despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cel mai lipicios.

Se-ntîmplă acum!

Și se-ntîmplă peste tot.

… vremea cînd Bucureștiul redevine lipicios, dulce, plăcut, abordabil, atractiv.

Din toate părțile ceva se ițește și te trage de mîneca scurtă!

Acum, pînă-n concedii; acum, cînd încă nu te moleșește vipia; acum, cînd miroase a tei, a caprifoi, a trandafir, a soc, a dude.

Bucureștiul de-nceput de vară.

Ăla care ni se deschide, care ni se oferă, care ne dă seri lungi, dimineți curate, care ne face cu ochiul: „lăsați de la voi… relaxați-vă”.

12000

La mulți ani!

E 2024 și vă urăm să fie un an bun. Noi – ca bucureșteni – sîntem sinceri: chiar vrem asta.

… cine știe? Poate-o fi anu-n care un colț de trotuar s-o putea face în mai puțin de patru luni de zile.

… tuturor!

E ziua noastră: au defilat flăcăi și fete-n hainele bune, în mașinile lustruite; noi, ceilalți, ne-am strîns împreună – așa-i frumos.

E ziua noastră, a tuturor: adică și a celorlalți.

Și a celor care acum, în ceasul serii, au fost trimiși să măture – de ce? – frunzele de printre blocuri…

Un gînd bun tuturor.

Mare supărare!

Zici că șade pe loc timpul din octombrie-ncoace: între pozele astea e cîte-o săptămînă și – cu toate c-o simțim deja aici – toamna asta tot nu vrea să-nceapă.


sîntem în vacanță de toamnă

15 ani.

 e ceva – chiar e.

din zbor (416)

… e și pauza tuturor care simt munca: cam asta-i treaba cu Întîi Maiul.

… faptul că vacanța-i gata nu-nseamnă că – numaidecît! – ne și-apucăm de treabă: las’ că nici nu s-a petrecut nimica prin oraș în lipsa noastră.

Primăvara, și ea ca noi, trage chiulul.

«actualitatea bucureșteană»

Cea mai de «actualitate» veste din Capitala noastră rămîne aia că… nu e nici o veste.

Nu: în realitate nu se întîmplă nimic.

Orice vine de la vreuna din cele șapte primării bucureștene valorează mai puțin decît timpul pierdut dîndu-ne cu părerea.

Nu-nsemnează nicidecum că nu știm și – mai ales – că nu pricepem ce-i în jurul nostru.

Doar că… doar că nu-i căderea noastră să reacționăm – la ce? – la nimicuri.

Da: sancționăm mizeriile administrative țipătoare, puturoșenia, nepriceperea; dar și astea-s, parcă, de o mediocritate căcăcioasă!

Ce deșteptăciuni, deci, ce înțelesuri noi să deslușim din «actualitatea» ce ne-nconjoară?

Aia e! Sperăm, măcar, să nu vă fi plictisit de poze cu case – mai vechi, mai noi; mai frumoase, mai urîte – fiindcă cu altceva nu ne trece prin cap să venim în fața voastră.

Atîta vreme cît nu se-ntîmplă mai nimic cu infrastructura, cu transportul, cu civilizația și cu conviețuirea noastră orășenească… nu ne răcim gura.