despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Ne obișnuisem cu binele: aproape zilnic, pagina „Studiourile Buftea” publica nenumărate imagini din arhivele cinematografiei noastre, din care am descoperit – documentate fotografic în timpul turnărilor și pregătirilor migăloase pentru alegerea locurilor de filmare – părți însemnate din istoria orașului nostru.
Ce păcat; din decembrie trecut izvorul a secat. Fără să cunoaștem motivele, ne mulțumim să vă semnalăm că puteți din nou vedea seturi inedite de fotografii pe pagina „Cineclic”, pe care vă îmbiem s-o vizitați.
 scris de C. D. Mocanu
Vreme trece, vreme vine…
A venit vremea virusului și a statului în casă. Dificilă îndeletnicire. O zi – două, hai trei, mai treacă – meargă. Dar când durata supliciului este nedeterminată viața devine tare complicată și de la un moment dat, a dracu de plictisitoare. Monotonia unor activități repetate zile în șir într-un spațiu relativ limitat sporește anxietatea determinată de situația inedită și mai ales incertă în care ne aflăm.
O bucurie pentru suflet și o provocare pentru minte care să ne scoată de sub apăsarea gândurilor ar putea fi vizionarea unor filme documentare. Site-ul pe care vi-l recomand (www.filmedocumentare.com) grupează pe cincisprezece domenii, pentru toate gusturile, o mulțime de creații interesante.
Încercați! Sunt sigur că veți găsi ceva pe placul dumneavoastră. Și foarte important! Filmele pot fi descărcate gratuit.
Vizionare plăcută!
o cronică din 6 Aprilie 1966, apărută-n „România Liberă”…
E vorba de scurtul film de animație „Un bloc neobișnuit” scris, desenat și regizat de Matty, după „… o lungă și regretată absență din domeniul celei de-a șaptea arte, caricaturistul optînd pentru publicistica cotidiană, ilustrație și publicitate unde este considerat un desen și o semnătură de prestigiu”.
Tot despre Matty: aici • aici
…. poate aţi văzut filmuleţele British Pathe, sînt multe despre România şi Bucureşti: merită osteneala! De exemplu – unul din 1961: statuia lui Stalin, volei la Lido, zona veche a Arcului de Triumf, din Jaguar… aici; capturi – aici.
… odată la cîţiva ani mai apare cîte un film drăguţ. Nici apocaliptic, nici murdar, nici, scîrbos, nici cretin: ci un film simplu, cinstit, normal.
Bine jucat, bine filmat, cu dialoguri fireşti şi bine spuse.
Şi, cînd filmul ăsta e şi românesc, merită să te opreşti puţin şi – după ce l-ai văzut – să-l şi lauzi.
Da – Despre oameni şi melci e un film bun; înseamnă că se poate, că nu-i aşa greu, că merită să faci un film la care oamenii să se ducă.
… şi anume un scan din Scânteia din 26 Septembrie 1948:
“Balada Siberiei” rula în 10 locuri – şi chiar un film rău, cică nu era.
Scanul îl am de la Uşierul de serviciu; cum ajungem la el şi cîte alte minunăţii mai sînt acolo unde este, o să vedem mîine.
scris de Ando
Am intrat în posesia a două scan-uri de ziar (Scânteia) unul din iunie 1971, celălalt din 1974; ambele cu programul filmelor din Bucureşti.
Fără pretenţia de a descoperi apa caldă, mi s-a părut interesantă involuţia numărului de cinematografe – făcând comparaţia cu o listă similară din zilele noastre – aşa cum apare în publicaţia “24-FUN”. Practic, (fără Cinemateca Union) mai funcţionează 8 săli de cinema din vechile liste (Patria, Scala, Studio, Cinema PRO/fost Luceafărul, Gloria, Glendale/fost Cotroceni, Europa/fost Mioriţa, Corso/fost Victoria). Nu punem la socoteală Sala Palatului. De remarcat, totodată, din vechile programe, numărul mare de grădini la care se adăugau locaţii special amenajate pentru proiecţiile din serile de vară: stadioanele Republicii şi Dinamo, Arenele Romane din parcul Carol, teatrul de vară din Parcul Herăstrau iar, mai târziu, gradina-cinema Parc Hotel. E adevărat, câteva cinematografe dispăruseră încă înainte de 1989, ca efect al demolărilor şi sistematizărilor: Rahova, Bucegi, Progresul, Moşilor,Tomis. Însă grosul listei s-a “topit”, treptat, în perioada post-revoluţie. La fel de adevărat e că, dupa 1989, au apărut cinematografele mall-urilor cu alte posibilităţi tehnice de sunet şi imagine, care oferă alte condiţii de vizionare.
Ceea ce vreau să spun este că – de fapt – am fost martori şi participanţi la o spectaculoasă evoluţie a tehnologiei: televiziunea, casetele video, DVD-urile, internetul, toate acestea au contribuit rapid şi nemilos la scăderea numărului de spectatori de film. În plus, preţul biletului la cinema a crescut mult contribuind şi el ca element esenţial la depopularea sălilor de cinema.
Citeam, chiar zilele trecute, pe un anunţ de la casa unui cinematograf, că proiecţia filmului nu începe decât cu minimum 2 (doi) spectatori plătitori în sală !
Aşadar, deşi am multe amintiri şi nu pot să nu fiu şi puţin nostalgic când vorbesc despre cinematografele şi filmele timpurilor mele, trebuie să recunosc că – încă odată- viaţa a bătut filmul !
… în ce priveşte soarta fostelor săli de cinema…eeei, ăsta e alt film, din păcate, cu multe accente “horror”…
o interesantă listă cu cinematografele Bucureştiului din anii 1924-1925 a fost publicată de armyuser aici.
————-
scris de HM
- în ’71, la “Dacia” încă se mai dădeau filme în continuare – asta însemna că filmul rula toată ziua, fără mari pauze, şi că puteai intra la el cînd voiai şi puteai sta la el pînă te plictiseai.
- cinematograful Capitol de pe Bulevard se închisese încă de prin anii ’80; clădirea era şubredă.
- La “Luceafărul” s-au dat, prin 80-şi-ceva, cîteva filme 3D; nu le-am văzut şi nu ştiu cum erau. Şi nici nu mai ştiu cum le zicea pe-atuncea, dar să ştiţi că au fost!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii