despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Iată-ne pe Cuza, la răspîntia cu Duca și Maltopol. S-a deschis de anul trecut aici o mică gogoșerie. Da: una din alea unde gogoașa are gust de gogoașă. Cea simplă e cinci lei. Scoverga cu brînză, șapte. Drag mi-i de oamenii care-ncearcă să facă ceva. … și de afacerile astea mici care încă se-ncăpățînează să se nască – și de-aia tot le laud și-mping lumea să le caute. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Destule vești bune. Un an în care mîncătoriile s-au consolidat în Capitală – din puzderia lor, alegem „T64” de la Banu-Manta. Nu departe de ea, ne bucurăm de „Ayas”. Gogoșile au, de asemenea, un moment bun: pe lîngă cele redescoperite la Gară și la capul tramvaiului de la Chitila, lăudăm și senzaționala scovergă de pe Mărgeanului! Restaurante bune: „Guri-Guri” din Pipera, „MoMo” din Dorobanți, „Kostas” de lîngă Izvorul Rece și „Dieci – il Numero” de la Brîncoveanu. Cîteva șaorme de încredere: „Sharo” de pe Pache și „Oby” de la Ferentari. Nu uităm însă disparițiile: cofetăria „Tosca” de la Dristor și două patiserii micuțe: una de la Maria Rosetti cu Vasile Lascăr și alta rahoveană, de pe Iancu Jianu.
Dintre toate lucrurile mărunte pe care le căutăm, la repezeală, pe stradă, gogoașa adevărată e singura care o duce bine. Covrigi nu se mai fac în București; merdenele – ici-colea. Dar gogoașa, fraților, încă se găsește! Și mă bucur să văd asta; anul ăsta, cel puțin, am întîlnit cîteva de zile mari – cum să nu le recapitulez? Iată, bunăoară, scovergile care au apărut pe Mărgeanului, la intersecția cu Petre Ispirescu. Simple și mereu așa cum trebuie; o încîntare popasul de fiecare dată. Gogoșeria de la Gară, de pe Dinicu Golescu – cum treci de fostul hotel Astoria – ține tradiția. Aici se fac și langoși: o bunătate. În Dămăroaia, la capul lui 331, micuța patiserie a fost o plăcută surpriză. Înspre Chitila, la capul tramvaiului, rezistă o gogoșerie ca odinioară… patru lei e langoșul aici, vă vine să credeți! Da, adevărat: le vedem pe toate astea-n zone limitrofe, îndepărtate de Centru – dar și la niște prețuri absolut decente, comparativ cu oferta produselor de patiserie. Înapoi în Oraș, pofticiosul poate găsi înainte de prînz gogoși de casă la „Ido Memoș” de pe Cuza colț cu Doctor Felix – și nici aici nu-s scumpe, să știți! Nu le uit pe cele de la Chirigiu, Hala Traian ori de pe Batiștei și nici pe cele din Orășel – deși ultimele-s așa, de weekend. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… în continuare vești bune – foarte bune – despre gogoși; nu le pierdem, cel puțin în București. Una din gogoșeriile vechi care s-a păstrat foarte bine e cea de la Gară; o găsiți pe aleea ce duce din Dinicu Golescu spre spatele Spitalului Militar, pe lîngă benzinăria din fața hotelului dezafectat „Astoria”. Foarte bune gogoșile aici; chiar cum trebuie, cum le știm, cum ne plac.
Nu zic să mergeți să vă plimbați pe-aicea așa cum o faceți – știu eu? – prin Cotroceni, prin Dorobanți. Doar că dacă aveți vreodată o juma’ de ceas de pierdut și sînteți deja prin Bucureștii-Noi, face să intrați o țîră prin Dămăroaia! N-are, orașul nostru, atîta lărgămînt pe nicăieri: străzi largi, răspîntii generoase, curți îndestulătoare, pomi, verdeață; sigur că nu-s deloc puține intervențiile contemporane – altminteri nu se poate! – dar încă nu au șters cumințenia cartierului. Tăiată-n două de tramvai – cumplita linie de pe Gloriei care se continuă cu acel culoar instagramabil de pe Piatra Morii – Dămăroaia are străzi lungi, șerpuitoare, precum Izbiceni, Feldioara, Cireșoaia, Luptătorilor, Elocinței, Natației.
… e mai degrabă o așezare nouă: a luat naștere după primul Război, prin desfacerea moșiei ce fusese înainte; străzile – ce primiseră firești nume amintind faptele de arme, cartierul fiind la-nceput destinat demobilizaților – sînt deștept trasate, și nu lipsesc locuri de hodină, scuaruri, școale. Tramvaiul a venit de-abia în 1942, chemat și de proaspăta și uriașa dezvoltare a depozitelor de carburanți din vecinătate: „conducerea S. T. B. a proectat și a realizat în plin război, cu toată lipsa mânei de lucru, construcția și darea în exploatare a unei linii de legătură între rețeaua orașului și depozitul societății „Distribuția“ pentru deservirea întregului municipiu cu produse petrolifere transportate cu cisterne montate pe platforme de vagoane de tramvai — linie construită prin cartierul Dămăroaia de la Bucureștii-Noi în lungime de 1266 metri, cale dublă. Linia, deservită de o parte din vagoanele liniei nr. 2, a venit astfel și în ajutorul numeroasei populații din acest cartier, căreia i s-a pus la dispoziție un mijloc de comunicație direct cu centrul orașului”. Nou pe aici, te pierzi, te-mbîrligi; mai sînt și fundături dar și neașteptate potecuțe printre curți prin care te-abați dintr-o stradă-ntr-alta. Și-i cumva liniște, cumva în afara iureșului, cumva… la țară; dar totodată în oraș! Și la capul lui 331, acolo unde-ntoarce și tramvaiul, găsim o patiserie de mai mare dragul: face și gogoși la trei lei.
Uneori – cînd treci la repezeală pe lîngă vreun loc nou deschis – ai, așa, un presentiment că-i „ce trebuie”. Uite, pe strada Mărgeanului din Rahova, chiar înainte de Petre Ispirescu, peste drum de brutăria „Georgi”, s-a deschis o mică gheretă cu scovergi. … atît face, și le face așa de bine, că n-am nici o îndoială că-s cele mai bune pe care le-am mîncat în București. Cît o ține, nu știu; dar mă bucur că mi-au ieșit în cale și că pot să vă zic despre ele. Și-s doar patru lei; mai departe deslușiți voi cu aritmetica, fiindcă n-o să vă opriți doar la una. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Început de an și nelipsita trecere-n revistă a lucrurilor lăudate. Fără a putea zice că am adăugat multe la lista noastră, ne bucurăm să păstrăm unități care confirmă – întotdeauna – și ne răsplătesc ocolul făcut pentru a le trece pragul. Șuberekul de la Piața Galați… merdeneaua de pe Batiștei… încercările mereu reușite de la patiseria de pe Academiei… gyrosul perfect de pe Dinicu Golescu… reîntoarcerea „Sergianei”… toate ne fac viața mai bună! Ne bucurăm, în plus, că nu a fost anul vreunui „exit” – ba chiar ne-am ales c-o patiserie–mîncătorie bună, la Kogălniceanu; de altfel unul din cele mai atractive locuri bucureștene pentru pofticiosul care-i pe fugă.
Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi. Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată. Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună. Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului. … dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei. Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim. … s-a-nchis și „Gogoașa muntenească” din Piața Obor; să tot se facă vreo lună de-atuncea. Păcat. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Cine nu-l știe pe „Ido Memoș”? A stăpînit de cînd lumea colțul dintre Cuza și Doctor Felix, prin celebrul restaurant și „mîncătoria” de vizavi, cea cu servire la geam. Restaurantul a ars acum patru ani și ars a rămas; dar „Ido Memoș” face-n continuare treabă bună – și nu doar la preparatele turcești. De pildă, ca să ne facă-n ciudă, vinde… gogoși! Gogoși-gogoși. Și gogoși bune – chiar foarte bune, printre cele mai bune! Le găsiți la porție: cinci gogoși – nici mari, nici mici – cu doar șapte lei. Bravo! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2026 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii