despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Am amestecat în episodul de azi alte felurite tăblițe găsite pe garduri, ziduri, case și stîlpi. Nu le-am găsit doar eu. Ando, C. D. Mocanu și Freesys au adunat – în trecere – multe din aceste semne. Le vedem mai jos și povestim un pic despre ele.
Îmi plac indicatoarele vechi cu numele străzilor. Emailul lor strălucește și azi fără moarte. Și-mi mai place și cum găsim – pe ele – și informații și bucăți de istorie. Cîteva…

… unele sînt chiar descoperiri surprinzătoare prin zone cunoscute, pline de farmec:

… ocolite cu grijă de rîndurile de tencuială puse în ani…

Nu-i așa că sînt pur și simplu frumoase? Ce păcat că am pierdut deprinderea de a pune astfel de semne elegante…

Unele, mai recente istoric, sînt vestigii contemporane; ca de exemplu asta, rămasă de pe timpul cînd Bulevardul Marelui Stadion ducea la… 23 August.

Nu mai avem, așa cum am spus, cultura indicatoarelor. O vedem și la nivel orășenesc, dar și la nivelul omului. Parcă i-e frică, acestuia, să-și scrie clar pe gard numărul poștal – s-o gîndi că astfel nu l-o găsi poștașul cu facturile? Cu atît mai mult îmi place cînd văd pe cineva căruia nu-i e rușine să-l menționeze mare și frumos, la poartă. Poza de mai jos mi-a trimis-o, cu vreme în urmă, Mircea G.; mă bucur să-i găsesc locul în episodul de față:

… dar mergem mai departe! Găsim – odată-n plus – pe ziduri și plăcuțe rămase de pe vremea cînd societățile de asigurare obișnuiau să se laude. Le privim și mai de departe, și mai de-aproape. Ne bucură să le vedem scoase la lumină. Și să găsim, pe lîngă ele, și alte plăcuțe frumoase.

… urmează tăblițe diferite, îndrumătoare.

… pe una se ghicește că pe Bulevardul I.G. Duca, demult, s-au renumerotat imobilele – nu știusem:

… îmi plac și tăblițele care te-ajută să găsești vilișoarele aflate în micro-cartierul aflat dintre Principatele Unite și Sfînta Ecaterina:

La sfîrșit lăsăm mici descoperiri făcute sub tencuieli scorojite…

… străvechi îndemnuri electorale…

… și simpatice anunțuri bine făcute, care – o lună-două pe an – își fac treaba de minune; în rest… ne mai răcoresc pe vremea asta văratecă:

scris de Freesys
N-am să repet care este scopul benzii speciale întrucât am mai făcut-o în precedentele episoade ale seriei (Banda de TAXI şi Accesul permis cu excepţia fraierului de bucureştean) ba mai mult, am observat că majoritatea cititorilor blogului sunt de acord ca aceasta să fie folosită şi de alte mijloace de transport, în speţă de taxiuri.
Ajungem pe b-dul Kogălniceanu – Regina Elisabeta, prima arteră din oraş cu două benzi dedicate RATB ulterior dedicate şi taxiurilor.

Vedem mai sus semnele iniţiale şi marcajul rutier; reiese că benzile sunt dedicate exclusiv RATB.

În prim-plan „combinaţia”, în plan secund semnalizarea iniţială.

Semnalizarea pe strada Iancu Cavaler de Flondor.
La sfârşit de serie am o surpriză pentru cei mai sus amintiţi; în curând veţi putea circula cu taxiul pe proaspăta linie de tramvai de pe Şoseaua Pantelimon!

scris de Freesys
Revin cu o completare a articolului BANDA de taxi, se pare că Brigada Poliţiei Rutiere nu a înţeles care este logica benzii speciale de pe Dorobanţi şi în consecinţă o aglomerează şi mai mult permiţându-le accesul pe aceasta şi autovehiculelor cu regim CD-TC.

Conceptul „BUS LANE” permite transportului în comun să traverseze una sau mai multe zone aglomerate ale oraşului pe o bandă exclusiv dedicată. Raţiunea conceptului este atât una de încurajare a folosirii transportului în comun cât şi una ecologică. Principalul scop urmărit de această raţiune este eliminarea transportului de tip 1/1, adică un om o maşină.
Dacă tu în schimb permiţi accesul pe această bandă şi a altor vehicule, altele decât cele ale transportului public în comun, distrugi tot acest concept, ba mai mult această măsură a unei benzi speciale devine una discriminatorie deci neconstituţională.
Taxiul este încadrat tot în sistemul de transport 1/1.
scris de Freesys
Parchetul este un loc în care niciodată nu ma duc cu maşina, este într-o zonă foarte aglomerată, cu maşini parcate oriunde şi mai presus de toate plină de parcagii foarte agresivi: intersecţia străzilor Dimitrie Bolintineanu, Slanic şi Scaune în spatele spitalului Colţea.
Vineri, cand am ajuns în zonă surpriză – strada Scaune, care pleacă din Hristo Botev şi ajunge în strada Slănic, a devenit o strada privată cu bariere la ambele capete.

Iată că pe Mărășești, în locul unei bune părți a vechiului service auto…

… din capătul dinspre Pasaj tocmai a apărut…

… păi ce putea, altceva, să apară – decît un Mega Image? Ia fiți serioși!
Informația și poza recentă, de la Freesys: mulțumim mult!
scris de Freesys
Azi am văzut un filtru de amploare al poliţiei rutiere la intersecţia Dorobanţilor cu Ştefan cel Mare. În jur de 12 agenţi opreau tot ce venea pe banda specială dinspre Romană, cu excepţia RATB bineînţeles, dar şi cu excepţia TAXI; fapt ce m-a contrariat întrucât numărul taxiurilor îl depaşea cu mult pe cel al autoturismelor.
Una din puţinele benzi speciale, din Bucureşti, este de mult timp Dacia dinspre Moşilor spre Romană. La început această banda beneficia de semnul de circulaţie „INTERZIS CU EXCEPŢIA RATB” care după foarte puţin timp, pentru interese evidente, a fost înlocuit de semnul de circulaţie „INTERZIS CU EXCEPŢIA TRANSPORTULUI PUBLIC LOCAL”. Acest din urmă semn reglementează şi circulaţia pe noua bandă specială de pe Calea Dorobanţilor.
Cu toate că, de drept, transportul în regim taxi este un transport de natură privată, legea de la noi reglementează transportul public astfel:
„Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007
Art. 3
(1) Serviciile de transport public local fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publica si cuprind totalitatea actiunilor si activitatilor de utilitate publica si de interes economic si social general desfasurate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, sub controlul, conducerea sau coordonarea autoritatilor administratiei publice locale, in scopul asigurarii transportului public local, precum si a transportului public judetean de persoane.
(2) Serviciile de transport public local includ serviciile de transport public de persoane, serviciile de transport public de marfuri, precum si alte servicii de transport public.
(3) Serviciile de transport public local de persoane cuprind:
a) transport prin curse regulate;
b) transport prin curse regulate speciale;
c) transport cu autoturisme in regim de taxi;
d) transport cu autoturisme in regim de inchiriere.”
Faţă de prevederile legale pe benzile mai sus menţionate au voie sa circule:
- Conform pct. a – flota RATB,
- Conform pct. b – microbuzele centrelor comerciale, microbuzele de transport angajaţi
- Conform pct. c – taxiurile de transport persoane/mărfuri
- Conform pct. d – toate felurile de autoturisme şi autoutilitare închiriabile adică decapotabile de lux, breakuri funerare, limuzine de nuntă, cazane cu moloz, dubiţe cu deşeuri periculoase rezultate din activităţi medicale şi foarte foarte multe altele, aş scrie până mâine.
Este evident însă că toată tărăşenia este făcută special pentru accesul taxiurilor.
Vă las pe voi să gasiţi diferenţele dintre deplasarea cu taxiul şi deplasarea cu autoturismul personal. Chiar merită taxiul un regim special?
scris de Freesys
Din vară şi până târziu în toamnă la noi pe stradă “a trecut” Ceauşescu. Ca la un semnal toţi vecinii din bloc erau pe la ferestre, trecea coloana oficială a tovaraşului pe Calea Vitan, dinspre Mihai Bravu către Vitan-Bârzeşti în vizită de lucru la un obiectiv foarte important, din moment ce chestia asta se repeta cel puţin odata pe săptămână. La nivelul ăsta îl percepeam pe Ceauşescu la vârsta aia.
Este dimineaţă, 21.12.1989, plec cu mama la agenţia de bilete CFR, sărbătorile vrem să le petrecem la ţară la Focşani, pe drum lumea îmi pare că se comporta ciudat, se deplasează în grupuri şi discută în şoaptă. În agenţie mama se sperie, plăcuţa ce anunţă trenurile spre Timişoara este smulsă de pe panou, angajaţii agenţiei ne recomandă să nu părăsim oraşul până după Anul Nou. Mama renunţă la bilete; în afara agenţiei lume multă, o delegaţie de muncitori de la COMTIM strigă în gura mare, reţin doar că “Timişoara este rasă de pe hartă iar Bucureştiul defilează”. Urcăm pe bulevard până la Universitate, este foarte multă lume, foarte vocală de data asta. La Universitate ne întalnim cu tata şi cu foarte mulţi colegi de-ai lui de la 23 August, ne spune să plecăm acasă că demonstraţia dacă o sa aibă loc nu o să ţină mult. Plecăm spre Unirea, cam în dreptul magazinului un răcnet asurzitor, dupa cateva minute lumea trece în fugă pe langă noi “a căzut Ceauşescu, începe razboiul!”
Zilele următoare în faţa televizorului, la transmisiile din studiourile TVRL, spre amuzamentul tuturor am întrebat:
– Ăsta e teatru?
Întrebare la care tata a răspuns genial:
– S-ar putea!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii