despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

O analiză.

Să mai vorbim și de lucruri serioase și importante.

Azi, despre urbanism – așa cum se vede dinspre sectoare.

Analiza pe care vă rog s-o citiți a făcut-o Andrei Popescu – spicuim un pic concluziile:

„am remarcat diferențele enorme între sectoare. Din păcate sectorul 5 are ghinion (sau are ce a ales) și va rămâne în continuare cu probleme extraordinare. În 3 și 4 lucrurile se vor face în continuare în același mod, o administrație clasică românească în care se întâmplă ce dorește primarul. Câteodată poate să iasă prost, câteodată ilegal, câteodată bine, dar suntem încă în era unor baroni locali. Pentru sectoarele 1 și 2 ar trebui să mai așteptăm. Să vedem ce se întâmplă și în realitate. La 1 pare că va fi mai mult discurs decât realizări. La 2 există șanse de durabilitate și profesionalizare. Sectorul 6 mi se pare că are cel mai bun „start”, cu un mod mai profesionist de a face administrație.

Însă toate sectoarele încearcă să preia din atribuțiile primăriei generale. Proiecte de pasaje, administrare de bulevarde, spații publice sau clădiri sunt pe lista de „preluări”. Iar asta nu este o chestie nouă, nu putem spune că este o slăbiciune a actualei administrații generale. Asta s-a întâmplat și în trecut și așa au apărut chiar și proiecte ilegale sau doar tocarea unor bani.

Nu există coerență între proiectele sectoarelor și, în unele cazuri evidente, fiecare trage doar pentru zona lui. Bucureștiul va rămâne un oraș divizat, de la imaginea urbană la ritmul de dezvoltare și doar o administrație generală mai puternică va putea schimba asta.”

Subscriu, firește. Lucrurile – și nu doar din perspectiva urbanistică – cam așa se și văd.

Și, dacă-mi dați voie c-o încheiere care să ne pună pe gînduri, vedem că din partea Primăriei Generale… iar nu vedem nimica; de cîteva luni de zile deja.

Recomandare: Valea Prahovei – o istorie ilustrată!

Florin Mardale… la munte și la mare!

După albumele de istorie ilustrată dedicate Capitalei și Litoralului, iată-l și pe cel cu Valea Prahovei, cu aproape 600 de imagini.

Link: wetransfer • Florin Mardale e aici.

o recomandare – Biblioteca digitală a publicațiilor culturale

Să știm că găsim Biblioteca digitală a publicațiilor culturale aici.

Colecția interbelică a Buletinului Asociației Inginerilor din România, care se găsește printre resursele digitalizate, e o comoară.

„Genius”

Cumpăr, comand cum mi-i mai la-ndemînă, mai lesne: cum simt că ies mai cîștigat din toate punctele de vedere, fiindcă fiecare fel de a procura cele necesare are fireștile avantaje și dezavantaje care pot fi, nu rareori, chiar meschine. Nu, nu-mi place aglomerația; nu, nu stau la coadă, dar nici nu-mi place s-aștept după cineva la ușă; nici nu țin neapărat să scot bani pentru bacșișuri toată ziua.

Fără să detaliem inutil: precum fiecare, am găsit un echilibru confortabil.

Puzderia de posibilități de a primi acasă orice lucru dorit e de-a dreptul fantastică: asta e clar. Și nu cred să fie cineva care să nu se folosească de vreunul din serviciile „eMAG”, aproape întotdeauna ireproșabile.

Cu toate astea, de curînd m-am lăsat păgubaș de serviciul „Genius”. Însemna să dau acum un milion pe care – din felurite gratuități și facilități – să mi-l scot pe parcursul anului. Or eu nu simt că mi-l scot.

… e, totuși, un milion. De-aia-i și spunem încă milion. Fiindcă înseamnă bani; încă înseamnă bani mulți pentru prea mulți dintre noi.

o recomandare – Biblioteca online Deva

Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara din Deva are o bogată secțiune online de ziare și reviste. Răsfoiți aici, pe lîngă o generoasă arhivă istorică a publicațiilor locale, și o colecție a ziarelor centrale Scînteia și Scînteia Tineretului, acoperind aproape toți anii dintre Război și Revoluție!

Iată: o resursă minunată la îndemîna oricui.

Mulțumiri pentru pont: Adrian Crăciunescu

„Cineclic” – o recomandare

Ne obișnuisem cu binele: aproape zilnic, pagina „Studiourile Buftea” publica nenumărate imagini din arhivele cinematografiei noastre, din care am descoperit – documentate fotografic în timpul turnărilor și pregătirilor migăloase pentru alegerea locurilor de filmare – părți însemnate din istoria orașului nostru.

Ce păcat; din decembrie trecut izvorul a secat. Fără să cunoaștem motivele, ne mulțumim să vă semnalăm că puteți din nou vedea seturi inedite de fotografii pe pagina „Cineclic”, pe care vă îmbiem s-o vizitați.

TECHNICE CAUCIUC – o actualizare

Un pic mai mult despre frontispiciul clădirii de pe Tonitza!

   

Din colecția fotografică a lui Cristian Popescu:

10000

… acum 13 ani – chiar cam pe vremea asta – ne apucam să producem materiale într-o cadență susținută, ajungînd mai apoi și să le publicăm zi de zi.

Zi de zi… multe zile au trecut de-atunci. Și sînt 10000 de articole pe site.

2021

… încă un an în care am făcut treabă. Iată și 21 de motive ca să ne convingem c-a fost și treabă bună.

Ne-am bucurat să facem destule plimbări prin oraș – adică și prin orașul de azi, dar și prin cel de ieri. Am descoperit Calea Dorobanților și chiar ne-a luat trei episoade: partea întîi • partea a doua • partea a treia; am am revenit pe Carol și Pache; ne-am băgat pe străzile dintre Tudor Vladimirescu și Rahova și ne-am încîntat de strada Spătarului.

Ca să-nțelegem mai bine locu-n care trăim, ne-am întrebat pe unde e mai frumos să mergem și – firește – pe unde nu merită să ne purtăm pașii; și am luat la rînd și clădirile mai puțin luate-n seamă ale Bucureștiului. Am trecut în revistă și pantele orașului nostru – nu c-ar fi multe, dar tot am scos două episoade: unu și doi

Și ne-am uitat cu drag la cîte feluri de clădiri în cărămidă găsim: partea întîi • partea a doua • partea a treia

Am făcut pași în trecut, înțelegînd sistematizarea interbelică a Capitalei, între îndrăzneală și chibzuială; și am luat urma lui Leonida… celebrul Leonida. Trăgînd folos de pe urma grămezilor de fotografii apărute din arhive, ne-am întors demult, cu Pobeda prin Obor și prin Vitan, pe la Capangiu

Ne-am călătorit! La Alba Iulia, Sibiu și Hunedoara, pe la Urlați, la Oradea, sus pe Ciucaș dar și la Nesebar.

Și, fiindcă la aproape șapte ani și peste 460 de episoade de „case căzute” ne dădea mîna să avem un spin-off, am lansat chiar două: „semne bune” și „nu așa”.

ce ne-aduce toamna asta?

Fiecare toamnă vine – negreșit – cu un subiect, cu un articol care ne scoate din casă și ne poartă prin orașele în care trăim: atît în cel de zi cu zi cît și-n cel al amintirilor.

O plimbare… ori mai multe. Un parcurs printre istorii… o căutare de detalii… o adulmecare prin cotloane.

O fi vremea, o fi aerul, o fi nevoia de a strînge pentru vremea rea?

Cine știe.

Ce-i sigur, însă, e că vine: subiectul toamnei. Vine – și nu știm niciodată de unde vine și cum ne sare-n față: asta-i frumusețea!

Mîine; mîine vine.