… a fost odată cea mai bună șaormerie, dar asta n-a scutit-o de un regres urît. Mai bine că s-a-nchis.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul |
… a fost odată cea mai bună șaormerie, dar asta n-a scutit-o de un regres urît. Mai bine că s-a-nchis. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… mă bucur cînd e de corectat – „La haleală” funcționează. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josactualizare – totuși e deschis! … cum s-a redeschis, așa s-a reînchis; fusese o șaormerie bună multă vreme și bunuță-n ultima vreme. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josConsemnăm revenirea șaormeriei „La haleală” de lîngă Gară, de pe Duca. Patru luni a stat închisă. Echipa-i cam aceeași. Prețurile nu. Pare c-o să mai adauge și câte ceva mâncare prin meniu. … să vedem cum și dacă-și cîștigă la loc vadul și renumele. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josAr putea fi o veste foarte proastă. Ce-i sigur, e sigur: șaormeria „La haleală” de la Gară e-nchisă. Nu știm, desigur, dacă-i închisă doar pentru că-i vară și-s oamenii plecați; firește că nu scrie pe nicăieri. Dacă n-ar fi cea mai bună șaormă din București, nu m-aș necăji așa tare. Ce altceva-i sigur? … că înăuntru cîntă nu cucii, ci guguștiucii. Literalmente. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… cînd am chef de-o șaormă bună, mă păstrez pentru un drum pe la Gara de Nord, unde – aproape – este senzaționala La Haleală. N-am crezut vreodată ce bogăție de gust poate adăuga șaormei o lingură-două de dulceață de ardei iute; invit pe-oricine să se convingă. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josPentru mulţi dintre noi, Gara a rămas în amintire ca un loc plin de viaţă, ca un nod, ca un punct de intrare în oraş. Ţinem minte cîte autobuze, cîte tramvaie şi cîte trolee ajungeau aici şi cît de bine legau ele gara de restul cartierelor. Lucrurile s-au schimbat; încet-încet. De la peste 25 de linii care ajungeau aici, acum – cu tot cu metrou şi expres – nu avem nici 20. Pentru că transportul feroviar a scăzut; lumea nu mai are încredere în mersul trenurilor. Rudele de la ţară vin, azi, cu microbuzul – sunt în zona adiacentă vreo patru autogări oficiale – iar copiii nu mai pleacă în tabere. La ministere nu se mai vine cu vagonul de dormit în delegaţie; ce vreţi să mai spun – cîţi călători are azi Gara de Nord şi cîţi avea odinioară? În plus, de aproape 30 de ani – asta e mult!!! – gara e deservită de metrou; ce rost mai are să te complici cu transportul de suprafaţă, chinuit şi de neîncredere? În 2014 putem zice, fără a greşi, că nu mai există tramvaie care merg la gară; linii ca 44, 42, 45, 46 sînt nişte glume proaste! Iar linii de autobuz ca 123 şi 133 trec prin ambuteiaje monstruoase pînă a ajunge aici – ce legătură eficientă fac ele? Aşadar, vechea imagine a gării – plină de pitoresc, aglomeraţie, oameni speriaţi – s-a dus; s-a dus de mult. Bucureştiul însăşi şi-a schimbat centrele de interes şi de greutate; gara e mai căzută în desuetudine decît credeţi; cine să mai calce pe-aici, prin raiul aurolacilor şi-al micilor huseni de gară? Consecinţa este că nici comerţul zonei n-o duce pe-atît de bine pe cît ar presupune aparentul vad… Pe Duca, praful se aşterne prin vitrine. Vechiul magazin al pescarilor îşi lichidează stocurile; s-a mai deschis o farmacie – şi atît, pe partea stîngă. Pe partea dreaptă rezistă magazinele de second-hand, cel de metalo-casnice şi şaormeria; în rest, apropierea de ruina fostului magazin Sora îşi pune amprenta asupra colţului străzii. Două decenii de degradare contează enorm. Nici staţia recent reînfiinţată a tramvaiului nu atrage vreun flux notabil de călători; pare încă o limbă pustie în mijlocul străzii. Pe vremea cînd 34-l întorcea aici – înainte de construirea Pasajului Basarab – în staţia aceasta era lume; locul arăta altfel… … celălalt colţ e mai vesel, mai colorat; mici agenţii de turism, covrigi şi pateuri, pariuri sportive, magazine alimentare şi celebra patiserie Vian ne apar în cale, luînd-o pe Griviţei, înspre staţia troleului spre Basarab. Este singura parte care pare vie pe lîngă Gară. … întorcîndu-ne spre cel’lalt curs al Căii Griviţei, vedem un fornetti, o librărie, bănci – multe bănci – magazinul acela de pantofi de pe vreeeemuri nu mai e; dacă o luăm spre Gară, prin spatele Policlinicii, nu găsim mare lucru; jocuri şi pariuri, fast-food-uri pustii – cîndva se făcea o şaormă bună aici – mici buticuri. Lîngă benzinărie zac rămăşiţele unui bar-terasă din anii ’90. Şi chiar de nu le-am tras în poză, multe chioşcuri cu flori – peste tot… Dacă o luăm înspre clădirea Ministerului Transportului, trecem de vitrine moarte ca ale Poştei, sau anticul spaţiu al Uniunii artiştilor plastici; puţin mai încolo începe un pic de viaţă: mîncătorii, patiserii – noroc cu apropierea funcţionărimii din palat: … traversînd parcul murdar, cu oameni dubioşi zăcînd pe bănci, ieşim în Dinicu Golescu. Aici sare-n ochi un Carreforur Market (cam trist şi gol) şi-un magazin cu marfă „din Germania”. Benzinăria pare că mai ia puţin din aerul trist al hotelului dezafectat din spate – Astoria. Intrarea pe Witting pare că-i pusă un pic în valoare – şi cam atît: Uitaţi-vă înc-o dată la poze; veţi vedea… lipsa; lipsa oamenilor. La orele prînzului, aici nu se întîmplă nimic; nu eşti într-un hub urban, ci într-un cartier, ca oricare altul. Nu se întîmplă nimic la Gara de Nord, ăsta e adevărul; locul nu are nici un ceva, o marcă a lui; locul nu mai e important pentru restul oraşului. Iar gara, ca întreagă zonă, nu se va rebrăndui, nu se va repoziţiona de la sine în conştiinţa şi utilitatea publică.
Deci ce va fi pe-aici în viitor, eu nu ştiu; chiar nu ştiu. Referinţe:
nu, nu e un îndemn! – e altceva. “La Haleală” e numele unei şaormerii celebre: aceea care pentru unii dintre noi este – simplu – “cea de la Gară”. E şaormeria de pe Duca – cum intri pe bulevard, trecînd de fostul magazin “Sora” şi mergînd – aşa, ca să-ţi faci poftă de mîncare – încă vreo sută de metri… Aici se vinde o şaormă bună, mare – şi un pic scumpă, ce-i drept. Ce-o face atît de bună? Sosurile: rar aşa o bogăţie de sosuri, aşa o bucurie de arome şi ingrediente! Bun loc, bună şaormă. Pe Facebook – aici. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: |
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
comentarii