despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
O iei pe spre Măgurele. Cum ieși din limita orașului București șoseaua se lărgește, de la două la patru benzi. Începi să fii atent, pentru că-n juma de kilometru, pe mîna stîngă, o să vezi un soi de cort-baracă. Se cheamă „Terasa cu bunătăți muntenești”.
E și carne pentru luat acasă, dar mai degrabă lasă-i pe ei s-o facă pe grătar. Bun grătar – e de cîțiva ani acolo și nu se face de rușine.
site
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
La Matache era un grătar. Bine; erau și sînt mai multe, dar de unul anume e vorba, și e acela de la intrarea în zona pieței, acolo unde vii ori de pe Atelierului, ori de pe Luncani.
Nu era cel mai grozav grătar din lume, dar nici de lepădat.
S-a închis. De cînd? De curînd. De frica controalelor fiscale? Poate – că nu prea părea că e o unitate de alimentație publică prea… fiscalizată, ca să zic așa.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
… se risipeşte, încet, fumul de deasupra ţării noastre: în sfîrşit, se poate vedea România din satelit – pen’că se gătară zilele libere. Ne-au cam ajuns, poate; şi poate şi mîncarea ne-a ajuns – deşi de asta nu-s prea sigur niciodată.
Ţara noastră a fost zgîlţîită serios, înainte de vacanţă, de vestea apocaliptică că n-o să mai putem cumpăra mici. Era cît pe ce să ne cadă nădragii de îngrijorare – am fi rămas cu grătarele goale!!
Dar, mă rog, cît de mult iubim, dom’le, micii ăştia? Oare suntem, într-adevăr, o naţiune de cunoscători – nu doar de mîncători de mici? Mi-e teamă că nu.
Ne-am obişnuit cu ei, ne umplu timpul – şi cam atît. Dăm crezare tuturor legendelor cu şi despre mici – pentru că legendele-s frumoase.
Pe bune, o să fac într-o zi un experiment – o să iau o caserolă de mici din Selgros (micii de Selgros sînt consideraţi cei mai buni din lume) şi una din Carrefour (micii de Carrefour sînt priviţi ca dintre cei mai proşti) – şi o să le schimb etichetele între ele. Şi uite-aşa, de-al naibii, o să le dau caserolele astea unor cunoscători – şi pun pariu, pe ce vreţi voi, că n-o să-şi dea seama de diferenţă.
Of, să ştiţi că-i complicat cu micii. Mereu avem cîte-o explicaţie pentru felul în care nu ne ies. Dar nici noi nu sîntem aceiaşi întotdeauna; de ce să pretindem micilor să fie la fel?
Nişte mici făcuţi pe malul Argeşului, la 45 de grade la soare, pică altfel decît unii făcuţi sub brad, la Predeal. Nişte mici făcuţi într-o seară de iarnă pică altfel decît unii făcuţi într-o amiază de primăvară. Nişte mici făcuţi înainte de Paşte pică altfel decît unii făcuţi după Paşte. Nişte mici făcuţi cu prietenii pică altfel decît unii făcuţi cu socrii. Nişte mici făcuţi pe-un jar de cărbune pică altfel decît unii făcuţi pe-un jar din scînduri rupte din gard. Nişte mici luaţi c-o bere rece pică altfel decît unii luaţi c-o cola…
E complicat, dar e frumos: micii sînt buni – importat e să ştim noi ce vrem de la ei. Cu muştar (şi ce muştar? că şi e cu gusturi, arome şi legende), cu sare, cu iaurt, cu bere, cu şpriţ, cu suc, făcuţi de noi sau cumpăraţi, luaţi din Selgros, din Kaufland sau de la Mircea Măcelaru, mîncaţi la Cocoşatu’ sau la piaţă – micii sînt buni.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Sînt român – mai rău, sînt bucureştean! – deci fac grătar.
Iar astăzi vin să vă dau vestea cea mare. Vin să vă eliberez de vina ascunsă.
Nu e, dom’le, nici o ruşine să faci grătar!
Toţi facem! Nu-i nici o mitocănie urbană să faci grătar!
Minte cine zice că nu face grătar! Sau e invidios pe cei care face!
CE-NSEAMNĂ SĂ FACI GRĂTAR?
Bucureşteanul are la-ndemînă, în orice situaţie, următoarele:
- grătarul, grill-ul în sine: 3 bucăţi, astfel: unul în por’bagaj, două pe balcon. Unul dintre grătarele de pe balcon este atît de vechi, de ruginit şi de şubred, încît nu se poate folosi, dar e păstrat pentru că este (1) primul grătar cumpărat de la METRO acum 15 ani şi (2) se poate folosi, la o adică, la ţară-undeva.
- cuţit, toporel de spart lemne, ziare de aprins focul şi de mîncat pe ele, cărbuni, lemne adevărate de la ţară (o legătură de surcele şi nişte scînduri de gard putrezite), o sticluţă cu bezină şi ladă frigorifică
- dacă bucureşteanul e însurat: farfurii, scăunele pliante, mesuţă pliantă, un bol pentru salată (care la magazin e cumpărat de la raionul de lighene) şi înc-o ladă frigorifică
Dacia vrea să dea lovitura cu noul Duster, livrînd din toamnă versiunea Grill, echipată cu grătar.
Cînd spunem că bucureşteanul are la-ndemînă în orice situaţie aceste lucruri, înţelegem prin asta situaţiile următoare:
- acasă
- în parcare
- la serviciu
- în concediu
- la fotbal
- în parc
- de Înviere, de Crăciun, de sfinţii cu roşu, de sfinţii mai mici, de alegeri, de finala campionatelor (de la judeţeană-n sus) de fotbal, handbal, tenis ş.a.m.d.
Bucureşteanul ştie să facă focul, să aleagă carnea şi să o prăjească:
- sînt cam 20 de feluri de a face focul pentru grătar, dar toate implică o sticluţă cu benzină şi un tricou găurit de scîntei
- lemnele se pot tăia în 25 de feluri care implică şi zdrobirea unui număr oarecare de degete de la mîini şi 28 de feluri care implică zdrobirea unui număr oarecare de degete de la mîini şi de la picioare
- carnea se cumpără de la o singură măcelărie, unde micii sînt făcuţi personal de către patron. În general, patronul respectiv ar trebui să petreacă 16-18 ore pe zi făcînd mici. Aluzia că micii ar fi cumpăraţi de către patron din METRO este jignitoare.
- deşi sînt vreo 80-şi-ceva de feluri în care se pot prăjii micii, aceştia ies la sfîrşit (1) prea arşi (2) prea cruzi – ceea ce implică vreo 12 categorii, fiecare cu alte 7 subcategorii, de explicaţii – cîteva dintre ele, mai încolo
PLANURILE GRĂTARULUI
În general grătarul din spatele blocului se plănuieşte ad-hoc.
Dar dacă e vorba de o ieşire la iarbă verde, se plănuieşte cam cu trei zile înainte, astfel:
- se strîng toţi cei care vor să iasă şi se întocmeşte un minim necesar:
- se ia o foaie de hîrtie, se scriu participanţii şi cît vrea fiecare să manînce
- se scrie de unde se cumpără micii, cîrnaţii, fleicile, aripioarele de pui, roşiile, castraveţii şi cine se ocupă de cumpărături
- se stabileşte cine aduce lemne, cărbuni, bere, suc, apă, umbrele, scaune, pături, mingie de fotbal
- se cade de acord asupra locului de mers, asupra traseului de urmat şi asupra orelor de plecare de-acasă, de mers la magazin, de întîlnire şi de plecare de la locul de-ntîlnire
- se stabileşte cine dă bani, cine dă bonuri, cine pune benzină şi cine merge în maşina cui
La sfîrşitul ieşirii la iarbă verde, se fac următoarele liste:
- cine şi cît a mîncat (mici, cîrnaţi, pîine… )
- cine a mîncat mai mult decît estimase şi cine a mîncat mai puţin
- cine a mers la dus într-o maşină şi se-ntoarce cu altă maşină
- cine a spart pahare, farfurii şi a pierdut caserolele cele bune
… pe baza acestor date se stabileşte cota-parte a fiecăruia. Formulele de calcul sînt folosite din 2009 şi de economiştii Băncii Mondiale la calcularea deficitelor bugetare la nivel global.
GRĂTARUL LA SERVICIU
Bucureşteanul vrea să se angajeze într-un loc unde să poată face grătar măcar de două-trei ori pe săptămînă. Poate fi minister, spital, fabrică, corporaţie – important e să aibă o curte, portari şi şoferi. Grătarul e iniţiat, în cele mai multe cazuri, de directorul administrativ. Dacă pentru merdenele, covrigi, ziare şi shaorma sînt trimise femeile de serviciu, pentru cumpărarea micilor e nevoie de cineva cu adevărat priceput, desemnat de un comitet format din directorul administrativ, şeful şoferilor şi de cel mai gras om de la IT. Focul e făcut de portar, mecanic sau grădinar. Grătarul se consumă discret, participanţii recunoscîndu-se doar după rîgîielile discrete cu damf de mici îndreptate către cei care ţin post sau regim şi vegetarieni.
UNDE FACI GRĂTAR FĂRĂ SĂ-ŢI FIE RUŞINE CĂ FACI GRĂTAR
- în spatele blocului
- în faţa blocului
- pe balcon
- pe casa scării
- în cămăruţa topoganului de gunoi
- în cimitir
- în curtea şcolii şi spitalului
- în parcare
- lîngă peco
În cazul în care un reprezentant al ordinii publice contestă oportunitatea organizării grătarului în aceste locuri, se foloseşte explicaţia: “nevasta lu’ ăsta e gravidă şi poftea la grătar”.
CINE POATE FACE GRĂTAR FĂRĂ SĂ-I FIE RUŞINE CĂ FACE GRĂTAR
- orice bărbat în şlapi, orice bărbat încălţat sau orice bărbat desculţ
- orice bărbat în trening, orice bărbat în maieu, orice bărbat în pijama – cu sau fără geacă de piele pe deasupra
- orice bărbat care poate emite o părere despre primele cinci clasate în Divizia A, despre Parlamentul României, despre superioritatea distribuţiei pe lanţ şi despre sexul oral
GRĂTAR DE-A LUNGUL VREMII
Pasiunea pentru grătar a românilor a fost trecută ruşinos sub tăcere. Emil Racoviţă şi-a înnebunit camarazii din expediţia antarctică cu micii săi de pinguin. Adevăratul motiv pentru care alpiniştii români au abandonat încă din 1922 ideea de a urca-n Himalaya a fost că şi-au dat seama că n-au din ce să facă grătar sus pe Everest. Nicolae Iorga s-a văzut nevoit să-şi comande un soi de capişon special, ca să-şi apere barba de tăciunii care zburau cînd aţîţa focul…
În zilele noastre se crede că grătarul e o chestie de neam-prost; deloc adevărat. Cărtărescu lucrează la primul volum din Afumător; Patapievici are carmangerie la Giurgiu; iar dacă te uiţi urît la Pleşu, cînd cumpără 40 de mici, 3 kile de cîrnaţi şi 15 scăricici, se justifică: “m-a rugat Liiceanu să-i iau şi lui, că are o lansare”.
GENERALITĂŢI PRIVIND MICII
- Micii se fac după o reţetă simplă. Pentru o tonă de mici (cît se vinde sîmbătă dimineaţa în SELGROS) ai nevoie de o jumătate de vacă, doi porci şi o oaie.
- Nici un bucureştean cu mintea întreagă nu şi-ar face amestecul de mici în bucătărie.
De ce nu ies micii (TOP 5 explicaţii)
- prea multă bere sau prea puţină bere
- efectul de încălzire globală, ceea ce explică arderea micilor
- lemnele sînt prea uscate sau prea ude
- micii sînt preparaţi de altcineva decît de patronul măcelăriei
- bate sau nu bate vîntul
PROBLEMA SEXISTĂ
Femeile se uită la Jamie, bărbaţii se uită la negru’-ăla-cu-grătarul.
Grătarul este făcut exclusiv de bărbaţi. Orientarea sexuală a acestora nu va fi putea pusă la îndoială în nici o circumstanţă.
În cazul în care mai mulţi bucureşteni ies la iarbă verde, bărbaţii vor face grătarul şi femeile salata.
ETICĂ ŞI ECHITATE
Toţi participanţii la grătar împart cheltuielile echitabil. Dacă de-a lungul timpului se descoperă că unii plătesc mai puţin, manîncă mai mult sau fură din banii puşi laolaltă – li se servesc micii căzuţi pe jos.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii