despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
… vă spun deschis, mă interesează mult mișcarea afacerilor mici, locale. Semne că oamenii nu stau pe loc, caută să facă, să vină spre cumpărători.
De exemplu, deschiderea asta care aparent nu spune nimic; dar e vorba despre niște măcelării din Berceni – bine văzute în cartier – care, uite, vor să vină și-n Rahova.
Locul ales nu pare cel mai grozav – deși densitatea populației nu-i mică – căci se află între alte două măcelării la care oamenii din zonă merg dintotdeauna – una e pe Mărgeanului și alta pe Rahova, la Petre Ispirescu.
Noroc!
Da – lucruri de care avem nevoie: de magazine, de locuri unde să intrăm, de unde să ne luăm una-alta.
Și mă bucur că firma „Roshen” înțelege asta; după magazinul-fanion de la Unirea – plin de succes, inclusiv turistic – iată încă unul, în Centrul Vechi, chiar lîngă Lupoaică.
E un magazin destul de nou. Pe Titulescu, cum dai să ajungi la Basarab, la parterul penultimului bloc: are măcelărie – carne foarte bună! – plus că vinde o sumedenie de mezeluri bune, de brînzeturi bune… și, mai ales, mult mai lesne decît pe la alte băcănii cu pretenții tradiționale.
Se cheamă „D’ale gurii” și zău că-i de toată isprava!
Destule vești bune.
Un an în care mîncătoriile s-au consolidat în Capitală – din puzderia lor, alegem „T64” de la Banu-Manta. Nu departe de ea, ne bucurăm de „Ayas”.
Gogoșile au, de asemenea, un moment bun: pe lîngă cele redescoperite la Gară și la capul tramvaiului de la Chitila, lăudăm și senzaționala scovergă de pe Mărgeanului!
Restaurante bune: „Guri-Guri” din Pipera, „MoMo” din Dorobanți, „Kostas” de lîngă Izvorul Rece și „Dieci – il Numero” de la Brîncoveanu.
Cîteva șaorme de încredere: „Sharo” de pe Pache și „Oby” de la Ferentari.
Nu uităm însă disparițiile: cofetăria „Tosca” de la Dristor și două patiserii micuțe: una de la Maria Rosetti cu Vasile Lascăr și alta rahoveană, de pe Iancu Jianu.
harta recomandărilor noastre
 Chiar o mișcare interesantă, să știți: populara companie de dulciuri ucrainiană „Roshen” tocmai a deschis un ditai magazinul.
Îl găsim chiar la capătul tramvaiului 32 de la Unirii, la parterul primului bloc de pe colț.
Interesant, întrucît întreaga Piață este moartă – nu din cauza șantierului actual, ci de mulți ani: magazinul „Unirea” a decăzut cumplit, ieșind de tot din preferințele bucureștenilor; bulevardul cu fîntîni e părăsit, rece și murdar; puzderia de covrigării-patiserii ale francizelor la modă reușește doar să spoiască un pic frontul blocurilor dintre stația autobuzului și Splai!
Interesant, și pentru că locul ales nu are un vad care să „rupă” precum – știu eu? – Centrul Vechi, Calea Victoriei, Amzei, Romană, chiar Universitate; ce să mai zici de vreun mall!
… dar experiența ne învață că vadul, la o adică, se și face – plus că nu neapărat volumul e scopul unui asemenea magazin, ci și expunerea.
Și, dacă ne gîndim bine, ne aflăm la poarta de intrare-n Rahova: și de-acum, se poate opri oricine-n drum spre casă pentru ceva bun!
În plus, bulevardul Unirii – în preajma tîrgului de Crăciun – devine animat și pietonal.
Bine-cunoscutul magazin „Miniprix” a revenit în Romană, pe locul știut – adică deasupra la „Mec”.
Hai că se-ndură și „Mega Image” să deschidă la „Prosper”.
scris de Ando
Ce e asta? Un mic magazin, deschis recent, care vinde – în principal – praline şi bomboane artizanale, dar şi uleiuri, băuturi, condimente etc, toate greceşti.
Oferta integrală e pe site-ul lor.
Se află la Foişorul de Foc, mai precis la parterul blocului scorojit de pe colţul străzii Iancu Cavaler de Flondor.
 
Început de an și nelipsita trecere-n revistă a lucrurilor lăudate.
Fără a putea zice că am adăugat multe la lista noastră, ne bucurăm să păstrăm unități care confirmă – întotdeauna – și ne răsplătesc ocolul făcut pentru a le trece pragul.
Șuberekul de la Piața Galați… merdeneaua de pe Batiștei… încercările mereu reușite de la patiseria de pe Academiei… gyrosul perfect de pe Dinicu Golescu… reîntoarcerea „Sergianei”… toate ne fac viața mai bună!
Ne bucurăm, în plus, că nu a fost anul vreunui „exit” – ba chiar ne-am ales c-o patiserie–mîncătorie bună, la Kogălniceanu; de altfel unul din cele mai atractive locuri bucureștene pentru pofticiosul care-i pe fugă.
harta recomandărilor noastre
… cu ce veselă prostie am înmormîntat micul comerț. Ne puțea: ba nu primeam bon, ba nu puteam plăti decît cu bani gheață. Ne puțea să călcăm pragul buticului; ne puțea să dăm de oameni, să schimbăm două vorbe cu ei; ne puțea „cu dragul” vînzătoarei și de-aia nici n-am băgat de seamă cînd a fost înlocuit, insidios, cu „Doamne-ajută”.
Aia e; și-i culmea că – altfel – minte zicem că avem; că lucruri am învățat din preumblările noastre.
Ni-i drag, nu-i așa, de micul magazin de familie… de mica brutărie… de măcelăria la care tot cartierul se oprește… de cafeneaua, de locanta unde seara se-adună cei de pe stradă.
Dar ni-i drag de astea în Italia, în Spania ori în Franța; n-am adus aici dragul ăsta – aici trăim aseptic, bucuroși că de pe ecran ne chemăm acasă tot de ce-avem nevoie, comozi că dăm înapoi ce nu ne place, nepăsători de tot iureșul logistic din jur – ba chiar îngîmfați că „dăm o pîine” unei industrii care-a călcat în picioare, de la an la an, taman cele care ne țin împreună.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii