Un Revelion reușit, plăcut, care ne-a priit: iac-am revenit la restaurantul „Dineș” din Parcul Carol.
Le-a ieșit – deci și nouă ne-a ieșit.
Și ce mai noapte: ce vreme, ce cald și frumos!
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul |
Un Revelion reușit, plăcut, care ne-a priit: iac-am revenit la restaurantul „Dineș” din Parcul Carol. Le-a ieșit – deci și nouă ne-a ieșit. Și ce mai noapte: ce vreme, ce cald și frumos! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josPandemia? Lucrul de acasă? Probabil că astea să fie motivele. Oricum, „Dineș” a închis pe Ion Mihalache colț cu Dr. Felix/Banu Manta. Locul a redevenit vulcanizare. Singurul „Dineș” care mai funcționează e cel din Rondul Coșbuc. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josscris de Ando Acum un an, „Dineş” pleca de la parterul blocului vechi din rondul Foişorului de Foc. Deşi, după mine, zona este încă un vad bunicel, abia de curând a venit în loc „REINA KEBAP”. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos„Dineș” a-nchis la Foișorul de foc. Rămîne la Rondul Coșbuc (în localul cel nou) și pe 1 Mai colț cu Banu-Manta. (știre de la Ando) mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos„Dineș” a închis șaormeria-rotiserie de la Coșbuc, de la Rond… doar ca s-o mute de pe vechiul loc zece metri mai încolo. Cum ar veni, vechiul local era pe colțul dintre Constantin Bosianu și Mitropolitul Nifon, și cel nou pe colțul dintre… Mitropolitul Nifon și Gramont; spațiul nou – mai mare – fusese folosit tot de „Dineș”, drept cafenea. Rămîn localurile de la Foișor, și cel recent, de pe Ion Mihalache cu Dr. Felix. S-a-nchis cel de pe Magistrală; pesemne unde că „Dristorul” prea-i sufla-n ceafă. Parcă era unul și undeva spre Stadionul „23 August”, pe Muncii; nu-l știu. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josCa să vedeți cît de mult îmi place să fac ce fac, nu doar ce zic, de fiecare dată cînd se nimerește să fie cazul de-o chermeză – mai mică, mai mare – merg la Il Cantuccio. Nu mă pot gîndi la vreun moment în care s-ajung aici și să nu-mi placă cu adevărat. (tigaia „Il Cantuccio” e de-a dreptul genială) mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… salut, oameni buni! O fi cineva, o citi cineva? Merită să scrii azi? Ai ce scrie azi? Poate. 2012 s-a încheiat şi 2013 a început frumos: cu soare mult şi – la prima vedere – cu linişte. Ziua-ncepe să crească încet-încet; iacă, mai trebuie vreo două zăpezi şi trei viscole şi primăvara-i aicea! Lumea s-a distrat, din cîte văd acum la televizor. Şi eu m-am distrat. Întîmplarea a făcut să ajung să mă crăcănez, la cumpăna dintre ani, la restaurantul Dineş. S-ar putea să vi se pară ciudat: merg foarte des la Il Cantuccio, mai iau cîte o şaormă de la Dineşurile din oraş – dar la Dineşul din Parcul Carol nu s-a nimerit să ajung pînă acuma. Nu-mi făceam griji că restaurantul n-o să se descurce cu-n Revelion! Şi s-a descurcat. A umplut localul, a umplut mesele, a dat muzica tare – şi a ieşit bine. … despre muzică o să vă şi vorbesc. E greu să mulţumeşti pă toată lumea. Chiar şi la o nuntă, un botez, vreun parastas dansant o să fie mereu cineva care o să vrea ba vreo horă, ba vreo manea, ba vreo baladă rock, ba vreun Dan Spătaru, ba vreun dansul pinguinului, ba vreun gangnam style – aşa e întotdeauna! Dineşul a pus de toate; chiar şi manele – cu lăutari, cu dedicaţii. Poate vi s-o părea de ruşine asta, dar eu nu m-am ascuns niciodată de manele, nici de manelişti. N-are rost să vă explic prea multe (şi sînt treaz cînd scriu asta) – vă zic că o să respect pe orice muzicant care-şi vede cinstit de meseria sa; şi să ştiţi că maneliştii sînt printre cei mai dornici de perfecţionare artişiti din showbiz: pleacă de jos, trag tare, nu se opresc… Nu toţi maneliştii ajung să aive bani, femei şi maşini; credeţi că s-or fi schimbat atîtea pe lumea asta de pe vremea cînd lăutarii din “Groapa” lui Eugen Barbu mureau în viscol, mîncaţi de lupi, în cîmp la Căţelu? La Dineş lăutarii au tras cît de bine au putut (au cîntat “Mă ridic ca un avion” de trei ori; bine i-a mai ieşit piesa asta lu’ Ionuţ Cercel!) DJ-ul casei s-a descurcat bine; şi una dintre cele mai tari chestii a fost show-ul lui Iulian Vasile. Habar n-aveam cine e flăcăul ăsta, Iulian Vasile; asta fiindcă nu mă prea uit la emisiunile de la televizor. E-o juma’ de buletin, ţigănos şi urît – Sammy Davis Jr era frumos pe lîngă el; dar vă zic că rar am văzut pe cineva cu atîta viaţă-n el, cu atîta vînă. După ce rîzi de el – şi rîzi! – uiţi că ai rîs; şi sfîrşeşti aplaudîndu-l. Fraţilor, n-a fost rău deloc. A ieşit fain la Dineş. Locul e OK. Şi băieţii au servit foarte mişto. La mulţi ani! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… dacă nu am vorbit pînă azi de rotiseriile Dineş, iertare: am uitat. Sînt vreo trei: una la Foişor, alta la Şincai, şi-ncă una la Coşbuc; la şcoala de fete încă n-au făcut. Pui prăjit, şaorme, sandvişuri, chiar şi dulciuri – n-ai cum să dai greş cu Dineş. … Dineş se pricepe la mîncare. Pe lîngă rotiserii şi restaurantul din parcul Carol, tot el are şi Il Cantuccio. Il Cantuccio (căruia mă încăpăţînez să-i zic în continuare La Pergola, ca acum vreo şapte ani) este restaurantul meu simplu preferat. E şi-aproape de mine – sus la Filaret; e şi liniştit; ştiu mîncarea, ştiu oamenii; niciodată nu m-a dezamăgit. Il Cantuccio are un fel simplu şi deschis de-a primii clienţii; n-are cum să nu-mi placă. E şi un loc unde poţi merge-n familie; fetele de-acolo ştiu să se poarte cu copiii foarte natural şi să nu-mi spuneţi că asta nu contează. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: |
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
comentarii