… de opt ani, de cînd IKEA a intrat în România, nu m-a dezamăgit. Nu doar calitatea cinstită a lucrului vîndut mi-a plăcut; ci – mai ales – felul în care magazinul ăsta vinde.

Și cînd te gîndești la conceptul de vînzare al unui magazin de mobilă, trebuie să incluzi în el și livrarea.

IKEA face paradă cu mobila sa care este perfect ambalată, astfel încît – cu o mașină măricică – să nu mai ai nevoie de servicii de livrare. Dar și livrează foarte bine, convenabil și elegant.

Ce deosebire de magazinele alea clasice, de prin Ghencea, unde, după ce-ți cumperi mobila, ești la cheremul șoferilor și cărătorilor cu cîrca! Unde livrarea se socotește pînă la ușa blocului – și unde trebuie să negociezi și urcatul la etaj, și băgatul în casă, și montatul!

La IKEA știi perfect cît te costă transportul; ba chiar știi și cînd vei primi pachetele cu mobilă sus, în casă. Sigur – vei lăsa băieților un bacșiș, dar asta – scuzați-mă – e normal!

IKEA îți montează mobila, dacă vrei – și știi cît te va costa trebușoara asta.

De-asta-mi place IKEA.

De-asta, deși nu-s client KIKA, am auzit și despre ei lucruri bune.

Și de-asta nu-mi place cel’lalt magazin de mobilă cu nume ușchit din București – JYSK. Pentru că la JYSK ești la cheremul samsarului de prestări servicii.

JYSK n-are livrare proprie. Te-ndrumă „către un nene cu care lucrează ei” care-ți face livrarea – contra-cost – pînă la ușa blocului. Livrarea la etaj este la mica-nțelegere: ceea ce pentru un magazin de mobilă modern, cu pretenții de civilizație este o porcărie; și una mare.

Pentru JYSK e greu să aibă un serviciu propriu și eficient de livrare, deoarece o bună parte din mobila sa nu este asamblată în pachete; așa că nu i-ar conveni să mînuiască canapele întregi pe scări, între etaje: înțeleg.

Dar eu sînt – înainte de toate – client; și eu, clientul, pot alege să cumpăr de altundeva.

Și – așa cum am zis deja – cînd vreau mobilă, vreau și s-o cumpăr și s-o primesc; fără să fiu jupuit, fără să mă tîrguiesc, fără să fiu lăsat să mă descurc de capul meu.