despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Sînt două restaurante italienești cu numele ăsta, unul înspre Tineretului, pe Văcărești, și cel’lalt pe lîngă Principatele Unite, pe Olimpului; la ăsta din urmă am și fost.
Un loc plăcut, cinstit, care se păstrează bine – e de peste zece ani aici – și-n care chiar le iese ceea ce fac: mîncare bună, reușită, mai ales acolo unde n-au cum să aducă și să folosească numai materii prime „originale”. E mare lucru, ăsta!
Așadar, „Garibaldi” – mai precis, „Garibaldi Carol” – e bun.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Hai pe Negustori, că tot e din ce în ce mai plăcut să te plimbi pe strada asta.
Imediat după cu Paleologu – unde era cîndva „Nufărul” – se găsește „Suta de grame”.
E un loc care a prins deja – plin, căutat, lăudat; aici rețeta-i simplă: oamenii vin să-și ia sandvișuri. Bune; bune și mari… dar, încă o dată, bune.
Nu cred să fie mai mult de patru feluri, toate pe stil italienesc – deci e simplu și merge repede, sînt la același preț; le primești numaidecît.
Pîinea-i grozavă; o fac ei acolo.
Locul e mare; cred că-n spate, unde-s mesele dinăuntru, o fi fost cîndva vreo cantină-ceva.
Oricum, e plăcut aici, la „Suta de grame”.
Locul chiar e fain, fain de tot. Doar că-n trecut – demult – a avut ghinion, tot schimbîndu-și numele, căutînd să-și schimbe și norocul.
Din fericire, sînt deja ani buni de cînd s-a așezat: și e – și rămîne – un restaurant fain, cu mîncare bună și cu o atmosferă frumoasă. Are-o terasă mare și tihnită (chiar și-un locșor de joacă pus în așa fel încît să nu-i supere pe cei care nu vor hărmălaie).
Restaurantul „Amore” e pe strada Toamnei, la un pas de intersecția cu Eminescu (lîngă chinezescul „Templul Soarelui”), într-o zonă pitorească.
Mi-e drag să vin aici.
Ca bani: ok
Curat: curat
Servire: foarte bună
Deschis în fiecare zi • site
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Pe Mătăsari – și-n zona adiacentă – găsim multe restaurante; unele cu tradiție; destule bune. La numărul 47 ființează de ceva vreme Belli Siciliani.
N-am cu ce să vin nou – cam oricine-a trecut pe-aici s-a lăsat încîntat de atmosferă, de oameni… și de mîncare.
Da: mîncare „italienească” în sfîrșit gustoasă, nu făcută după rețetele găsite pe internet, nu făcută pentru că toată lumea se pricepe, chipurile, la pizza și la paste…
Gustoasă… cum să zic: așa cum avem nevoie să fie mîncarea; așa cum ne place.
Dacă n-ați ajuns încă pe aici (deși nu cred, că-i mereu plin)… trebuie s-ajungeți.
Belli Siciliani chiar e de nota zece; fiindcă omul sfințește locul – bravo oamenilor care-l fac așa plăcut.
Ca bani: ok
Curat: curat
Servire: foarte bună
Deschis şi duminica • Site • Facebook
ultima dată acolo: iarna 2020
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Să tot fie a patra – a cincea oară cînd laud Il Cantuccio, fost La Pergola… de data asta pentru noutăţile din meniu (printre altele, ciorbă de fasole în pîine şi un şniţel imens, imens – de vreo 400 de grame).
Îl mai laud pentru că se descurcă bine fără să facă compromisuri la calitate şi la porţii. E drept că a mai ridicat preţurile pe ici-pe colo, dar am văzut şi că la unele feluri de mîncare porţiile au crescut niţel!
Iar criza, aş zice, i-a scăzut cam cu un sfert clientela…
site, aici
ultima dată acolo: iarna 2023
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Una dintre cele mai reuşite terase bucureştene e pe strada Toamei, imediat după intersecţia cu Mihai Eminescu şi gard în gard cu restaurantul chinezesc Templul Soarelui.
Terasa e a unui restaurant cu specific italian, care a trecut în ultimii cinci ani prin mai multe mîini – l-am cunoscut ca Insieme, Don Luigi, Trattoria di Venezia; acum îi zice, nu foarte inspirat, Trattoria il Saraceno.
Locul e retras, răcoros, cu umbră şi verdeaţă – şi se mănîncă destul de bine; asta dacă pe canicula de-acum îţi mai pasă de mîncare, fireşte. Dacă nu – pur şi simplu poţi să te simţi bine la aer, uitînd de zgomotul şi zăpuşeala oraşului.
Ţin la terasa asta, pentru că e frumoasă; şi-mi pare rău că nu a apucat niciodată să meargă cu adevărat bine – dar de fiecare dată a pierdut pe mîna patronului. Îmi aduc aminte de vremea cînd se numea Insieme şi puteai să te delectezi, în aşteptarea mîncării, cu imaginea patroanei şi a prietenilor ei ghiftuindu-se.
Trag nădejde însă că acum îşi va schimba norocul – pentru că azi, la Sarazin, lucrurile sînt la locul lor, aşa cum şi trebuie să fie.
Site-ul lor e aici.
Ca bani: ok
Curat: da!
Servire: bună
deschis şi duminica!
ultima dată acolo: vara 2010
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Restaurantul Il Cantuccio, fost La Pergola e – pur şi simplu – un restaurant bun.
Avea o hibă: toaletele; puţine şi destul de murdare. Am văzut cu bucurie că de curînd le-a renovat – şi nu doar atît: a făcut mai multe cabine (aşa că în loc de una sînt trei). Arată foarte bine, sînt foarte curate şi – să recunoaştem – asta contează foarte mult.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
De azi, pînă pe 14 August, Pizzeria Romană din Buftea e închisă pentru renovare.
Una dintre cele mai frumoase terase din oraş o găsiţi pitită pe stradă Toamnei, chiar lîngă restaurantul chinezesc Templul Soarelui. Din păcate, terasa nu prea are noroc – în fiecare an locul îşi schimbă numele şi proprietarul. Poate aţi cunoscut-o ca Insieme – sau ca Don Luigi; acum însă o veţi descoperi ca Trattoria di Venezia.
Cînd e frig, locul e la fel de plăcut şi înăuntru – casa e frumoasă.
Aţi auzit de locul ăsta, pentru ca fiinţează de ceva vreme. Îl găsiţi pe strada Marcel Iancu (fostă cîndva Fariseului), ce leagă Calea Moşilor de strada Episcopul Radu (fostă şi Timişoarei, şi Birjarilor, cîndva). Mai precis – e o strada paralelă cu Eminescu.
Este restaurant italian – şi se manîncă bine; pur şi simplu bine. Curtea e plina de flori iar terasa e placută şi racoroasă. Eu, unul, v-aş sfătui să-ncepeţi cu desertul: pentru că, la sfîrşit, cînd o să vreţi tiramisu, o să vedeţi că e atît de mare şi de bun – dar nu mai aveţi loc pentru el!
De Gustibus e-un loc bun.
Ca bani: face toţi banii
Curat: da
Servire: bună
ultima dată acolo: vara 2009
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii