despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

mizeria continuă

Mizerie cu „M” mare: toaletele restaurantelor unde-s montate fel de fel de reclame cu conținut sexual clar. Sigur că-s – în capul publicitarilor – „atrăgătoare”; dar în toaletele astea intră nu doar adulți, ci și copii: de ce trebuie forțați copiii să vadă fotografia unei pule agățată pe perete?

————-

…. un nou set de reclame scîrboase de la „Hornbach” – taman cînd ești pe cale să crezi că mai scîrbos decît scîrbosul nu este. Te-nșeli: este!

Nu vi le arăt: e plin orașul de ele, ba le vedem și la televizor. Un nene care-ncropește o coșmelie care cade pe el și care iese dintre dărîmături cu capul spart, rîzînd ca tîmpitul de bucurie că poate s-o ia cu bricolatul de la capăt… o tanti care ciumpăvește o tufă de trandafiri, toată numai răni – n-a dus-o capul să se deie cu spirt și să-și puie niște leucoplast pe deasupra… și mai sînt – mai sînt!

Da: bucuria de a face treabă, ați zice!

Da’ de unde; e mizeria de-a face treabă urît, fără cap; niște reclame nemțești la o atitudine atît de românească…

un set de reclame scîrboase

… de vreo lună și ceva trec pe lîngă reclamele magazinului Hornbach:

Aceste reclame sînt scîrboase. Am văzut bețivi ridicîndu-se din haznale și arătînd mai spălați decît oamenii ăștia. S-ar dori, probabil, un elogiu adus muncii și celor cărora nu le e rușine să-și murdărească mîinile…

…dar e greșit. N-am cunoscut pe nimeni care să se porcească într-un asemenea hal și să se simtă bine și să se mîndrească cu asta.

Este plin orașul de oameni care nu se spală, care nu se curăță, care se păstrează împuțiți; nu-i nevoie să creem o atmosferă suplimentară de disconfort cu genul ăsta de afișe.

Nu de muncă prost făcută ducem lipsă – cine se uită în jur vede că orice activitate se face fără proceduri, fără respect față de ceilalți – ci de munca deșteaptă.

Or, din aceste afișe eu nu văd nimic care să elogieze munca aceasta de care avem nevoie.

Părerea mea.