despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (479-1)

De-aia-i furgonetă… să plece și să se-ntoarcă.

Așa că găsiți din nou zilnic furgoneta fermei „La Maria” lîngă complexul Cotroceni.

din zbor (479)

Populara furgonetă a fermei „La Maria” a plecat de lîngă complexul Cotroceni (înlocuită de-un aprozar), cred c-o găsim iar doar în weekend în piața volantă de la Academia Militară.

înc-un pas înapoi pentru micul comerț.

Mereu am perceput „monopolul” comercial de azi ca pe o firească extindere a legilor naturale: se cer farmacii, pariuri, Mega Image. Băncile încep să se retragă, apar clinici… zicem, deci, că asta-i piața. Nu?

Nu neapărat.

Vedeți voi, în realitate majoritatea spațiilor comerciale disponibile-n Capitală fac parte dintr-un monstruos circuit închis; urmașele rețelelor de magazine din vremea comunismului dețin și azi aproape totul și faptul că avem și atîtea farmacii, și atîtea pariuri, și atîtea Mega Image se datorează realității că doar afacerile astea-și permit chiriile cerute.

Cînd micul comerciant din capul străzii pune lacăt – după zeci de ani în care a deservit vecinătatea și a creat ceva ce-nseamnă chiar comunitate – ne grăbim să credem că doar cîștigul mic, taxele mari și controalele incorecte-s cauza, fără să știm cît din pierderea comerciantului vine-n urma monopolului spațiilor comerciale.

1952 – produsele.

Un tablou al pieței de-acum mai bine de 70 de ani. Nu-i despre „cum era atunci”, nici despre ce s-o fi găsit cu adevărat în comerț – ci doar despre sortimentul oficial.

O recomandare

de Ando și HM

… fîșii, fîșii de cocă vălțuite la dimensiunea prevăzută în tehnologie treceau prin mașina de ștanțat, apoi printr-un cuptor tunel, încins, miile de bucăți Eugeniaieșeau coapte, rumene, rostogolindu-se pe altă bandă unde zeci de mîini le luau în primire spre ambalare.

Biscuiților ăștia cu cremă le spunem și azi „eugenii”, deși numele – în sine – a devenit marca înregistrată doar a companiei de panificație «Dobrogea».

Dar după mai bine de 75 de ani de cînd fac parte din viața noastră eugeniile… tot eugenii sînt, chit că peste tot le găsim sub cine știe ce alt nume, fabricate după mici variații – mai inspirate ori ba – ale rețetei.

Din puzderia asta vă recomandăm azi „Krembis extra”, produse de populara fabrică «Tecsa» din Roșiori. Se vînd și la un leu, depinde de magazin.

Oho, și chiar au cremă – poza de pe ambalaj nu minte. Pentru că, așa și acum juma’ de secol se-ntîmpla… peste 50,0% din totalul consumatorilor de biscuiți au răspuns obișnuiesc consume biscuiții „Eugenia”, apreciind însă în proporție de circa 53,0% cantitatea de cremă ca insuficientă.

din zbor (471)

Băcănia „János Bácsi” a venit și pe 13 Septembrie.

E peste drum de Marriott, la nici o sută de metri de „Chicken Staff”. Bun!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

monopol pe concurență

N-am mai vorbit demult despre comerț – ce-ar mai fi de zis?

Mereu pare abundență, mereu găsim magazinele pline – și cu marfă, și cu oameni – dar tabloul retailului e cam mohorît, zău așa!

De ce? Fiindcă noi, cumpărătorii, atunci cînd ne gîndim mai bine, ne dăm seama că sîntem din ce-n ce mai captivi.

Meciul pe marele comerț e între „Kaufland” și „Carrefour”. „Auchan”, cel mult, chibițează de pe margine, iar „Cora”… s-a dus.

La segmentul de mijloc „Lidl” și „Penny” își împart țara fără să se deranjeze serios.

Iar la restul magazinelor din apropierea casei, ghici ce? „Mega Image” vrea să preia „Profi”. Magazinașele „La doi pași” – cîte sînt – nu contează nicidecum.

La adăpostul consolidării și maturizării „pieței” comerțul nostru e nu are o dimensiune concurențială veritabilă.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XVI

Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi.

Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată.

Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună.

Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului.

… dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei.

Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.

harta recomandărilor noastre

ce e la „Prosper”

Arată mai bine, asta-i sigur – dar pe noi, cumpărătorii, cu ce ne-ncîntă noul „Prosper”, cel redeschis luna trecută? Cine dintre comercianți s-a întors și cine nu?

„La Bia” – cu măcelăria și mezelurile – nu s-a întors; a rămas doar pe Sebastian, la locul știut. Avem două noutăți: „Cris-tim” și „Ana și Cornel”.

Patiseria a fost înlocuită cu o franciză „Megapan”. A apărut și un soi de brutărie. Șaormeria nu s-a întors deocamdată; locul i-a rămas liber.

Sibienii, aprozarele și alte afaceri cunoscute au revenit, la fel și magazinul grecesc.

Deocamdată „murăturile lui Dom’ Profesor” și pescăria au rămas în piața temporară de lîngă „Lira” – acolo, însă, a-nceput să fie cam pustiu, deoarece cea mai mare parte a aprozarelor și sibienii s-au mutat la loc în „Prosper”. Ca noutate apărută după redactarea materialului, „murăturile lui Dom’ Profesor” se găsesc pînă la urmă și-n noua piață.

Înăuntru – în „mall”, că așa i se zice acuma – noutatea e venirea unei ancore: „Sinsay”.

„Mega Image” încă nu a terminat amenajarea, dar se-ntoarce și el.

La subsol, ditai magazinul cu chinezării.

Piața e mult mai aerisită, cu aer de mică galerie comercială.

Parcaj pentru clienți? La fel ca pe vremuri, neîndestulător. La fel de îngust și de impracticabil dosul pieții.

 

Cum ne raportăm la cumpărături și la oameni.

Sărbătorile vin!

… și, ca de fiecare dată, sîntem agasați – mai mult decît de petarde, colindători ori de buluceala cumplită – de ăi care se uită cu dispreț la aglomerația din magazine.

„Sînteți proști” – pufnesc – „turmă!”… „n-ați fost în stare să vă luați dinainte ori să trimiteți curierul să v-aducă”.

Om fi.

Și-om mai fi și oameni, totuși. Și oamenii – vedeți voi – mai caută și alți oameni.

Fiindcă mallul și hipermarketul – zilele astea – nu-s pline cu proști, ci cu oameni.

… pentru care pregătirile-s nu o obligație, ci poate un ritual; care încă vor să aleagă din vitrină și nu de pe ecran; care înțeleg că-n realitate cozile de la case nu-s așa grele: mai mult stai să-ți bagi mașina-n parcare și plasele-n portbagaj decît să plătești.

Oameni – d-ăștia ca noi – care se bucură cînd dau unii peste alții, făcîndu-și cu ochiul: „ha, lista mea e mai mare!”

Oameni! Hai să rîdem mai puțin de oameni – o facem, de fapt, pe seama noastră.