Nu toate lucrurile pe care le facem sînt noi. Mai și revenim pe ici-colo.
Toată vara zisărăm că mergem să ne bălăcim la Divertiland – parcul de distracție acvatic din Militari-departe. Am ajuns de-abia acum. Se menține frumos, îngrijit, curat și-n timpul săptămînii e o plăcere să nu te-nghesui aici. Păcat, în continuare, de greutatea cu care ieși din oraș: partea de vest e atît de sugrumată, că te-apucă groaza.
De fiecare dată cînd mă pomenesc trecînd pe lîngă Grădina Botanică, mă-ncîntă răcoreala ce răzbate-n stradă dinspre copacii bătrîni. Am intrat să vedem ce mai e. Costă 7 lei – s-a scumpit – și nu s-a schimbat mare lucru-n bine. Una din țîșnitori e oprită – că-i lîngă o terasă și nu se cade să facă, cum s-ar zice, concurență – paragina-i peste tot; dar… dar tot merită să te mai abați pe-aici: fiindcă-i liniște.
De aglomerație, însă, n-am scăpat: am dat de ea-n parcuri, seara; s-au întors oamenii acasă, copiii aleargă peste tot și se joacă cu disperarea ceea de sfîrșit de vacanță. După ce toată vara te speriai de pustieșagul din Orășelul Copiilor, de-acuma nu mai ai unde s-arunci un ac. Zeci de oameni stau să se rumenească gogoși și peste tot se-mpletește fum, lumini chioare și muzică bubuitoare.
Doamne, ce se mai simte că se duce vara! Unii o simt în trafic, alții-n frunzele ce se uscă și dau să cadă; eu – în mirosul de struguri ce se coc.
comentarii