Îmi place cînd cineva păstrează un lucru bun pe care-l și face bine.
În cofetăriile „Georgi” găsiți găluște cu prune – acum, la-nceputul toamnei, e vremea lor! – și-s cu adevărat foarte bune. Patru lei una.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Mie-mi place cînd văd cînd cineva vine pus pe treabă, sfințind locul – cum se zice. Din iarnă, „Georgi” a deschis pe Mărgeanului, aproape de interescția cu Petre Ispirescu. Specificul e mai mult pe brutărie; are și un minim de patiserie și cofetărie și face și niște pizza. Și uite că-i merge; lumea-i deschide ușa – pentru că vinde bine, vinde bun și vinde… ieftin; iar etalarea produselor e de nota zece. E genul de afacere care „ridică” o zonă-ntreagă și folosește tuturor. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… ca să profite de zilele astea cu vînzări strașnice, „Georgi” a deschis pe repede-nainte o cofetărie-brutărie nouă, pe Mărgeanului, la un pas de intersecția cu Petre Ispirescu. Zece metri mai încolo – în stația lui 139 – se mai găsește o cofetărie-patiserie mică; iar după colț – pe Ispirescu – funcționează senzaționala „Piticot”. Se aglomerează, nu-i așa? Ce să mai zici de puzderia de șaormerii de-aici: avem deja „Panorama” și după biserică s-a deschis de curînd una, „Capricii” în locul unde-a fost „Royal Kebab”… iar între ele se lucrează acum la redeschiderea lui „Royal Kebab” (dacă-o fi cu același om, chiar ar fi grozav). mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josO altă unitate publică de… tradiție în București:
1960. Fără comentarii, da? În plus, văd că și altminterea onestul Georgi pare a-și cosmetiza identitatea. Să arate toate patiseriile la fel. Dacă e de urmărit vreo expansiune pe piața îmbucatului la mare repezeală, atunci expansiunea firmelor Georgi și La Tati trebuie urmărită. Amîndouă vînd covrigi – și ceva în plus; deosebirea este că Georgi este băgat mai mult și în partea de cofetărie și La Tati este mai ancorat pe partea de panificație; și parcă șade mai bine la patiserie; părerea mea. Cît despre covrigi, eu parcă îi prefer pe-ai lui Georgi. Georgi merge mînă-n mînă cu Maverick; știți – șaormeriile. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe joso recomadare de la Georgi: tarta cu bezea şi cremă de nuci (parcă aşa-i zice.) Excepţională! (minipateurile cu carne şi cele cu ciuperci – la fel, bune. Şi chiar covrigii: gustoşi şi fără ifose de neam-prost)
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josMi-am dat seama că e timpul să adaug cîte ceva la listele cu recomandări de anii trecuţi…
Dar – la orice listă – mai trebuie să şi mai tai cîte ceva. Cu inima strînsă spun că nu mai e ce-a fost cofetăria Constance, de exemplu; că Nicoleta nu mai face bănăţene cu carne; şi că Hristmari s-a închis… Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă II | Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă I mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josPentru a doua oară Tip Top închide o cofetărie la Unirii. Pe prima – aceea din rînd cu fostul Gregory’s – a închis-o acum cîţiva ani (doi? trei? – am uitat), mutînd-o aproximativ în locul Panipatului, la intrarea pe bulevardul I.C. Brătianu, un loc fără un vad grozav. Ei bine, pe aia au închis-o acum; în locul ei se găseşte un soi de-mpinge-tava care se cheamă Paladium autoservire. Tip Top mai are destule locuri în Bucureşti, dar mi se pare de rău-augur să renunţe la unul central. Dar şi mai rău este că nu prea mai ai ce mînca prin Unirii. În fine! întorcîndu-mă la Tip Top, îmi dau seama că i s-a cam dus vremea, nu ştiu cum să zic; ce prăjituri deosebite găsim acolo? Iar pizza e ca-n poveşti: a fost odată… nu mai e cine ştie ce. ———————— Vorbind de pizza, nu pot să uit cît de bună era aceea de la Panipat. Dar asta era prin anii 90, cînd Panipat tocmai se lansase: şi-n plus, ce prăjituri făcea! Ce mai rulade de ciocolată! Sediile Panipat de pe C.A.Rosetti şi Victoriei colţ cu Orlando (sau Gina Patrichi) au fost multă vreme o destinaţie pentru cei care voiau să mănînce ceva bun. Dar Panipat a decăzut rău; rînd pe rînd s-au închis sediile de pe Victoriei, Kogălniceanu (la drept, în locul vechii cofetării Tosca), Rosetti, Unirii, Bălcescu, Gara de Nord… Acu’ vreo doi ani am luat ultima pizza de la Panipat (din Rahova, de milă am luat-o) – şi tare proastă mai era! ———————— Ziceam la-nceput că e din ce în ce mai greu să găseşti ceva de mîncare prin Unirii – şi aşa e. Doar Gogoaşa Înfuriată a mai rămas, dintre toţi cei vechi; în rest, s-au închis toate fast-food-urile, patiseriile şi cofetăriile tradiţionale. Da – s-a închis pînă şi Fornetti-ul; în locul lui e o patiserie obişnuită. Credeţi-mă, de Fornetti mi-e milă; dar Fornetti şi-a făcut-o cu mîna lui. S-a extins, s-a franşizat, s-a perfecţionat – pînă cînd a rămas fără o identitate. Acum 6-7 ani cu toţii făceam coadă la Fornetti, cu toţii ne luam pateuri de zece mii. Şi aş îndrăzni să spun că am face-o şi azi – dar a avut grijă Fornetti să lanseze zeci de pateuri cu orice: cu gem, cu nucă, cu brînzică, cu mere, cu pere, cu vişine, cu caise, cu cîrnaţi – uitînd să mai vîndă cum trebuie pateurile simple cu brînză sărată. Fornetti a luat-o-n jos cînd nu mai găseai pateuri cu telemea – scurt pe doi. Azi, nu ştiu cîte Fornetti mai sînt în Bucureşti; cele de la metrou au devenit toate covrigării. Anul trecut a tras obloanele şi primul Fornetti deschis în Bucureşti, cel de pe Kogălniceanu colţ cu Schitu Măgureanu. Dar şi ascensiunea fusese un pic artificială: francizele se deschideau una după alta, pentru că se ştia că din Fornetti se cîştigă foarte bine; în realitate, cîştiga foarte bine doar cine avea vad. Restul cîştigau – dar nu îndeajuns de bine; şi au închis repede. ———————— E drept că şi gusturile oamenilor s-au schimbat: acuma se caută covrigii, o afacere la care se cîştigă mult mai bine! Uitaţi-vă la covrigăriile noi – cele de la metrou, sau la Georgi – vînd de rup, şi vînd scump! Covrigul e 1 leu – pare ieftin, nu? Cînd colo – e mult mai scump decît face. Mergeţi la o covrigărie veche, ca aceea de la Laromet; acolo covrigul braşovean nu e un leu, ci vreo 80 de bani – şi covrigăria aia are profit! Asta-nseamnă că pentru la fiecare covrig cumpărat cu 1 leu, băgăm 20 de bani în plus în buzunarul covrigăriei! Cum să nu-ţi faci covrigărie, atunci? Covrigii se vînd repede, covrigii nu se cîntăresc, restul e uşor de dat… ———————— Dar lucrurile bune, cele din care ai de unde să alegi, se împuţinează. Avem patiserii care vînd un foietaj dulce cu 3-4 lei, minimarketuri şi chioşcuri cu sandvişuri de cauciuc la 6-7 lei; aşa că mîncăm mult mai scump şi mai prost decît ar trebui. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josaş putea zice că s-a cam terminat sezonul ghiftuielii. A trecut pînă şi Anul Nou pe stil vechi – ce să mai sărbătorim? Ziua Unirii? Anul Nou Chinezesc? Carnavalul de la Rio? Asta e, pînă pe la Paşti am putea s-o lăsăm mai moale. Asta nu-nseamnă că nu-mi pot aduce-aminte cu drag de cîteva lucruri bune peste care-am dat în ultima vreme:
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josGata, războiul s-a sfîrşit; Hristmari a pierdut. Cofetăria Hristmari s-a închis. A fost ani şi ani de zile un loc de referinţă pentru toţi cei care voiau prăjituri, bomboane, fursecuri şi torturi în Rahova. Dar acu’… s-a isprăvit. Din toamnă gîfîia tot mai tare. Cofetăria Georgi deschisese fix lîngă ea, într-un loc mai bun, şi vindea şi covrigi, pateuri, orice. Hristmari se restrîngea (funcţiona în ultima vreme într-un sfert din spaţiul iniţial), vindea bere beţivilor, încerca să facă promoţii stîngace – pur şi simplu nu a mai ştiut să lupte şi să se adapteze. Dar a făcut prăjituri bune pînă-n ultima clipă. Sună ca un soi de epitaf – şi chiar e. Să-nchei aşa, sau să-l las pe Harvey (care a mi-a dat trista ştire; mulţumesc, Harvey!) să aibă ultimul cuvînt?
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii