despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
… de ce să mai dea doar Centrul ora exactă?
De ani buni, fiecare cartier are comorile sale, cunoscute și recunoscute nu doar de vecini; cui nu i se-ntîmplă să ajungă-n alt capăt de București, atras de cine știe ce minunăție de restaurant?
Nevoia de a fi aproape de lucruri și locuri bune e susținută și de puterea netăgăduită a bucureștenilor de a le accesa, odată ce le au la îndemînă.
La Brîncoveanu, cum intri-n Orășel, pe aleea de lîngă „Mec” s-a deschis un restaurant italienesc: „Dieci – il Numero”.
O, da: e bun; e foarte bun. O ghicești de la intrare, o miroși din echilibrul meniului, și-o încerci cu toate simțurile cînd îți vine mîncarea.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Sînt două restaurante italienești cu numele ăsta, unul înspre Tineretului, pe Văcărești, și cel’lalt pe lîngă Principatele Unite, pe Olimpului; la ăsta din urmă am și fost.
Un loc plăcut, cinstit, care se păstrează bine – e de peste zece ani aici – și-n care chiar le iese ceea ce fac: mîncare bună, reușită, mai ales acolo unde n-au cum să aducă și să folosească numai materii prime „originale”. E mare lucru, ăsta!
Așadar, „Garibaldi” – mai precis, „Garibaldi Carol” – e bun.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Hai pe Negustori, că tot e din ce în ce mai plăcut să te plimbi pe strada asta.
Imediat după cu Paleologu – unde era cîndva „Nufărul” – se găsește „Suta de grame”.
E un loc care a prins deja – plin, căutat, lăudat; aici rețeta-i simplă: oamenii vin să-și ia sandvișuri. Bune; bune și mari… dar, încă o dată, bune.
Nu cred să fie mai mult de patru feluri, toate pe stil italienesc – deci e simplu și merge repede, sînt la același preț; le primești numaidecît.
Pîinea-i grozavă; o fac ei acolo.
Locul e mare; cred că-n spate, unde-s mesele dinăuntru, o fi fost cîndva vreo cantină-ceva.
Oricum, e plăcut aici, la „Suta de grame”.
Locul chiar e fain, fain de tot. Doar că-n trecut – demult – a avut ghinion, tot schimbîndu-și numele, căutînd să-și schimbe și norocul.
Din fericire, sînt deja ani buni de cînd s-a așezat: și e – și rămîne – un restaurant fain, cu mîncare bună și cu o atmosferă frumoasă. Are-o terasă mare și tihnită (chiar și-un locșor de joacă pus în așa fel încît să nu-i supere pe cei care nu vor hărmălaie).
Restaurantul „Amore” e pe strada Toamnei, la un pas de intersecția cu Eminescu (lîngă chinezescul „Templul Soarelui”), într-o zonă pitorească.
Mi-e drag să vin aici.
Ca bani: ok
Curat: curat
Servire: foarte bună
Deschis în fiecare zi • site
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Pe Mătăsari – și-n zona adiacentă – găsim multe restaurante; unele cu tradiție; destule bune. La numărul 47 ființează de ceva vreme Belli Siciliani.
N-am cu ce să vin nou – cam oricine-a trecut pe-aici s-a lăsat încîntat de atmosferă, de oameni… și de mîncare.
Da: mîncare „italienească” în sfîrșit gustoasă, nu făcută după rețetele găsite pe internet, nu făcută pentru că toată lumea se pricepe, chipurile, la pizza și la paste…
Gustoasă… cum să zic: așa cum avem nevoie să fie mîncarea; așa cum ne place.
Dacă n-ați ajuns încă pe aici (deși nu cred, că-i mereu plin)… trebuie s-ajungeți.
Belli Siciliani chiar e de nota zece; fiindcă omul sfințește locul – bravo oamenilor care-l fac așa plăcut.
Ca bani: ok
Curat: curat
Servire: foarte bună
Deschis şi duminica • Site • Facebook
ultima dată acolo: iarna 2020
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Să tot fie a patra – a cincea oară cînd laud Il Cantuccio, fost La Pergola… de data asta pentru noutăţile din meniu (printre altele, ciorbă de fasole în pîine şi un şniţel imens, imens – de vreo 400 de grame).
Îl mai laud pentru că se descurcă bine fără să facă compromisuri la calitate şi la porţii. E drept că a mai ridicat preţurile pe ici-pe colo, dar am văzut şi că la unele feluri de mîncare porţiile au crescut niţel!
Iar criza, aş zice, i-a scăzut cam cu un sfert clientela…
site, aici
ultima dată acolo: iarna 2023
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Una dintre cele mai reuşite terase bucureştene e pe strada Toamei, imediat după intersecţia cu Mihai Eminescu şi gard în gard cu restaurantul chinezesc Templul Soarelui.
Terasa e a unui restaurant cu specific italian, care a trecut în ultimii cinci ani prin mai multe mîini – l-am cunoscut ca Insieme, Don Luigi, Trattoria di Venezia; acum îi zice, nu foarte inspirat, Trattoria il Saraceno.
Locul e retras, răcoros, cu umbră şi verdeaţă – şi se mănîncă destul de bine; asta dacă pe canicula de-acum îţi mai pasă de mîncare, fireşte. Dacă nu – pur şi simplu poţi să te simţi bine la aer, uitînd de zgomotul şi zăpuşeala oraşului.
Ţin la terasa asta, pentru că e frumoasă; şi-mi pare rău că nu a apucat niciodată să meargă cu adevărat bine – dar de fiecare dată a pierdut pe mîna patronului. Îmi aduc aminte de vremea cînd se numea Insieme şi puteai să te delectezi, în aşteptarea mîncării, cu imaginea patroanei şi a prietenilor ei ghiftuindu-se.
Trag nădejde însă că acum îşi va schimba norocul – pentru că azi, la Sarazin, lucrurile sînt la locul lor, aşa cum şi trebuie să fie.
Site-ul lor e aici.
Ca bani: ok
Curat: da!
Servire: bună
deschis şi duminica!
ultima dată acolo: vara 2010
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Restaurantul Il Cantuccio, fost La Pergola e – pur şi simplu – un restaurant bun.
Avea o hibă: toaletele; puţine şi destul de murdare. Am văzut cu bucurie că de curînd le-a renovat – şi nu doar atît: a făcut mai multe cabine (aşa că în loc de una sînt trei). Arată foarte bine, sînt foarte curate şi – să recunoaştem – asta contează foarte mult.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
De azi, pînă pe 14 August, Pizzeria Romană din Buftea e închisă pentru renovare.
Una dintre cele mai frumoase terase din oraş o găsiţi pitită pe stradă Toamnei, chiar lîngă restaurantul chinezesc Templul Soarelui. Din păcate, terasa nu prea are noroc – în fiecare an locul îşi schimbă numele şi proprietarul. Poate aţi cunoscut-o ca Insieme – sau ca Don Luigi; acum însă o veţi descoperi ca Trattoria di Venezia.
Cînd e frig, locul e la fel de plăcut şi înăuntru – casa e frumoasă.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii