despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Drumul spre școală

de Cristian Malide

Data trecută am văzut ce era inspre Traian si pe Parfumului.

Acum tratez directia opusa, inspre Scoala generala Barbu Stefanescu Delavrancea.

Spre scoala mergeam aproape numai pe partea mea, cea numerelor pare. Deci vedeam mai bine casele si curtile de pe partea opusa!

Erau cam doua statii de transport public. Nu mai stiu cum era la gradi sau in clasa intai, dar ulterior mergeam SINGUR la scoala! Scoala generala era la doua statii de casa, iar Liceul, la trei statii, desigur ca mergeam singuri. De aceea, dupa 2000 am ramas uimit vazand ca o buna parte din traficul de dimineata este dat de parintii ce isi duc copilul la scoala, cu masina!

Inainte de intersectia cu Romulus, in dreptul casei Labirint 61, era statia de autobuz.

Casa de pe colt, Romulus 57, ce a supravietuit, devenise prin 1985 sediul CEC-ului de la Cauzasi, mutat aici din cauza demolarii celui din Cauzasi.

Coltul Labirint numărul 50 cu Romulus avea inca imobilul ce adapostea Centrul de paine si lactate. In 1979, acesta nu mai exista! Era o casa nu prea mare, cu intrarea chiar pe coltul tesit al strazii. Acel colt de strada NU a fost afectat de demolarile din 1985-88, casuta fusese deja demolata mai devreme. Cred ca a fost una din victimele indirecte ale seismului din 1977…

Centru de paine pentru toata vecinatatea noastra, avea in interior si vanzare de lapte si iaurt. Se gaseau si specialitati, cornuri si chifle. Navetele cu sticle de lapte erau afara, daca veneam dimineata inainte de deschidere, lasam sticla goala si o moneda de 3 lei, si luam pe cea plina. Laptele la sticla de un litru era in doua versiuni, cu capac de staniol argintiu sau rosu, in functie de concentratia de grasime.

Pentru cei de acum, nascuti dupa Revolutie, pare un basm faptul ca lumea se autoservea cu sticlele de lapte, si lasa banii. Iar pentru cei care au trait anii ’80, suna ca un basm ca se gaseau lapte si iaurt, fara coada!

Si mai inedit: vanzatoarea de paine avea un cutit mare, cu care taia painea rotunda. Da, existau franzele, impletite mai scumpe sau painea de doi lei, cu sectiune dpreptunghiulara, si paine neagra, dar painea intermediara, rotunda, era IMENSA. Una era suficienta pt familia noastra, de cinci persoane. Firesc deci, un cuplu sau o persoana singura nu aveau ce face cu paine asa mare, cerea o jumatate sau un sfert! Cred ca deja pin 1978 acest sistem devenise depasit, nu se mai vindea paine ce trebuie taiata in patru…

La intrarea in strada Matei Basarab, la intersectia cu Romulus, pe plan se vad clar pe ambele parti cele doua parculete. Desi mici, nu erau terenuri virane, ci chiar fusesera amenajate ca parculete, cu pomi, alei si banci! Cel dinspre Lucaci, in drepata, era mai mare, avea pe trotuar si o tisnitoare. Acolo ne intalneam seara cu colegii de scoala sau de liceau care erau din zona. Cel din stanga, spre continuare Labirintului (acum bucatica de strada a fost redenumita Cauzasi) era mai mic, mai simplu.

In anii 2000 disparusera ambele parculete, si pentru asta nu Pigleica este de vina! Acum in stanga este o parcare, iar in drepata, o cladire rotunda de beton, ce a fost abandonata…

Mergem mai departe pe Matei Basrab. Tutungeria aflata la demisol era pe la numarul 36. Nu, nu fumam in scoala generala, dar pe vremea accea la tutungerie se vindeau ziare si reviste, ba chiar si un sortiment redus de papetarie. De exemplu, plicuri pentu scrisori si carti postale!

Liceul Matei Basarab este mare, situat la numerele 34, 32 si 32A.

Vizavi se vede foarte bine triughiul verde, existent si acum: in cartier mai erau astfele de intersectii de strazi in unghi foarte ingust, ce aveau acolo cate un minuscul spatiu verde inchis de o bordura.

Peste triunghi, mai departe, era in dreapta biserica Lucaci, ale carei turle se vedeau de pe acoperisul casei din Labirint. Nu aveam habar de Sfantul Stelian, asa ii ziceam totdeauna, „biserica Lucaci” desi intrarea principala era pe partea cealata, dinspre Logofat Udriste.

