despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
E 2024 și vă urăm să fie un an bun. Noi – ca bucureșteni – sîntem sinceri: chiar vrem asta.
… cine știe? Poate-o fi anu-n care un colț de trotuar s-o putea face în mai puțin de patru luni de zile. E ziua noastră: au defilat flăcăi și fete-n hainele bune, în mașinile lustruite; noi, ceilalți, ne-am strîns împreună – așa-i frumos. E ziua noastră, a tuturor: adică și a celorlalți. Și a celor care acum, în ceasul serii, au fost trimiși să măture – de ce? – frunzele de printre blocuri… Un gînd bun tuturor.
Zici că șade pe loc timpul din octombrie-ncoace: între pozele astea e cîte-o săptămînă și – cu toate c-o simțim deja aici – toamna asta tot nu vrea să-nceapă.
… e și pauza tuturor care simt munca: cam asta-i treaba cu Întîi Maiul. … faptul că vacanța-i gata nu-nseamnă că – numaidecît! – ne și-apucăm de treabă: las’ că nici nu s-a petrecut nimica prin oraș în lipsa noastră. Primăvara, și ea ca noi, trage chiulul.
Cea mai de «actualitate» veste din Capitala noastră rămîne aia că… nu e nici o veste. Nu: în realitate nu se întîmplă nimic. Orice vine de la vreuna din cele șapte primării bucureștene valorează mai puțin decît timpul pierdut dîndu-ne cu părerea. Nu-nsemnează nicidecum că nu știm și – mai ales – că nu pricepem ce-i în jurul nostru. Doar că… doar că nu-i căderea noastră să reacționăm – la ce? – la nimicuri. Da: sancționăm mizeriile administrative țipătoare, puturoșenia, nepriceperea; dar și astea-s, parcă, de o mediocritate căcăcioasă! Ce deșteptăciuni, deci, ce înțelesuri noi să deslușim din «actualitatea» ce ne-nconjoară? Aia e! Sperăm, măcar, să nu vă fi plictisit de poze cu case – mai vechi, mai noi; mai frumoase, mai urîte – fiindcă cu altceva nu ne trece prin cap să venim în fața voastră. Atîta vreme cît nu se-ntîmplă mai nimic cu infrastructura, cu transportul, cu civilizația și cu conviețuirea noastră orășenească… nu ne răcim gura.
Păi… am putea, totuși, să ne bucurăm! Scoatem nasul pe-afară și ghici ce? – miroase a Primăvară. Cum de-a venit, cînd nici nu putem socoti c-am trecut prin iarnă? Unde-au fost zloata, crivățul, troienele, ghețușul, mizeria? A – pardon – mizeria, mizeria a fost, totuși, cu noi. Da’ parcă întoarcem un pic privirea, n-o băgăm în seamă: e Primăvară. Știați că vine, vine mereu: la noi, în București, e drept, vine așa, cu-n soi de silă, de rușine – din obligație? – de parcă n-am merita-o. Ce-are a face: e aici cu noi și măcar s-o facem, cît de cît, frumoasă. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2026 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii