despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Acum mai bine de un an recomandam cîteva lucruri bune de mîncat, pentru care merita să faci un ocol. E vremea pentru o actualizare a listei – iată, deci:
- Cofetăria Claus, Banu-Manta: violete, joffre, ştrudele. cozonacii nu mai sînt ce-au fost odată, însă
- Cofetăria Constance, Banu-Manta şi Doamna Ghica: parfait, mascote, mini-tarte cu ciocolată
- Cofetăria Raisa, Ferentari: pricomigdale, cozonaci, checuri
- Cofetăria Hristmari, Rahova-Sebastian: fondante, ecleruri cu ness
- Cofetăria Georgi, Rahova-Sebastian: covrigi, pîine, găluşte cu prune
- Cofetăria Capşa: bomboane… toate şi oricare
- Cofetăria Tosca, Dristor şi Toscana, Victoriei: fursecurile L’orange şi Şuneg
- Cofetăria Maria, Aviaţiei: toate, pe-ncercate!
- Patiseria Nicoleta, Brezoianu: bănăţene cu carne
- Patiseria de la Primăria Banu-Manta: scovergi, gogoşi
- Patiseria de pe Kogălniceanu, colţ cu Vasile Pîrvan: langoşi, pateuri cu brînză
- Patiseria de pe Griviţa, colţ cu Mircea Vulcănescu: merdenele cu carne, cu ciuperci
- Patiseria Fadel: orice…
- Covrigăria de pe Buzeşti: covrigi cu sare
- Covrigăria de la Laromet: covrigi cu sare, covrigi dulci cu susan
- Mezelăria Sergiana, din Hala Obor: cîrnaţi, tobă
- Mezelăria La Baciu, Calea Floreasca: de toate
- Măcelăria La Mircea Măcelaru, lîngă Piaţa 1 Mai
- Măcelăria de pe Calea Călăraşilor, colţ cu Mîntuleasa
- Pescăria din Piaţa de la Prosper, Sebastian-13 Septembrie
- Brînza de la Neluţu, din piaţa Moghioroş
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Ciudaţi mai sîntem uneori. Ajunge să gustăm ceva bun – şi oricît am fi de nervoşi, parcă ne trece…
La unii merge cu o felie de tort, la alţii – simplu – cu un dărăb de brînză (uite, Gigi Becali, atunci cînd începe să facă spume la TV sigur e-n sevraj), dar cu o-mbucătură de slănină afumată poţi face minuni.
Vă spun eu, slănina afumată e nedreptăţită rău. E aruncată în coşul alimenetelor nesănătoase, e întruchiparea răului nutriţional – aiurea! cine spune că trebuie să manînci juma’ de kil pe zi? Gustă, manîncă cu moderaţie; n-o să păţeşti nimic!
O feliuţă de slănină – şi gata, ne-am împăcat. Încă una – şi-un colţişor de cîrnăcior, şi acceptăm că şi celălalt avea dreptate. Mai tăiem niţel – mai spargem o ceapă, mai zdrumicăm nişte brînză de burduf – şi acceptăm că şi celălalt avea dreptul să trăiască lîngă noi… Păcat că nici arabii, nici evreii nu manîncă porc – i-am fi chemat să guste nişte slănină afumată şi i-am fi împăcat.
Şi Primarul nostru, mare mocofan! În locul lui puneam nişte tarabe cu slăninuţă, brînză, pastramă acolo unde-s gropile mai mari, şantierul mai întîrziat şi gunoaiele mai multe – şi nu-l mai înjuram! O şti ce-o şti Preşedintele, care nu scapă nici un tîrg şi festival popular din ţară; cum să-njuri omu’ lîngă oala cu sarmale?
Pofticioşii dintre noi o duc bine, de ceva timp. Se ţin tîrguri peste tîrguri cu mîncare tradiţională, în pieţe se deschid magazinaşe – da, e bine!
Dar cel mai bine e…
Aţi auzit de La Baciu? Poate da, căci sînt deştepţi şi-şi fac reclamă. Au ajuns în Bucureşti, pe Calea Floreasca (între Urgenţă şi Piaţă), unde au un magazin. Magazinul e deschis doar de vineri pînă duminică, aşa că azi mai aveţi timp să treceţi pe la ei (închid la 3 dup-amiaza, vineri şi sîmbătă la 7 seara, scrie pe site.)
Eu n-am trecut pe la ei, dar am mîncat de la ei: un deliciu! A fost un prieten – am încredere în el. Am atîta încredere, încît dacă soarta lumii ar atîrna într-adevăr de o bucată de slănină afumată, ar lua premiul Nobel pentru pace.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii