despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din pagina a patra (18)

1988: din aprilie pînă-n iulie.

De la „Telefoane” – demolații să dea aparatele-napoi.

Programări la Dacia – și alte mașini la ocazie.

 

Cei 3 „R” și alte aspecte cetățenești.

 

Comédii.

Un film la care s-a dus lumea.

Woolmark.

La curse.

 

din pagina a patra (17)

Luna lui mai din 1983.

Concurs! „Cunoașteți litoralul?”. N-am mai selectat și restul întrebărilor, doar pe primele.

 

Că tot începea sezonul – ce atracții erau la Mare?

„Ambasadorii prieteniei”

Nici o masă fără pește!

Oamenii le ziceau „reeșapate” – oricum nu era nimic de capul lor; marginile șoselelor erau pline de bucăți desprinse din caucicurile refăcute.

Alte rable.

Ceva ce n-a prins. Însă tot pe atunci erau multe campanii ale Miliției și chiar primeai amendă dacă nu aveai măcar „ochi de pisică”. Sau îți luau ventilele…

Lămpi de birou.

Vești de pe Grigore Alexandrescu!

Cîțiva pași pe strada asta… și o mînă de noutăți și de povești.

Întîi, iată noua clădire de pe colțul cu Cîntarețul Macarie: reconstruită oarecum după cea veche, dar și cu un hambar deasupra. Cu un pic de grijă în plus, ar fi fost mai acceptabil.

După ea – tot pe străduța cu cîntărețul – una din cele mai interesante cutii poștale bucureștene a dispărut. Ce inepție!

 

Nu departe, acest building contemporan ascunde o istorie legată de automobilism.

Fostul garaj „Gironi”, cunoscut după vînzarea lui ca „Saral” – specializat în vînzarea mărcilor americane -, a fost apoi folosit de Ministerul Industriei Construcției de Mașini. După Revoluție devine service și reprezentanță auto și e demolat după mijlocul anilor 2000. Fascinanta imagine interbelică este colorizată de Stelian Popa.

 

Știți ce e în spatele lui? Mai precis… ce era! Fosta fabrică de medicamente „Galenica” care tocmai s-a demolat.

Din tramvai – fabrica dînd spre Iancu de Hunedoara – poza distrugerii a ieșit prost; mai bine așa.

Avem și două vești bune însă: încep niște renovări la numerele 28 și 43.

frumoasele jegoase (24)

O nouă tură prin oraș, care-ncepe cum dai să urci de la Unirea spre Sfînta Vineri.

Acum, pe Tunarilor.

 

Coloniei, mica stradă uitată.

Ajungem pe Vasile Lascăr, după Eminescu.

Pe Alecu Russo.

Polonă cu Paul Greceanu.

Toamnei cu Ardeleni, la piațeta din Viitorului.

Toamnei, cu o vedere spre o clădire ascunsă înspre Precupeții vechi.

 

Precupeții vechi.

 

Dorobanți, peste drum de Televiziune.

În spatele Televiziunii, pe una din cele mai frumoase străzi – Grigore Mora.

Pe lîngă nenorocita circă financiară de pe Roma – Tokio și Oslo.

În enclava Ion Alexe dintre Colentina și Mașina de Pîine.

Între Domenii și Agronomie – pe aviatori – cîteva exemple pe Mărășescu și Stîlpeanu.

 

… cu o mențiune deosebită pentru acest imobil de pe Zorileanu.

Batiștei – după J.-L. Calderon.

Tomáš Masaryk.

Revenim la Calderon, la intersecția cu C. A. Rosetti.

Pe Dionisie Lupu.

citiți și: frumoasele jegoase • frumoasele jegoase 2  • frumoasele jegoase 3 • frumoasele jegoase 4 • frumoasele jegoase 5 • frumoasele jegoase 6 • frumoasele jegoase 7 • frumoasele jegoase 8 • frumoasele jegoase 9 • frumoasele jegoase 10 • frumoasele jegoase 11 • frumoasele jegoase 12 • frumoasele jegoase 13 • frumoasele jegoase 14 • frumoasele jegoase 15 • frumoasele jegoase 16 • frumoasele jegoase 17 • frumoasele jegoase 18 • frumoasele jegoase 19frumoasele jegoase 20frumoasele jegoase 21frumoasele jegoase 22frumoasele jegoase 23

din pagina a patra (16)

Mai 1978

Pregătiri de vacanțe și de weekend – pentru cei ce beneficiau de SRL.

 

Alte filme la care nu mergea nimeni; dar și premierele de la Sala Palatului – printre care se mai strecura și cîte-o vechitură.

„sunet și lumină”

… un bănuț cinstit.

Cine voia casă la bloc?

Oricum: trebuia și utilată.

Angajări la I.T.B.

Piese pentru Mercedes.

… se apropiau examenele, se-ngrășa porcu-n ajun.

din presa vremii (137)

«De cîteva zile, liniile de transport I.T.B. au fost înzestrate cu un nou tip de tramvai; este vorba de mult aşteptatul „tramvai silenţios“, tramvaiul care nu se aude“, atît de solicitat, în ultima vreme în reţeaua urbană de transport. Vagonul are o capacitate sporită (300 de persoane şi 42 locuri), 26 de metri lungime, şi este articulat din trei secţiuni montate pe patru boghiuri. Roţile şi suspensiile sunt elastice, datorimanşoanelor de cauciuc, iar caroseria are izolaţie antifonică. Noul tramvai, importat din R. F. a Germaniei, are un grad de confort sporit, dispunînd de ventilaţie, reostate de încălzire, instalaţii de iluminat fluorescent, şi este prevăzut cu diverse accesorii de securitatea circulaţiei: semnalizare automată, frînă electrodinamică, dispozitiv antipatinaj. In arterele aglomerate, noul tramvai circulă cu 20 km pe oră, iar pe căile libere depăşeşte viteza de 70 km pe oră.»

Cam așa era înfățișat, la mijlocul lui aprilie 1969, noul tramvai Linke-Hofmann-Busch care însemna un progres uluitor pentru transportul nostru public – la vremea aceea realizat încă prin mijloace preponderent autohtone, greoaie, incomode, de redusă capacitate.

De aceea și preocuparea pentru importurile acelui deceniu, reprezentate de autobuze moderne încăpătoare (simple cu trei uși și articulate) Leyland, Škoda-Karosa și Ikarus.

Exemplarul tramvaiului L.H.B. a circulat conștiincios mulți ani; dar înainte de toate a fost studiat și copiat de către specialiștii locali, care – într-un timp record – i-au reușit asimilarea.

Rezultatul: tramvaiul românesc V3A a fost prezentat în cinstea sărbătorii de 23 August 1970 iar cîteva luni mai încolo a intrat în teste; restul e istorie.

O istorie vie; căci și azi modelul – da, modernizat; da, schimbat – circulă pe șinele Capitalei și încă ne duce la treburile noastre.

Îi păstrăm, desigur, amintiri fără nici o nostalgie: de-a lungul exploatării vagoanele V3A au fost păcătoase, zgomotoase, cu trepte și uși stricăcioase; de-abia variantele ameliorate după Revoluție au primit îmbunătățiri mulțumitoare.

din pagina a patra (15)

Cînd sîntem? În martie, aprilie și mai 1981.

Restaurante și baruri.

 

Cu gîndul la vacanță.

„Lumină de primăvară”

Da: se făceau filme. În săli, însă, doar unul-două-trei pe an umpleau sălile. Și nu astea:

 

Bunuri de consum.

… una-alta.

din pagina a patra (14)

… aprilie și mai 1979.

Hai la Pekin.

… sau la Olimpiada de la anul.

Cultură, evenimente.

  

Alte mașini…

Consum – gama de produse de curățenie și electrocasnice bune.

 

Ne pregătim de 1 Iunie.

încă o demolare.

Revenim la actualitatea bucureșteană cu o veste tristă.

 

S-au demolat clădirile fostei fabrici „Nalbandian” de la intersecția Giurgiului cu Luică.

din pagina a patra (13)

Chiar; cum era viața-n aprilie 1972? Restaurantele erau îmbietoare.

   

Vai, ce mai concursuri.

Un nou sortiment.

Garaje metalice.

„luna curățeniei”… doar nu era să zică ceva de Paști.

Uneori se mai umplea și pagina.

A: la plenare, congrese, întruniri, vizite și mitinguri – cînd paginile 2-3 se dedicau suplimentar evenimentelor astea – ziarul era publicat în opt, nu șase pagini. Mica publicitate se găsea atunci în pagina a șasea.