Vedem la prînz ce iureș e pe la „mîncătorii”

Vedem și mai bine seara: cîți oameni iau la repezeală ceva din supermarket, ceva ce mai trebuie doar încălzit acasă? Cîți oameni șed un sfert de ceas la coadă la grill la Kaufland?

Nu mai trebuie dovedit că oamenii dau bani pe mîncare – și că dau chiar bani mulți pe mîncare.

Nu-i păcat că-i dau doar la Mega Image?

Nu-i păcat că patiseriile noastre n-au inventat ceva nou care s-atragă iar consumatorul de azi?

Ce?

Poate nu-i de inventat doar un ce… poate-i de inventat și un cum!

Patiseriile noastre – și cele mici, dar și cele mai mari, de lanț – își opresc motoarele dup-amiaza. Seara nu mai găsești la ele decît cîteva merdenele sleite, decît ștrudele reci.

De cîte ori mi-aș lua seara, pentru acasă, o plăcintă bună și fierbinte! Sau o felie de pizza proaspătă!

Cineva trebuie să riște și să cîștige și consumatorul de seară, cel care se duce acasă cu plasa de cumpărături plină, cel care vine cu ceva bun la copii, cel care simte nevoia să se răsfețe dup-o zi lungă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos