Totu-a-nceput cu patru imagini pe care mi le-a trimis Cristian Nicolae. Sunt fotografiate un rînd de case negustorești de pe strada Colței:

Nu-s mai neîngrijite și mai ruinate ca altele; le-ai putea băga în serialul cu case căzute… și parcă nu-ți vine. Ce-au, ele, așa special de o să scriem acuma despre ele?

Asta:

Casa de la numărul 24 are un fronton pe care-i săpat, frumos, în tencuiala trainică, numele negustorilor: „Star & Cohn”. Nu e o datare precisă a momentului la care acești doi evrei țineau prăvălia deschisă. Și – oare – ce prăvălie să fie fost? Cine poate ști? Și-i, oare, sigur că firma datează de la construcția casei? Dacă-i mai recentă?

Se cădea să aflăm oleacă mai multe. De pildă, casa pare-a fi din 1890: deci asta-i un fapt.

Fiindcă nu știam cînd a ființat „Star & Cohn”, mă dusei la cărțile de telefoane de la sfîrșitul anilor ’30, cărți care nu o dată m-au ajutat să dibui fapte și oameni din vremurile duse… Ghinon! Nici un Star și nici un Cohn nu figurau pe nicăieri pe strada Colței.

M-am dus la alte izvoade, mai vechi – „Anuarul Bucurescilor” pe 1904, scos de Carol Gobl nu m-a dumirit, la o primă frunzăreală. De-abia ediția din 1906 părea că-ncepe să m-ajute. Pe Colței, la numărul 24, figurau mai multe mici afaceri – croitorii bărbătești, corsete și umbrele – ultimele două mergeau mînă-n mînă:

… părea că se brodesc lucrurile bine, pînă cînd mi-am adus aminte din ce an compilam eu, senin, informațiile. Păi, la vremea aia-anume, strada Colței era… alta! Aveam bulevardul Colței, care-i azi Lascăr Catargiul, și – naiba să mai priceapă! – o stradă a Colței, care trecea, cum ar veni, dintre Universitate înspre Sfîntu-Gheorghe: largul bulevard de azi I. C. Brătianu încă nu era tăiat, Turnul Colței încă mai era-n picioare…

Păi, strada Colței de-acum era, la-nceput de secol, Sfinților! Muncisem degeaba-

M-am întors la terfeloage; dar nici așa n-am dibuit decît un atelier de blănărie pe locul lui „Star & Cohn”…

Cîine surd la vînătoare – cine-mi poate garanta că numerele poștale de-atuncea sunt aceleași cu cele de azi? În orișice caz, de „Star & Cohn” n-am dat nicăieri, așa că m-am gîndit să las lucrurile să fie deslușite de altcineva, care vreodată o avea și mai mult chef și mai multă stăruință – și desigur, mai multe resurse…

Mai bine m-aș fi gîndit de ce n-am ridicat eu ochii pîn-acum, să văd firma? Doar pe-aici am tooot trecut – într-o vreme, chiar zilnic…

Ba chiar m-am folosit de istoria măcelărimii bucureștene din mahalaua Scaunelor pentru a-i da o lecție de istorie, la.. botu’ calului, lu’ fii-mea.

Dar am văzut ceva deosebit pe-aici, măcar? Ando a fost mai harnic ca mine; Freesys, la fel – eu m-am uitat mai mult la mizerii, gunoaie și drumurile desfundate… Nici nu m-a mișcat demolarea vechii policlinici a Colței – clădire imundă, colcăind și puțind de șobolani…

… cînd cauți lucruri desperecheate pe internet, e firesc să-ți zboare mintea și la alte năzbîtii. Străzile de țară de-aici m-au dus cu gîndul la proiectul lui Mihai Turcu, cel cu harta drumurilor cu piatră cubică din țara noastră. Străzile adiacente Colței nu-s trecute pe harta lui, și nici – din ce văd eu, baleind pe hartă – mica alee din partea sudică a Sălii Palatului, dar nici Academiei, dar nici fosta Ministerului (azi Popișteanu) din coasta fostului C.C.

Gîndul la fostul Comitet Central m-a dus la un interviu cu șeful Securității Statului de pe vremea… C.C.-ului. Într-un interviu recent acordat presei scrise – despre zilele Revoluției – povestea că se afla „pe strada Wilson”; tare m-a frapat cum fosila asta comunistă a folosit numele interbelic al străzii acesteia. Pe vremea cînd era el mare și tare, strada se numea Onești, iar azi Dem. I. Dobrescu. Să trecem… și să revenim de unde-am pornit.

După cum vedeți, nici pe Star și nici pe Cohn n-am reușit să-i scot, din vreo pălărie de scamator istoric; dar – pornind de la un rînd de imagini – m-am plimbat, cu piciorul și cu mintea, prin ani și ani, din amintiri în amintiri, de la un ghid stradal la altul; și m-am pomenit scriindu-vă și vouă articolul ăsta, ca să vedeți că, și cînd nu găsești ce-ai căutat, tot nu te-ntorci cu traista goală acasă…