Inainte de scoala, venea straduta Profesor Demarat. La numarul 8 era un consulat, unde vedeam persoane de culoare!

O luam pe Demarat, deoarece intrarea elevilor era numai dinspre Anton Pann. Poarta mica a elevilor, din scanduri verzi, era pazita de vigilentul om de servici al scolii, Costache.

In anii 2000 am fost surprins sa vad pe Google Earth ca intarile dinspre Demarat si Anton Pann ale scolii sunt inchise, iar elevii intra pe intrarea profesorilor, intrarea principala a scolii, de pe Matei Basarab!

Pe Google, curtea pare sinistru de pustie, numai asfalt.

Pe vremuri, in afara terenurilor de sport, diversitatea era mult mai mare: cand intrai pe poarta mica dinspre Anton Pann, in dreapta era casa ingrijitorului și dupa aceea, era o movila de pamant, pe care ne urcam.
De acolo am vazut candva funigeii, paianjenii-calatori cu pinza aeriana. Tot de pe movila am vazut pe strada prima Dacie 1100!
Iar in centrul curtii, erau cele doua ateliere: inspre Demarat cel de tamplarie, iar in partea dispre Matei Basarab, cel de prelucrari mecanice.
Inspre Demarat, unde jucam fotbal in recreatie, era o parcela de pamant, fost spatiu verde.

Înapoi pe Labirint

de Cristian Malide

Deslușiri de pe planul cadastral din anii ’70.

Labirint:

  • Consilul Popular al sectorului, pe colt.
  • Casa mea, cu cele doua corpuri, pe Labirint la 70 si 70A. Nu exista Parfumului 1, desi uneori primeam corespondenta pe adresa asta inexistenta! Normal, casa este pe Labirint, pe Parfumului era doar curtea. Curtea mea nu este prea mare de forma neregulata. In curte este figurata magazia mare, fostul chiosc de vara. Dar magazia mica si bazinul nu apar!
  • Dupa noi, la 72, casa Sacalis. Si casa, si curtea, sunt foarte lungi si inguste.
  • la 74, casa Luciei Avram. Curtea foarte mare, cu gradina la strada, un corp de cladire in fund, si altul perpendicular pe strada.
  • la 76, alta curte extinsa foare mult in adancime.
  • La 78, azilul Calist. Imensa curte interioara. Apare un „bazin”, dar nu zice absoult nimic de capela, a carei turla – de mult fara cruce- se vedea de departe!
  • la 80 nu mai stiu sigur, 82 foarte ingusta, dar la 84 si 86 erau intreprinderi, ale carori curti mari se extindeau foarte mult in adancime.
  • 90 nu este clar
  • 94 o casa cu retragere, colega de scola Virginia locuia la demisol, dar nu imi aminteam de cutrea IMENSA!
  • 96, corect, un teren viran.
  • 98 coltul cu Traian, era Alimentara de la „Tabacu” Cum intrai, in drepata era partea cu vanzatori: bacanie, lactate, mezelui. In stanga si spre Traian, era autoservire!
  • Toata zona numerelor pare, deci si Alimentara, a disparut, dar cladirea de vizavi, de la 113, fusese renovata in anii ’80 si este si acum in picioare!
  • Cladirea mare, inalta, de pe coltul cu Moga, la 103, ce pare sigur in pozele mele, a fost renovata dupa 2000, si s-a cam banalizat. Insa inaltele cosuri de fum “artistice” ce impododobeau acoperisul cred ca au cazut la cutremur! In copilarie, mama spunea ca atunci cand venea singura casa, sera, cosurile pareau niste oameni ce stau pe casa, aspect sinistru.
  • Partea cu numere impare a strazii a supravietuit – nu integral.
  • La 79 este Casa de Casatorii. In 2000 deja nu mai avea functia asta, insa a fost renovata, si arata bine, chiar daca deocamdata nu este accesibila publicului.
  • Cladirile de la 77 si 75 sunt vizibile in multe din pozele facute la mine in curte.
  • De 77 nu stiu, dar cea de la 79 nu numai ca a fost renovata, dar are inca pe acoperis paratrasnetul cu sageata, ce apare in pozele mele!
  • la 73 o curte mare, iar la 71 figureaza „teren de sport”, al Asociatiei Sportive Recolta. Inspre strada se vedea zgura terenului de tenis.

Parfumului:

  • Casa Banu, la nr. 3 La mijloc avea, vizibila de la mine, o minuscula curte interioara
  • Inca o casa, la 5, si aceasta a fost demolata.
  • Sirul de case de la 7 face parte din Alee, si au scapat. Noi spuneam totdeauna Aleea Parfumului, dar si acum, si pe plan, denumirea oficiala este Intrarea! Da, partea dinspre strada este mai ingusta. Apoi are micro-trotuare. In fund se largeste, nu este chiar piateta, dar are loc o masina sa intoarca!
  • La nr 19 pe Parfumului este casa Silviei Kerim.
  • Pe coltul cu Vulturilor, la 23, este un bloc interbelic, ce avea la parter o croitorie. Si dupa 1990 veneam sa imi comand acolo pantaloni, dar dupa 2000 nu a supravietuit – chiria devenise exceisva!

Ceauș Radu:

  • La nr 9 mergeam sa cumpar cu 1 leu bors, facut in casa.
  • Biserica, la nr 6, avea o curte foarte mare. Aveam impresia ca si casa de la nr. 8 tinea de biserica… Din Ceaus Radu era intrarea secundara in curte, cea principala era pe partea cealalata, dinspre Vulturilor, pe linga casa parohiala. Biserica are altarul spre Parfumului.
  • Intrarea Ceaus Radu, pe partea opusa biserici, este scurta. Dar, asa cum imi aminteam, chiar are o piateta, un rotund in capat!

din zbor (256)

Nefericit, celebrul imobil „Bazaltin” din piața Aviatorilor! Degradat, apoi tîrît printr-o renovare chinuită, a ieșit ca vai de el.

În plus, s-a mai procopsit și cu-n acvariu sus, de zici că vrea cineva să dirijeze avioanele.

de la Cristian Malide

„Köksal” – așa arată acum

de la Cristian Malide

„Turcul” din Vitan, deschis recent după renovare și extindere; are și ditai loc cu mese pentru cofetărie și ce-o mai fi acolo.

Case căzute 294 – Str. Brăilița 2: ce mai e nou

de la Cristian Malide

„Turcul” intră-n reparații, inclusiv făbricuța și magazinul de pîine, care va fi cam o lună-n renovare și extindere.

mai multe despre Case căzute

Martorul de pe strada Paleologu

scris de Ando

(O posibilă definiţie) “…întâmplarea, adică sâmburele în jurul căruia se adună fructul” – Fănuş Neagu

De fiecare dată, constat cu uimire cum de se potrivesc şi se leagă unele întâmplări disparate în timp şi loc.

Aşa cu am mai spus, cutreier, de ani de zile, străzile şi străduţele cuprinse între Călăraşi, Calea Moşilor şi bulevardul Carol I. Mântuleasa, Popa Soare, Plantelor, Negustori, Sf. Ştefan… Nu ştiu dacă zona are un nume generic, unanim acceptat.Mai sus, la nord de bd.Carol I, de exemplu, pe hărţi apare scris: „cartierul armenesc”. O fi şi aria pomenită de mine inclusă aici? Revenim. N-a fost greu să observ, aşadar, pe strada Paleologu, pe clădirea de la nr. 3 , această placă comemorativă dedicată scriitorului Panait Istrati. Fireşte că şi am pozat-o, fiind un reper demn de luat în seamă.

Timpul a trecut şi iată că, la începutul acestui an, a apărut o nouă şi interesantă arhivă de fotografii: fototeca Azopan.

Bineînţeles că am tăbărât cu entuziasm pe şuvoiul de imagini şi, astfel, am dat de acest grupaj foarte interesant, din 1994.

Autorul imaginilor: Cristian Malide, cel care are, deja, locul său pe blogul nostru. Iată-l, deci, şi în postura de martor la pregătirea şi montarea acelei plăci comemorative despre care vorbeam la început. Rămâne să vedem dacă, după… un sfert de secol, el îşi mai aduce aminte cum a aflat şi/sau alte detalii despre această emoţionantă acţiune.

7 mașini vechi CX

de Ando, Bobocul și HM

Multă vreme am pîndit să-l văd fără prelată, dar răbdarea a meritat; iată un Citroën Méhari, în cinstea celui pozat de Adrian Crăciunescu

Dacă data trecută am văzut Simca 1307 – un hatchback mare, neinspirat și mai tern decît Renault 20/30, acuma să vedem și varianta berlină: Talbot Solara. Simca, Talbot – tot un drac; țineau de Chrysler la vremea aia.

Oldsmobile 88 a fost un model care s-a fabricat o-ntreagă jumătate de secol. Varianta Delta pe care-o admirăm e de pe la mijlocul anilor ’70:

N-am avut încă vreo Honda Civic; uite una din generația a patra de la mijlocul anilor ’80 – chiar momentul în care modelul evolua de la gama mică la cea mijlocie. Azi am ajuns la generația a zecea!

E deprimant cînd îți dai seama că mașini care – parcă acum doar cîțiva ani! – te făceau să le vrei, azi sînt doar niște căzături banale. Trist e, deci, acest Jeep Wrangler.

Ne delectăm cu niște „broaște”. Prima de la Cristian Malide; celelalte de la Iustin.

  

Tot VW, și tot „broaște” – dar pe dinăuntru, la motor: cîteva modele Transporter 2 vesele.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CIX

de Ando, Bobocul și HM

Un Wartburg 311 pitit prin buruiene deschide episodul 109. Să-i admirăm linia frumoasă și ce se mai întrevede din culorile pastelate…

O mașină pe care-am pîndit-o ceva vreme, ca s-o prindem mai dezgolită: VW 183, derivat din 181 – urmașul Kübelwagen-ului din Război.

 

O mică raritate tare dărăpănată: Austin Metro, o mașinuță care-a încercat să continue în anii ’80, cît putea, ceea ce avea bun modelul Mini. Pe zid, în spatele rablei, se ghicește urma unui îndemn electoral vechi.

Din aceeași familie – a mașinilor mici – iată și primul Ford Fiesta; cînd te gîndești c-au trecut peste 40 de ani de cînd a ieșit pe piață, îți dai seama c-a fost un model reușit.

Mai departe, o Alfa 75. Fie vorba-ntre noi, e cam urîțică, dar italienii, în anii ’80, au avut o pasă cam proastă; părerea mea.

Iată și o mașină ce se găsește într-o stare mai bună. E un Moskvici 2141.

Arată destul de bine pentru vremea sa – asta pentru că urmează linia modelului Simca 1307; fie vorba-ntre noi, față de linia groaznic de pătrățoasă a originalului, copia e chiar mai reușită. De ce nu s-or fi inspirat sovieticii, mai degrabă, de la Renault 20/30?

Pentru conformitate, Mihail Manea – în albumul său cu mașini de pe stradă – are și un astfel de 1307.

La final, din colecția lui Cristian Malide de pe Azopan, dibuirăm un autobuz TV pozat acum mai bine un sfert de veac.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Case căzute 294 – Str. Brăilița 2

de la Cristian Malide

„Turcul” împărățește-n Vitan de mai bine de 20 de ani. A-nceput cu o baracă, pe vremea cînd pîinea turcească era o alternativă la franzela cu care ne obișnuisem ani buni. Iată poze din 1997 cu coada din față. Cîte s-au schimbat de-atunci!

În timp, firma „Köksal” s-a extins și-n Berceni, plus c-o fabrică după Jilava. Aici, lîngă sediul Pompierilor, a ridicat și un bloculeț; de ceva vreme e-n renovare și arată cam în paragină.

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi CVIII

de Ando, Bobocul și HM

Începem și azi cu două bijuterii vechi din colecția lui Cristian Malide disponibilă pe Azopan: un Buick Skylark coupé – o noutate de-abia lansată în 1968, anul în care este creditată imaginea de pe Litoral…

… și-un Ford Mustang Fastback:

La o adică, dacă ne mîncă un pic curiozitatea, azi ne putem băga nasul oleacă și la scheletul mașinii ăsteia:

Ne-am mai bucurat să împrumutăm de la colegul nostru de vînătoare Mihail Manea cîte o mașină care ne făcea cu ochiul. O facem și acum, profitînd de ocazie ca să vă recomandăm noua adresă a albumului său foto cu mașini de pe stradă.

Am ales un alt Fiat 850 special; de fapt, mai degrabă este un Fiat 900 T, urmașul variantei „Familiare” din anii ’60 – s-a produs pînă la mijlocul anilor ’80, peste un deceniu după ce micuțul 850 simplu a fost scos din fabricație.

Mai departe, să vedem ce-am dibuit – cu ajutorul Bobocului – printre blocurile noastre. Ne-a plăcut la nebunie droașca asta de Renault 4, să știți.

Uite și-o rablă destul de rară pe la noi: Mitsubishi Lancer model ’91 – o japoneză fără înfloriturile inutile ale vremii.

 

Nu se făcea să lăsăm de-o parte și acest Rover 25, destul de reușit!

Ne bucurăm să vă putem arăta una din mașinuțele celebre ale industriei auto contemporane. Este un Peugeot 205, pe care l-am ales pentru modelul jenților atît de tipic pentru finalul de ani ’80.

Să nu uităm că Peugeot mai cochetase cu ideea unei mașini mai mici – citadine – și mai înainte; revedem cu ocazia asta un 104 tare drăgălaș.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.