despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Rodnic an.
Îl încheiem cu mîndria de-a fi deslușit atîtea despre orașul nostru! Întîi de toate, am reușit să terminăm istoria Talciocului bucureștean – material pentru care am strîns îndelung contribuții din multe locuri.
… ce plăcere, să facem atîtea plimbări prin prezentul și trecutul nostru: am ajuns la Băneasa, am fost prin necunoscutul cartier Ferme din Otopeni, ne-am dus pe șoseaua Giurgiului, unde am luat urma și firmelor interbelice „Marmi” și „Nalbandian”.
Și alte amintiri: Dispensarele Policlinicii „Regina Elisabeta”, Garajul „Nord” – Basarab, Parcul Tudorică, după Asquini și restaurantele de pe Calea Moșilor.
Plimbări mai mici? Pe Vaselor, pe Avrig și Măgura Vulturului, între Kiseleff și Aviatorilor și la cele mai strașnice porți de pe la Triumf.
De prin terfeloage – asta e, ne mai hodinim tălpile și prin bibliotecă – o privire asupra transportului public dintre Războaie, o mică poveste despre autobuzele românești, despre piețele agroalimentare și despre viața nouă și veche din anii ’60 și de după Eliberare.
Din cele ale orașului, „urmăritoarele” de roți, robinetul de concesiune, o colecție de geamuri mari și un nou episod despre lămpile Bucureştilor de altădată.
Am continuat să căscăm gura la clădirile care se depreciază discret – frumoasele jegoase 7 • 8 • 9 • 10 •11 • 12 • 13 – și chiar dacă în vară ne-am plictisit de ele, între timp ne-am apucat să mai strîngem!
A fost un an civic greu; cîteva gînduri neplăcute înainte de alegeri rămîn și acum de folos, dacă vrem să pricepem mersul lucrurilor.
Dar… și un an cu multe vacanțe. La Roma, Napoli, Istanbul și-n Bulgaria. Dar și – mai aproape – la surprinzătorul Brebu, în minunata Deltă și-n aceeași dulce Bucovină.
Despre noi, ne știți: funcționăm îndeobște cu un articol „mare” în fiecare luni; marțea și joia, cel puțin, cîte-o casă căzută; în weekend ne băgăm nasul prin colțisoare și-n rest… cu materialul clientului.
Și clientul, fiind Capitala-ntreagă, are îndeajuns material.
Mulțumim.
 scris de Ando
Harnicii băieţi de la Uranus dispărut ne fac o invitaţie extrem de tentantă: prezentarea unei machete a fostului Deal al Arsenalului (zis şi Uranus), reconstituire realizată la scară împreună cu studenţi de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.
Unde şi când?
Vernisajul va avea loc duminică 3 noiembrie între orele 17 și 19, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC).
Durata expoziţiei: 3 – 24 noiembrie 2024
Program de vizitare: miercuri-duminică, orele 11 – 18,30
scris de Ando
Semnalăm cu plăcere prezenţa, şi în această toamnă, pe gardul Muzeului Municipiului Bucureşti a deja consacratei expoziţii stradale „Trecut-au anii”. Pentru ediţia 2024, marele banner instalat grație inițiatorului acestei serii de expoziții outdoor: Andrei Bîrsan, fondatorul Asociației Bucureștiul meu drag, vine cu fotografii realizate de Șerban Lăcrițeanu în anii ’70, autor ce a surprins mijloacele de transport ale Bucureștiului, acum refăcute în imaginile zilelor noastre de diverşi membrii ai asociaţiei.
Expoziţia poate fi văzută până pe 15 octombrie.
   
scris de Ando
Semnalăm cu plăcere recenta lansare de către Muzeul Municipiului Bucureşti a proiectului „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței”.
„Proiectul răspunde nevoii de a înțelege evoluția urbanistică a Bucureștiului, concentrându-se pe artera nord-sud care include străzile Lascăr Catargiu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Ion C. Brătianu. Utilizând lucrările de artă plastică din patrimoniul muzeului, proiectul își propune să ofere publicului o imagine comparativă a peisajului urban de-a lungul timpului, completată de fotografii contemporane”.
Mai multe detalii despre acest interesant şi ambiţios proiect – aici.
Deja o primă etapă din proiect a fost realizată, anume deschiderea website-ului dedicat: stradacoltei.ro
Chiar mă-ntrebam ce mai pregătește Florin Mardale. Două albume ilustrate cu istoria Capitalei, unul cu Litoralul, altul cu Valea Prahovei…
Ei, al cincilea e dedicat animației și vă invit să-l descărcați.
Florin Mardale se ocupă și de Arta în detalii.
Privim la un alt an care se duce. Știm că ce-am făcut a fost și de data asta bun… dar ce-am făcut?
Păi, uite, am deslușit o istorie a benzinăriilor bucureștene: prima parte • a doua parte • a treia parte.
Stîrniți de cartea „Ferentari incomplet: volumul I – Politici urbane la o margine de oraș (1846-2011)” am pornit și noi prin cartierul ăsta, încercînd să mai adăugăm cîte ceva. Ce-a ieșit? A ieșit Ferentari… completat.
Am tocit ceva tălpi, plimbîndu-ne prin multe locuri pe unde nu mai ajunsesem: pe la Popa Nan • pe la niște case • pe la niște clădiri.
S-a simțit în numărul substanțial de materiale despre case căzute, renovări inspirate și neinspirate; cam peste 300. Și am pornit o serie pe care-am numit-o „frumoasele jegoase”, despre bloculețe coșcovite, neîngrijite, prăpădite. Să tot fi găsit vreo 200 pînă acum! episodul I • episodul II • episodul III • episodul IV • episodul V • episodul VI.
Firește, ne-a păsat și de viețuirea de zi cu zi. Am vorbit de toate cele cunoscute și am încercat să înfățișăm și-o perspectivă istorică asupra transportului public, căci metehnele lui parcă-s neschimbate: o privire asupra transportului public din anii ’80 • o privire asupra transportului public din anii 1960-70 • o consultare publică din februarie 1950.
Infrastructura și urbanismul, mereu pe agenda noastră: administrarea și operarea clădirilor aduce traficul • acolo unde s-a găsit cum să se „îmblînzească” parterul și spațiile deschise adiacente, rezultatul e îmbucurător. • începem să ne gîndim și la nevoile celelalte • nu vă speriați de „orașul de 15 minute”
Descoperiri – ne bucură să știm că n-am stat degeaba – Farmacia Lavoisier • Berăria Cinci Lei.
Istorie, istorii, amintiri – priviri pline de înțelesuri aruncate peste umăr: Ne-a ajutat Banca Mondială! • Ce se învăţa la Gaz şi Electricitate • anii ’90 – primele restaurante • sexul în socialism • discomania • Lămpile Bucureştilor de altădată (I) – Cubul şi Farfuria zburătoare • Gara Filaret.
Și da, trecutul n-a fost niciodată mai la-ndemînă ca acum, cu accesul la resursele uriașe furnizate de Digitheca Arcanum.
Ne-am și călătorit. Unde? La Lisabona și, desigur, în Grecia.
Mîncarea – o fi ea la sfîrșit, dar nu e niciodată ultima pe listă – cu ale ei: cîteva locuri bune de patiserie cu carne • Urme ale trecutului (XXXIV) – Potcoave • Mai e doar o fabrică de pîine în București.
Miercuri pe 27 septembrie la ora 6 seara veniți la Palatul Suțu.
E vernisajul expoziției „Mesaje săpate în piatră”.
„Muzeul Municipiului București organizează la Palatul Suțu expoziția „Mesaje săpate în piatră”, parte a unui protect care încearcă recuperarea memoriei urbane, a unor monumente rămase în umbră după mai bine de jumătate de veac de la ultima lor inventariere, prin demararea unui proces de identificare, inventariere si fotografiere a crucilor din piatră din București care nu au rol funerar, în vederea creării unei baze de date on-line, disponibilă pentru cercetare, în paralel cu descifrarea inscripțiilor acelor cruci care necesită acest lucru, pentru poziționarea lor cât mai exact in timp si spatiu.
Bucureștiul deține în prezent un important număr de cruci din piatră a caror importanță este aceea că ne transmit informații despre stilul de viată al orășenilor veacurilor trecute, despre evenimentele la care au fost martori locuitorii săi, așa cum sunt războatele, epidemiile, conflictele sociale sau cele de natură juridică. Acestea sunt documente epigrafice și au atât caracter religios, în special atunci când era solicitat ajutorul divin al celor pomeniți, cât și laic, atunci când inscripția avea rol de a consemna o victorie militară, stabilirea unui hotar sau construirea unui edificiu, inscripția fiind totodată încadrată unui standard cu caracter religios. Crucile au fost ridicate la comanda unui domnitor, a unul înalt prelat sau mare dregător, a unui negustor ori a unui breslaș meșteșugar. Au existat situații în care au fost realizate la comanda comunității locale, în special în cazul crucilor de fântână, când membrii comunității isi treceau numele pe cruce pentru pomenirea ulterioară.”
Expoziția va fi deschisă pînă la 28 octombrie.
Vineri pe 15 septembrie la ora 6 seara veniți la Palatul Suțu. E vernisajul expoziției „Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică”.
„Expoziția pune în fața vizitatorilor aspecte ale periferiei bucureștene din perioada interbelică, atunci când orașul se afla în plină transformare edilitar urbanistică. Această transformare a început dinspre centru către periferie, cunoscând totuși tempouri diferite. Evoluția organică a orașului, în care periferia devine rapid zona centrală a fost modul prin care oraşul a crescut permanent.
După Primul Război Mondial s-au trasat noi parcelări pentru a permite construirea de locuințe, parcelări care creează un spațiu de locuit dincolo de barierele orașului aflate în limitele șoselei periferice amintite. Această situație reclama un cadru legislativ care a apărut în debutul anului 1926 prin „Legea pentru organizarea administrațiunii comunale a orașului București” și care împărțea orașul în două zone: centrală și periferică. Zona centrală se împărțea în patru sectoare, cu primării și consilii comunale separate. Zona periferică cuprindea restul teritoriului, până la linia forturilor, inclusiv comunele care, conform legii, deveneau suburbane orașului. În prezent această împărțire administrativă este total diferită, fiecare sector având în componența sa teritoriu atât din zona centrală cât și din cea periferică.
Mirajul Bucureștiului creşte în intensitate odată cu Unirea Principatelor şi cu devenirea capitalei României Mari, situație constatată din mărirea continuă a numărului populației, iar acest lucru va duce la extinderea teritorială pe orizontală în paralel cu extinderea pe verticală din centru.
Traseul propus include diferite zone, de la șoseaua Colentina la cartierul Cotroceni, de la Herăstrău și Băneasa la Calea Văcărești, aspecte ale unei periferii dispărute în a doua parte a secolului trecut, când orașul s-a transformat structural în timpul regimului comunist.
Alcătuită exclusiv din fotografii din Colecția de Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice a Muzeului Municipiului București expoziția propune vizitatorilor o călătorie în timp prin periferia Capitalei din perioada interbelică surprinsă în 60 de imagini. Periferia a fost documentată de fotografi precum C. Tadeu, Alfons și A. Gh. Ebner, fiind expuse și o serie de imagini ai căror autori nu au fost identificați.”
scris de Ando
Muzeul Municipiului București a lansat recent un proiect deosebit de interesant: „Mesaje săpate în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București”.
„Crucile din piatră ale Bucureștiului sunt pe cât de împrăștiate geografic, pe atât de necunoscute publicului.
Existența ori originea crucilor din piatră nu este cunoscută nici măcar la nivelul comunităților în care se găsesc. Crucile identificate pe teritoriul Bucurestiului sunt, exceptând forma, foarte diferite unele de altele, atât din punct de vedere al ornamentației, cât și al mesajului.
În timp, o parte dintre aceste cruci au fost mutate, iar noile amplasamente au făcut ca scopul inițial să nu mai fie cunoscut.
Varietatea largă de motivații care au dus la ridicarea crucilor din piatră le face cu atât mai interesante și prezintă interesul pentru a fi protejate.”
Detaliile despre acest proiect inedit şi ambiţios, care ar trebui urmărit de toţi cei interesaţi de istoria oraşului, le puteţi accesa aici.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii