Am  mai scris despre zona Trafic Greu – o veche zonă industrială, care azi e-n paragină. Fabrici şi antrepozite vechi s-au închis şi au fost demolate; acolo unde se făceau lucruri odinioară, azi – în  cel mai bun caz – se depozitează mărfuri.

Astăzi o vom lua-o la picior mai mult pe lîngă Trafic Greu, fiindcă sînt multe lucruri de văzut.

Putem începe chiar de la Pieptănari; bulevardul cu acest nume începe din locul unde se întîlnesc patru mari artere ale Bucureştiului: Şerban-Vodă, Viilor, Olteniţei şi Giurgiului.

Pieptănari – fiindcă duce-n Ferentari – v-ar părea o zonă periculoasă şi urîtă, dar nu e în totalitate aşa. Primul segment al bulevardului e cuminte şi liniştit; aici găsim un cartier cu case-tip şi vile-tip frumoase, construit înainte de Război pentru angajaţii C.F.R.

Se întinde pînă în Viilor şi e mărginit de vastul parc al spitalului TBC. Nu e deloc rău să stai în zona asta!

… la stradă găsim un rînd de bloculeţe frumoase, rudele celor din cartierul ceferist Griviţa:

De ce să fi fost tocmai aici un cartier ceferist? Păi – aţi uitat că la vremea aceea Gara Filaret era la doi paşi?

Dacă tot am pomenit de Gară, putem s-o luăm înspre ea (fiindcă deja Pieptănariul, după ce cartierul ceferist se termină, se apropie de Zăbrăuţi, unde frumuseţea şi liniştea nu există) şi să vedem, cu ocazia asta, şi ce se găseşte între şoseaua Viilor şi strada Cuţitul de Argint (frumos nume pentru strada care şerpuieşte pe lîngă Parcul Carol).

Pare că timpul s-a oprit în loc pe-aici…

Odată ajuns la (auto) Gara Filaret, te trage aţa rău de tot s-o iei în jos, înspre Rondul Coşbuc ori 11 Iunie; dar ce-ar fi s-o coteşti pe strada Fabrica de Chibrituri şi – admirînd Monetăria Statului – să intri într-alt cartier muncitoresc? Şi aici sînt străduţe liniştite şi case-tip:

… şi – mergînd agale, ajungi înapoi în Şoseaua Viilor, înspre Chirigiu. Acolo – ştiţi; este patiseria/gogoşeria La papa bun.

Ce-a rămas din vechea industrie de pe Viilor? Fabrica de tricotaje – demolată. Fabrica de ulei – demolată; doar fabrica de ciocolată a rămas; şi – acolo unde erau hale industriale s-au aciuiat service-uri şi depozitele distribuitorilor; trist!

Pe Viilor se trăieşte – nu-i o şosea numai cu fabrici şi garduri; sînt dughene, frizerii în care şmecherii de cartier bătrîni se ferchezuiesc sîmbătă dup-amiaza… mai e şi un restaurant turcesc bun: Clasis.

În spatele Mall-ului Liberty putem arunca un ochi la paragina clădirii fostului Institut de intreţinere şi reparaţii a aparaturii medicale:

Frumoasă clădire, săraca! Oare ce s-o alege de ea?  Se află pe strada Bărbătescu-Vechi; va fi oare sacrificată, atunci cînd se va lungi bulevardul Buzeşti-Uranus de la Chirigiu înspre Trafic Greu şi Giurgiului? Cine poate şti?

Tot pe aceeaşi stradă se află şi bisericuţa ce-i dă numele; e mică şi veche şi va fi demolată, pentru că se va face alta; deocamdată s-au demolat zidurile de cărămidă ridicate în perioada interbelică, atunci cînd s-a mai pus odată problema construirii unei biserici noi – n-a mai fost terminată…

Trecînd linia de tramvai şi luînd-o-n sus pe Rahova, ajungi pe Sebastian; odinioară o străduţă îngustă şi liniştită, a fost transformată în anii 80 în ditamai bulevardul.

Traseul străzii a fost mutat cu acea ocazie, aşa cum ziceam aici, aşa că astăzi vechea stradă Sebastian se găseşte într-o parcare:

… şi-am ajuns la Lira! Pe zidurile clădirii care adăpostea cinematograful şi prăvăliile de la stradă se mai vede şi azi un îndemn electoral din ’46:

… paragină multă şi-aici; îşi mai duce zilele complexul comercial Nick Center, dar te-apucă şi mila, şi urîtul cînd vezi că nu intră decît cîţiva moşi şi babe, cu plasele rărite.

La Prosper – o recomandare, dacă vi-i cumva foame: patiseria La naşu’…

Dac-ar fi s-o luăm pe Sebastian tot înainte, am ajunge-n Drumul Sării; acolo am găsi un alt cartier bine-cotat, fiindcă e liniştit, cu străzi largi, cu vilişoare bine-făcute… fireşte, tot înainte de Război:

… cu atmosferă de vechi Bucureşti:

Dar depărtîndu-ne tot mai mult şi ajungînd înspre Ghencea găsim, imediat ce intrăm pe Antiaeriană, pustia piaţă 13 Septembrie. A fost, cîndva, construită în ton cu Piaţa Coşbuc (altă fantomă urbană a Bucureştiului) şi Ferentari; ultima a fost demolată şi re-construită ca o hală anii trecuţi.

Dezolant…

Întoarcerea spre civilizaţie nu-i mai puţin dezolantă – Trafic Greu se opreşte la Răzoare; un loc cu depozite dubioase şi proiecte imobilare rămase de mai bine de 15 ani în aer…

Dup-atîta fîţîială industrială şi post-industrială, nici nu ştii ce să mai zici. Ştii că zona a fost distrusă şi transformată odată – de comunişti. Şi vezi că a mai fost distrusă încă o dată – nu de comunişti, ci de noi, ăştia care-am vrut să scăpăm de comunişti. Nici nu putem ţine socoteala spaţiilor virane şi pline de bălării şi gunoaie, care-l aşteaptă pe Mesia imobiliarelor.

Broasca de la-nceput se găseşte pe marginea unei fîntîni din curtea interioară a blocurilor de la Academia Militară. Şi acesta a fost episodul 10 al plimbărilor de Bucureşti.