despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
… lucrurile trebuie să fie așezate. De ziua națională nu poți fi decît Patriot. Pe 8 Martie sărbătorești Ziua Femeii – atîta vreme cît ea își vede de lungul nasului, ca gospodină și „mama la copii”.
Ei – la copii și ajungem, căci pe 1 Iunie e, firește, ziua lor.
Îi serbăm; atîta vreme cît sînt cuminți, drăgălași și mici, ca să ne putem scălîmbăi cu voci pițigăiate-n parcuri la ei.
N-o putem sărbători respectîndu-i – fără a face din asta ceva grav, ceva serios, ceva plictisitor!
Altminterea decît închinîndu-ne la icoana copilăriei nu merge!
Și de pe la 10 ani încolo nimeni nu se mai sinchisește de ce-nseamnă copil… copil fiind, totuși, și la ingratele vîrste care urmează apoi.
Oamenii continuă să aibă copii și copiii continuă să fie copii: să nu uităm măcar noi de asta.
Habar n-am cîte generații de copii au crescut aici, în capătul Pantelimonului. Știu doar că nimeni nu pleacă fără să se bucure: căci oaia, capra, porcul, vaca, rața, găina sînt – din păcate – animale la fel de exotice pentru noi, cei de azi, precum ornitorincul.
Înființată acum 15 ani și mai bine lîngă vechea fermă de vaci, „Ferma animalelor” s-a așezat iute-n fruntea listei părinților, ajutată și de relativa apropiere de oraș (la o adică, e și autobuz care te lasă la cîteva minute de mers pe jos).
Da; sigur că am fost și noi – revenind de multe ori chiar – locul ăsta e potrivit pentru toate vîrstele: bebelușul vede pentru prima dată animăluțele din cartea cu poze colorate iar școlarul – după ce se plictisește să-și facă poză cu fratele său, măgarul – are și destule atracții la-ndemînă: trambuline, tiroliană, locuri de joacă, activități.
Plus că, firește, se și mănîncă: funcționează, la sfîrșit de săptămînă, un „împinge-tava” onorabil.
Ferma de peste gard are și un magazin: poți să-ți iei lapte pentru fiert, brînză și alte produse prelucrate. Sigur, vecinătatea atîtor vaci înseamnă și că mai vine miros, dar – pînă la urmă – asta completează experiența naturii și nu face să te superi.
Animalele… le-am zis mai sus; au mai pripășit și cîțiva struți, lame și „alpăci” – cine să bage mîna-n foc pentru pluralul corect? – dar toți copiii care-ajung aici strigă „capibara!” la vidre și bizami.
Capibare-capibare, însă, n-au.
 Grădina Zoologică e unul dintre locurile alea în care trebuie să te duci, odată şi-odată. Copiii tre’ să vadă leul, tigrul, maimuţele, crocodilul şi şerpii cei periculoşi.
Despre Zoo tot citeşti, din cînd în cînd, prin ziare: ba animalele sînt flămînde, ba sînt bătrîne, ba sînt bolnave; ba locul e prea rîvnit de cei care vor să construiască nişte blocuri; ba e prea aglomerat în weekend…
Fiindcă, deci, la Zoo n-ai cum să nu te duci – măcar să vedem cum e mai bine s-o faci.
În primul rînd, du-te neapărat într-una din zilele săptămînii. Sîmbăta şi duminica e puţin spus că-i omor în Pădurea Băneasa. E omorul de pe lume, cum se zice. E acelaşi omor ca şi acum 30 de ani şi mai bine. N-ai unde găsi un loc să-ţi laşi maşina; şi dacă ai apucat să intri pe aleea care duce la Zoo, fii sigur că n-ai cum să mai ieşi… prea uşor.
În al doilea rînd, aş zice să mergi într-o zi mai răcoroasă, cînd animalele nu se furişează prin cotloane, căutînd un pic de umbră.
În al treilea rînd… ce-i în al treilea rînd? Trebuie să ştii că n-o să vezi nici un elefant, nici un urs polar; că maimuţele sînt doar cîteva – cam bătrîne – şi că restul animalelor sînt destul de greu de văzut de către cei foarte mici, doarece în faţa cuştilor sînt nişte garduleţe vii, puse special ca să nu se bage curioşii prea aproape…
Dar – văzîndu-te la Zoo – sigur uiţi de timp şi te-apuci să caşti gura la tigri, la urşi, la şopîrle, la suricate, la papagali, la şerpi, antilope şi pelicani.
Îţi vine să te-ntrebi dacă pitonul poate mînca o vacă-ntreagă; şi dacă da – nu cumva ar putea s-o-nghită chiar pe aceea care-i bate cu ghiulul în geam, sîcîindu-i somnul?
Îţi vine să schimbi două-trei vorbe cu cimpanzeul, care se uită la tine ca şi cum te-ar întreba cît mai e pînă la ora 7 seara, cînd se-nchide Grădina; şi să-l tragi de limbă dacă crede că evoluţia speciilor chiar e o evoluţie; luîndu-se după aceleaşi glume răsuflate pe care le fac adulţii şi copiii în faţa lui, îmi închipui că nu.
Nu’ş ce să mai zic; cred că Grădina Zoologică ar merita un spaţiu de vreo cinci ori mai mare şi de vreo trei ori mai multe animale. Cred că ar merita să nu miroasă a fum de mici peste tot şi că trebuie să fii mare mocofan ca să te muţi în blocurile cu vedere-nspre cuştile maimuţelor; dar – cine sînt eu să-mi dau cu părerea despre toate astea? Ia, un mamifer-acolo, care-a avut norocul să-nveţe să scrie la calculator….
Grădina Zoologică n-are site; deschide la 9 şi-nchide la 7 seara (vara); intrarea-i 13 lei pentru adulţi. Copiii – doi pe-un bilet.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii