despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
… A fost odată ca niciodată.
A fost o stradă pe care mergeau multe tramvaie: Doctor Sergiu. A fost o stradă care pleca din Doctor Felix şi ieşea în Buzeşti, la intersecţia cu Sevastopol; acolo era un mare nod al vechii reţele de tramvaie.
Apoi, n-a mai fost; au fost în schimb demolări, au apărut maidane, apoi pe maidane au răsărit clădiri de birouri.
Ba chiar s-au construit clădiri şi parcări chiar pe traseul vechii străzi:
Imediat după ce Dr. Sergiu se ramifica din Dr. Felix, după Garajul Televiziunii, s-a construit ditamai clădirea Adunării Creştine. Apoi, puţin mai departe, Centrul medical Sanador şi-a betonat parcarea tot pe traseul vechii străzi.
Primăria s-a apucat de ceva vreme însă de refacerea străzii Dr. Sergiu, pe segmentul cuprins între Buzeşti şi Adunarea Creştină, obligînd Sanador să-şi dezafecteze o parte din parcare:
Clădirea Adunării Creştine rămîne. Am impresia că ocupă, cumva, şi o parte dintr-o veche porţiune a străzii Dragoslavele.
Harta împrejurimilor Bucureştiului, apărută-n Ghidul din 1934:
(jpeg, are 5 mega)
Am găsit, la un tîrg de-al anticarilor, o cărticică care mi-a mers la suflet; Îi zice Bucureşti – Ghid Oficial şi e din 1934:
Ghidul e-ntreg şi-ntr-o stare foarte bună. Are-ntr-adevăr 20 planşe cu harta oraşului de-atunci; dar n-are rost să vi le arăt, căci deja Alex Gâlmeanu a publicat o hartă splendidă de la sfîrşitul anilor 30 (şi diferenţe mari nu-s).
Bukreş a publicat acum doi ani un ghid din 1935 – aşa că ce-aş mai putea aduce eu nou?
Doar să vă zic cum părea oraşul nostru. În 1934. Era un oraş organizat şi funcţional; autorităţile Statului şi cele locale erau bine stabilite; era un oraş în care găseai orice, în care erau farmacii de gardă, prin rotaţie, în fiecare noapte, în care tramvaiele mergeau pînă la 1 noaptea, în care civilizaţia publică nu era un moft!
Iată cîteva frînturi din Ghid:
 
 
 
(îmi place mult partea cu traseele autobuzelor, indicativele sînt de dinainte de 1935, cînd s-a trecut la numerotarea liniilor de la 31 în sus. Băgaţi de seamă cum traseele erau gîndite să unească zonele periferice, şi cît de mic era atunci oraşul nostru!)
 
Tot aici mai găsii şi-o hartă a centrului, în care ni se arată sensurile unice:
… dar cel mai frumos lucru pe care l-am găsit în Ghid este o hartă a împrejurimilor Bucureştiului – de la Ciolpani la Adunaţii-Copăceni şi de la Arcuda la Plătăreşti.
Şi pentru că pot să vă ţiu în aşteptare – o fac. Harta o s-o public data viitoare.
Şi-acu’ o să-nchei cu un paragraf din Ghid:
Ceea ce face farmecul Capitalei este vioiciunea şi optimismul său. Scăldat în lumină, favorizat de un climat salubru, din zori şi până noaptea, oraşul freamătă de viaţa intensă de muncă pentru a oferi în acelaşi timp cele mai variate posibilităţi de distracţie.
Dela ora 11 şi până la timpul prânzului, pentru a reîncepe de la 17 până seara, calea Victoriei mişună de lumea dornică de plimbare şi spectacolul gratuit ce-l prezintă acest dute-vino pe porţiunea dintre bulevardul Elisabeta şi Palat, şoseaua Kiseleff fiind proprie mai ales plimbărilor cu automobilul şi equitaţiunei.
De îndată ce încetează activitatea rodnică şi intensă de peste zi, odată cu lăsarea serei, o mulţime deasă invadează centrul, atrasă de luminile multicolore ale vitrinelor şi reclamelor. Teatre, cinematografe, restaurante, baruri, dancinguri, ispitesc pe trecătorul aiurit de intensa circulaţie, de lumină şi de sgomot.
Bucureştii îşi trăiesc viaţa de noapte cu toată veselia şi optimismul ce caracterizează acest oraş primitor, agreabil şi variat.
da’ mă rog – asta era-n ’34.
De cîte zeci de ori am folosit NORC ca să găsim o stradă sau să dibuim vreun punct de reper!
Acum putem să ne plimbăm cu NORC pe Transfăgărăşan! Asta da idee, jos pălăria!
NORC a fotografiat panoramic intreg Transfagarasanul si il poti parcurge, daca ai timp, dintr-o parte intr-alta, sau iti poti alege locurile care ti-au placut mai mult si le poti trimite prietenilor cu un panolink.
Google a îmbunătăţit harta Bucureştiului, bag-sama.
Apare-n sfîrşit şi Lacul Băneasa, apare şi şoseaua ce duce la Dragonul Roşu, apar şi destul de multe numere de blocuri – mai ales prin Drumul Taberei, iar vederea din satelit a fost actualizată.
(LE) Şi NORC a actualizat imaginile street-view: a trecut din nou prin oraş anul trecut.
de azi, toate hărţile şi şchemele publicate pe Simply Bucharest se pot vedea şi separat, pe o pagină dedicată – aici.
Poate aţi văzut – la ieşirile de la Metrou au fost înlocuite vechile panouri informative. Cam aşa arată acum:
Partea bună e că au cea mai reuşită hartă publică a oraşului – cea de la AGC Busman (Hărţi 100%), legăturile cu transportul de suprafaţă şi un zoom al zonei în care te afli.
Partea proastă e că hărţile vechi arătau mai mult din împrejurimile Bucureştiului, da’ să nu fim chiar aşa de cîrcotaşi.
Cu fiecare plimbare prin ţară, ne-am mai îmbogăţit cu ceva – am văzut locuri grozave, am dat peste oameni care-au făcut lucruri de luat-aminte – şi am mîncat bunătăţi de neuitat; pentru că ţara asta e şi mai frumoasă cînd o vezi cu burta plină.
Mănăstirile Moldovei înseamnă şi ciorbă de hribi (şi ce mai ciorbă am mîncat la Văratec!), o săptămînă prin ţara Făgăraşului nu e-ntreagă fără un păstrăv în crustă (şi ce mai păstrăv am mîncat la Albota!) – dar cu ce rămîi cînd te duci la mare? Dacă te-ai lua după Radu Anton Roman, Dobrogea e plină de gusturi minunate – pe care le-ai putea găsi însă la restaurant?
Păi, o ciorbă de peşte, o saramură, o plachie, nişte hamsii proaspete – şi să nu uităm de şuberek, plăcinta grozavă ce se face pe-acolo.
Cîteva zile am lipsit; m-am reîntors cu drag în 2 Mai. Ce merită luat în seamă de-acolo?
La drum
Hai să-ncep cu o laudă. Cred că hărţile n-o să se demodeze niciodată. O hartă bună merită luată la orice drum, şi multă vreme am considerat ca cea mai detaliată hartă a ţării noastre este cea scoasă de Huber-Niculescu; asta pînă cînd AGC Busman a venit cu harta şi atlasul rutier 2009/2010: o minunăţie!
Drumul spre 2 Mai îl ştiţi cu toţii – n-ai cum să ocoleşti Constanţa, un oraş atît de murdar, plin de gropi şi de praf, încît imediat te simţi ca acasă. E greu să rătăceşti drumul prin Constanţa – trebuie doar să ai grijă să mergi pe străzile cu cele mai multe gropi. E greu să te rătăceşti – dar nu imposibil; căci se poate întîmpla să se asfalteze vreuna din străzile pe care le ştii – eu am păţit-o ca viţelul din poveste!
De azi se plăteşte traversarea podului de la Cernavoda: 100.000 vechi de maşină mică – luaţi aminte!
2 Mai… dacă-ţi place deja 2 Mai, înseamnă ca-i accepţi şi praful, străzile desfundate (singura stradă asfaltată duce-n curtea Direcţiei de Drumuri şi Poduri), lipsa trotuarelor… dacă-ţi place 2 Mai, înseamnă că ştii că e un loc cinstit, fără fiţe, fără aere, fără figuri, un loc în care altminterea te-ai putea plictisi tare de tot! Bine, Mangalia e aproape, Vama e aproape, şi mai sînt nişte locuri de văzut prin preajmă, dar în 2 Mai, în sat (2 Mai e, administrativ, un sat ce ţine de comuna Limanu) nu poţi decît să stai cu burta la soare şi să manînci. În linişte.
Mîncare în 2 Mai
În 2 Mai se manîncă bine şi destul de ieftin. Sînt locurile de tradiţie – La Pescarul Vesel, Pescăruş, La Dinamo, Fără Un Sfert – unde peştele ar trebui să fie felul principal. În timpul săptămînii se mai intîmplă să lipsească pînă şi hamsiile însă, dar în weekend găseşti de toate.
Un loc mai nou – şi bun de tot! – este Casa Margo. Acolo mergi la sigur; au o terasă mare, plină de flori şi verdeaţă, şi servirea e bună. De mîncat, încercaţi intîi salata de icre făcută de ei, încercaţi salata de vinete şi mai ales, încercaţi zacusca! Se pricep la ciorbe, însă fac ciorbă de peşte doar în weekend. Saramură, hamsii, scoici – nimic nu-i mai bun ca acolo. Iar la salata de roşii un om bun (să-i dea Dumezeu sănătate!) a presărat atîta brînză pe deasupra, încît îţi vine să mergi acolo doar pentru asta!
Găseşti un şuberek fantastic fix în centru, pe partea stîngă, la trecerea de pietoni- scrie acolo SIMIGERIE – ŞUBEREK – şi încă ceva. Fac acolo şi nişte covrigi cum nu găseşti în tot Bucureştiul (dar fac puţini odată).
Odata cu lansarea versiunii Beta a noului motor de cautare al Microsoft (Bing), hartile Live Maps se cheama acum Bing Maps.
Ati incercat sa va folositi de hartile publice ale Metroului si RATB? A, site-ul Metroului nu merge si harta pdf pusa la dispozitie de RATB e destul de actualizata, insa nu are statiile trecute pe ea? De ce cea mai buna harta a transportului public este una privata? De ce harta asta facuta si actualizata de o persoana particulara e completa, de ce are statiile trecute pe ea, si de ce nu pot face si lucrul asta Regiile de transport? Ca a nu mai pomenesti de conceptul SF de harta interactiva – sa dai click pe-o statie si sa afli ce masini si la ce ore trec, ce legaturi ai cu restul orasului!
Uitati-va la hartile aflate in metrouri! Dupa ele, Bucurestiul e impartit in ZONE; nici in cartiere, nici macar in sectoare, ci in 19 zone; si zonele alea zici ca sint colegiile electorale (alea 28!) – n-au nici o legatura cu realitatea! Zona 1 este centrul, zona 2 e cartierul Berceni – si zona 16 e Palatul Parlamentului! Exact asa e Bucurestiul!
E adevarat ca atunci cind faci schema unei retele stufoase de transport public trebuie sa distorsionezi nitel distantele geografice, pentru ca rezultatul trebuie sa fie o harta usor de inteles si de folosit; iata harta metroului din Londra (harta e-un fel de-a zice, sint puse la dispozitie vreo 16 harti, printre care si cea cu amplasarea toaletelor publice).
… the diagram of the lines of the London Underground, although geographically inaccurate, provides a coherent overview of a complex system. With excellent color printing, classic British railroad typography… and, in the modern style, only horizontal, vertical, and 45 degree lines, the map became a beautiful organizing image of London. For apparently quite a number of people, the map organized London (rather than London organizing the map)… (de aici)
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii