despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 426 – Str. Doctor Iacob Felix 15

În vară se fac doi ani de cînd a ars casa asta, unde a funcționat celebrul restaurant turcesc „Ido Memoș”.

Putem s-o includem în serialul nostru, întrucît de-atunci nu-i nici un semn că cineva vrea să-i facă ceva.

Din anii ’50 a funcționat aici bufetul „Fîntînica”; înainte de asta, bodega lui Alexandru Costescu, cu comerț și de coloniale și delicatese.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 425 – Bd. Gării Obor 3A

O zonă cu un potențial uriaș… o pîrloagă urbană gigantică. Încă o fundătură incredibil de rușinoasă, bulevardul Gării Obor are surprize și istorii.

Chiar între pasarelă și gară, o casă căzută. Cel mai bine se vede, firește, de sus!

 

… și dacă tot ne cocoțăm pe pasarela tot mai ruginită, admirăm un pic și perspectiva.

 

… comparînd-o cu tristețe cu cea de acum aproape șase decenii, scoasă din fenomenalele arhive foto ale Studioului Buftea.

mai multe despre Case căzute

din presa vemii (107) – lămuriri

După ce-am trecut în revistă clădirile cu arcade ale Bucureștiului, iată și ceva care să ne-ajute să-nțelegem propășirea lor la sfîrșitul anilor ’30: era și o cale de a putea lărgi arterele centrale, circulația pietonală urmînd a se face doar pe la… parter. Ideea renunțării la trotuare, din fericire, n-a mai apucat să fie pusă-n practică. Ce-i interesant e că blocul de pe Beldiman colț cu Elisabeta (la parterul căruia funcționează „KFC”) a fost construit, după Război, păstrînd vechea idee arhitecturală.

 

Inovația urbanistică prilejuia și la fel de fel de neajunsuri, mai ales cînd străzile Capitalei noastre nu erau aliniate cum trebuie – cazul de pe Știrbey Vodă e grăitor.

La jumătate de an de la inaugurarea Podului Constanța, hop și un mic retuș; pesemne pantele nu erau prielnice tramvaielor ce urmau să circule.

Din 1941, ne dumirim și cînd – și mai ales cum! – a fost construit podul de peste lacuri, de la Băneasa. Treaba-treabă: în juma’ de an, făcută trainic. Tot cam atîta a durat la-nceputul anilor 2000 să fie… reparat.

… doi ani mai tîrziu – în 1943 – și cel de la Floreasca, cel cu linia de tramvai prevăzută pe margine.

Sursa – colecția „Gazeta Municipală”

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Case căzute 244 – Str. Radu Calomfirescu 8 – cum s-a făcut / se demolează

Completăm istoria frumoasei clădiri ce și-a construit-o Camera de Muncă.

Lucrările, pornite cu mult avînt în 1937 au fost oprite o vreme și s-au reluat în vara lui 1938.

Din păcate, e sigur că se demolează; s-a avansat în ultima lună.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 424 – Calea Șerban Vodă 132

Ne aflăm în cea mai spurcată parte veche a Căii Șerban Vodă, la găzărie.

Casa asta pe care ne-a pozat-o Adrian Crăciunescu pare mai degrabă că se înscrie pe strada Olimpului, dar nu-i așa.

Dacă tot sîntem pe-aici, facem cîțiva pași spre Biserica Alexe, cu un detaliu pe care prima dată nu l-am văzut la casa rămasă dărăpănată de la numărul 1

… despre Șerban Vodă, amintiri de la Venera și de la Nick.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 423 – Str. Ion Zalomit 2

Dinspre Brezoianu ai zice că-i doar o clădire mai nenorocoasă, dar trebuie să intri pe străduță, pe Zalomit, ca să vezi cum corpul de aici chiar e tare necăjit.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 422 – Str. Ion Zalomit 12

Excepțională, casa lui Istratie Micescu. Păcat c-a ajuns într-atît de dărăpănată, după atîta vreme cît a fost aici bibliotecă. Acum, cît vegetația Cișmigiului n-o poate ascunde, totul se vede prea trist. „Muralul” bălțat te mai face să uiți.

mai multe despre Case căzute

îndrăzneală și chibzuială.

Planul director de sistematizare păstrează, la aproape nouă decenii de cînd a fost trasat, caracterul fundamental.

Mai ales, din păcate, fiindcă e singurul – Capitala noastră a mai trecut prin trei valuri de prefaceri fără să aibă, în realitate, vreun altul.

Nici comunismul, nici ceaușismul, nici ceea ce le-a urmat n-au creat și urmărit un plan pentru viitorul bucureștean.

Neputința și nepriceperea asta ne-a făcut doar ca de fiecare dată să ne-ntoarcem la inspirația interbelică ce ne-a arătat pașii spre sistematizarea orașului nostru.

Desigur, putem găsi multe înțelesuri actuale în planul de la mijlocul anilor ’30, dar covîrșitor este cum s-a îndrăznit.

Să se taie, să se facă, să le fie mai bine celor care vin după noi: toate cu știința înțelegerii că ce-i strîmb trebuie îndreptat, că ce-i neîndestulător trebuie îmbogățit. Să-nțelegem: un plan bun, nu unul perfect, nu unul ideal – doar unul care a învins vremea; unul care nu ținea să nimicească, să taie, ci să intervină. Nu într-atît vizionar, cît chibzuit.

Devierile de la plan au apărut mai repede decît credem; monumentalismul găunos al carlismului tîrziu, costurile ridicate ale primelor intervenții urbane, nenorocirile Războiului au adus schimbări, întîrzieri, renunțări; dar e așa de ironic cum s-a revenit – mai mult sau mai puțin tacit – la ideile interbelice în vremea comunismului. Pentru că, vedeți voi, sistematizarea gîndită inițial nu era ideologică; ținea doar ca Bucureștiul să progreseze sănătos, frumos, bogat și funcțional – de-aceea a și supraviețuit!

Ne uităm la ideea celor patru inele – „ringuri” – gîndite pentru circulația din București. Un secol mai tîrziu, de-abia dacă ne putem lăuda c-avem unul, cît de cît funcțional – e cel pe care circulă astăzi liniile de tramvai 1 și 10. Al doilea, firește, e neîndestulătoarea șosea de Centură.

Alături de ele, firește, puzderie de artere de legătură – pe cîteva din ele am reușit, cu chin, să le încropim între Război și Revoluție.

Ce să mai zici? – chiar și înspăimîntătoarea distrugere cauzată de construirea Centrului Civic are cîteva reminiscențe interbelice.

   

Să parcurgem o seamă din planșele de detaliu ce prezentau, amănunțit, ceea ce urma presupună construirea noilor străzi: demolări, alinieri, străpungeri.

Iată începutul legăturii directe dintre Parcul Carol și Dîmbovița, care urma mai apoi să se continue, ciuntind Cișmigiul. O altă legătură ce pornea din părțile Filaretului ducea spre Gară; strada Hasdeu de azi face parte din ea iar impactul asupra zonei Uranus putea fi bănuit.

   

Iată și valorificarea străzilor Dr. Felix – Dr. Sergiu, în ideea conectării cu artera de lîngă Cișmigiu. Firește, piețele monumentale-s prevăzute, recunoscîndu-i-se orașului nostru lipsa acestor elemente urbanistice.

  

Nu departe, adiacent Griviței, interesantă e străpungerea dorită între Banu Manta și actuala stradă Turda.

     

În partea de jos a orașului, noua legătură Pieptănari-Drumul Sării, cu ramificația care azi duce la Filaret și o interesantă viziune asupra Chirigiului, mult mai reușită ca cea propusă patru decenii mai tîrziu!

    

Tăieri, lărgiri și îndreptări: Mihai Bravul, Traian, Mărășești:

     

Magistrala, înainte de-a fi mîndria anilor ’60…

  

… interesanta legătură directă lipsă dintre Dorobanți și Tei:

 

Și preschimbările dorite pe Vasile Lascăr, împlinite-n parte de-abia-n anii ’80.

  

Angajarea Capitalei în proiectele astea a-ntîrziat: terminarea bulevardului între Colțea și Unirii a fost o întreprindere mai anevoioasă decît s-a crezut; micile ajustări de pe Hasdeu ori Știrbey Vodă au cerut osteneală și resurse; iar instabilitatea politico-socială și regimurile dictatoriale n-au mai îmbiat pe nimeni să viseze la viitorul promis.

Surse – colecția „Gazeta Municipală” și Planul Director de Sistematizare 1935

# 106 • listă de articole selecționate din presa vremii – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

Case căzute 199 – Str. Radu Calomfirescu 15 – cum merge

Dacă e să mă-ntrebați, renovarea – deși cu grijă la bibileli – e cam țipătoare; nu știu cum să zic. În fine, să nu fiu chițibușar; o să ridice zona – și zona are nevoie de semne bune.

„Termopanele” noi îs, păstrînd tradiția casei, cu geamurile ușor bombate.

mai multe despre Case căzute

Calea Văcărești 1981, Dan Vartanian

Nemaipomenite, imaginile Căii Văcărești de dinaintea demolărilor. Și grozav că Dan Vartanian le-a publicat acum cîteva zile.

Se adaugă seturilor de imagini cunoscute – Odiseea comunistă și Old Bucharest.