despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (573)

Magazinele „Lidl“ au scumpit cafeaua cu 50 de bani – trei lei e acum.

Aparatele pot fi asimilate, fără greșeală, celor din sălile de joc: nu-ți știi niciodată norocul dacă primești lapte, zahăr sau chiar paharul.

Distracția se plătește, nu-i așa?

trezim copiii (192): la „Lidl” Bucureștii Noi

Joi, 28 august, la prînz. „Lidl” Bucureștii Noi.

Repet şi vă rog: dacă vedeţi copii exploatați faceţi repede o poză cu mobilulAr fi grozav dacă aţi sesiza direct autoritățile (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele – adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Datele de contact ale Direcţiilor de sector sînt aici. „Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest.

aritmetică orășenească

Iată-ne la magazinul „Lidl” de pe Tudor Vladimirescu. Pare a fi o unitate de succes, ținînd seama că parcarea e plină-ochi aproape tot timpul. Să tot fie 110-120 de spații pentru mașini și… uite că toate-s ocupate, clienții trebuie să-și găsească loc pe lîngă vreun gard chiar și în afara orelor de vîrf.

Dar ce curios: cînd intri-n magazin, dacă numeri 50-60 de cumpărători înăuntru – și-or veni dintre ei și cu tramvaiul!

Cum nu cred că am ajuns, în Capitală, să prindem atît de drag de mașini încît să mergem cu două în același timp, reiese că aproape din jumătate din parcarea magazinului e folosită de altcineva și nu de clienți.

Că „Lidl” tolerează practica, fie. Dar mă face să mă chinui și să pierd vremea… nu-mi convine.

Cum nu-mi convine, de pildă, nici că școlile de șoferi folosesc toate parcările astea drept poligon.

Dar ce să zic, atunci cînd tai, scurtez și ocolesc trafic și semafoare prin aceleași parcări sînt mulțumit!

din zbor (396)

I-a venit rîndul – se putea?

Cafeaua care se vinde la automatele din magazinele „Lidl” s-a scumpit cu 25 la sută.

Nu mai e doi lei, ci doi lei și 50 de bani.

Și de ceva vreme se poate cumpăra plătind cu cardul.

o scurtătură nouă!

Ieri s-a deschis un magazin „Lidl” nou pe Tudor Vladimirescu, între 13 Septembrie și Chirigiu, valorificînd una dintre pîrloagele postindustriale dintre șoseaua asta și Trafic Greu.

Ne-am ales, cu ocazia asta, cu o scurtătură nouă!

Se poate practica, prin parcarea magazinului, o legătură prielnică spre Sebastian dacă ne folosim, după aceea, de căile de acces ale centrului comercial „Vulcan”:

 

Atenție: aleea are sens unic, înspre Trafic Greu. Și atenție mare la linia tramvaiului.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

o cafea ieftină

Doi lei e de-ajuns pentru o cafea rezonabilă, pe care să ți-o iei la repezeală de la automat.

Din păcate, cu doi lei nu mai găsești aproape niciunde; toate-s mai scumpe cu cel puțin 50 de bani.

Din fericire, automatele de la intrarea-n magazinele „Lidl” încă nu au făcut pasul și – mai ales – dau o cafea bunuță, măricică, care nu dezamăgește.

Ce dezamăgește, desigur, e des-întîlnita posibilitate să găsești automatele nefuncționînd… sau funcționînd necorespunzător: ba neavînd zahăr… ba lapte.

Sigur, dacă e și vreun șantier prin preajmă, atunci chiar – vînzîndu-se atîtea cafele dimineața! – e o loterie să mai găsești și tu vreuna, fiindcă nu prea se știe precis cine și cînd alimentează aparatele: dac-o face personalul angajat al magazinului, trebuie mai întîi să fie anunțat… apoi să găsească timp… și după aia s-o și facă.

În fine: cît mai e doi lei cafeaua, e bine.

o recomandare

În magazinele „Lidl” se găsește cu trei lei, la vitrinele panificației, o bună învârtită cu prune și nuci.

de la Ando

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.

probleme cetățenești

Nu ne putem lipsi niciodată de etichetele alea ce ne oferă confortul psihologic necesar. Bunăoară, ce-i făcut de Stat e prost și-n batjocură iar ce-i făcut de privat strălucește precum soarele de pe cer.

Ca-ntotdeauna, ne vedem fiind clienții ambelor sisteme, ceea ce rămîne greșit – fiindcă cel puțin în toate întîlnirile noastre cu Statul sîntem mereu cetățeni: nu altceva.

Iar faptul că sîntem clienți ai vreunui sistem privat nu ne scutește să privim relația cu acesta din perspectiva cetățenească, fiind liberi să-i constatăm fiecare greșeală care nu ne afectează nici mult, nici direct.

O să vă dau două exemple.

Magazinele „Lidl”. Atît de convenabil așezate de casă și de drumurile pe care le fac zi de zi! Dar de ce prefer mereu doar unul din cele patru magazine din vecinătate? Pentru că-i singurul care are întotdeauna sortimentul complet de marfă la raft. De fiecare dată cînd intru-n magazinul de pe Nuțu Ion, lipsește ceva; mereu ceva și mereu altceva; și nu doar de curînd, de cînd putem da vina pe sincopele lanțurilor globale de aprovizionare – ci dintotdeauna. De aia mă duc mereu la magazinul „Lidl” de pe Rahova, fiindcă niciodată nu-i lipsește nimic!

Din cînd în cînd mă folosesc de serviciile rețelei de sănătate „Regina Maria”. O interacțiune plăcută – de fiecare dată corectă și rezonabilă. Ca-n toate sediile și policlinicile particulare, spațiul destinat așteptării este mereu chibzuit, fiindcă metrul pătrat e scump. Intrînd în policlinica „Perla” de pe Dorobanți amenajată într-un fost mare magazin cu etaj, am rămas dezamăgit: holul în care e recepția și se așteaptă la cabinete deși uriaș, e de-a dreptul neprietenos cu pacienții. Prea puține scaune pe care să stai; doar o măsuță minusculă la care trebuie să se-ngrămădească mai mulți oameni de-odată ca să completeze fișe; ce să mai zici că e frig și că… nimeni nu efectuează vreun triaj la intrare.

Astea sînt probleme cetățenești, chiar dacă nu se adresează Statului.

Jurnalul realităţii (XL) – În Elveţia „s-a izbândit”!

scris de C. D. Mocanu

Un produs românesc s-a strecurat cu acte în regulă pe piaţa de produse alimentare din Ţara Cantoanelor. Nu-i glumă! Urmaşii lui Wilhelm Tell, iscusiţii combinatori ai finanţelor, mecanicii necontestaţi ai celor mai delicate maşinării, mănâncă…. Pufuleţi produşi în eterna şi fascinanta Românie.

Iată-i fotografiaţi marţi, 19 octombrie 2021, în galantarul unui magazin Lidl din orăşelul Kloten (circa 20.000 de locuitori) aflat la treisprezece kilometri de Zürich:

Sunt fabricaţi p-aci, pe la noi, din ingrediente naturale (făină de porumb, ulei de floarea soarelui, sare), fără aditivi, pentru Vendo Handels GmbH-Austria şi vânduţi în Elveţia prin reţeaua Lidl.

Pufuleţii sunt cuprinşi în baza de date Food Repo. Aceasta conţine informaţii despre produsele alimentare care au primit un cod de identificare şi se comercializează în Elveţia.

Preţul la raft, nesemnificativ pentru puterea de cumpărare a cetăţenilor confederaţi, este de circa trei ori mai mare decât cel din Romania. Probabil, câştigul producătorului, al cărui nume nu apare niciunde, este foarte mic. Cred că partea leului se duce, ca de obicei, către comercianţi.

Specialităţi culinare româneşti sofisticate, adevărate delicatese, unele cu indicaţie geografică protejată atestată de Uniunea Europeană (magiunul de Topoloveni, cârnaţii virşli de Brad , novacul afumat din Ţara Bârsei…) nu au reuşit performanţa sărăcăcioşilor Pufuleţi. Să fie într-un ceas bun!

salam… de lîngă Sibiu

O fi ceva cu salamul de Sibiu – ăla care, în magazin, se vinde-n fel de fel de ambalaje dichisite, pe măsura prețului pe care trebuie să-l plătești – și eu nu-mi dau seama.

Ceva-ul e că nici un salam pe care scrie, cu mîndrie, că e „de Sibiu”, nu mai aduce la gust cu salamul de Sibiu!

E greu de explicat și cu siguranță greu de dovedit, dar experimente nefericite pe banii mei eu nu mai fac.

Cînd am chef de-un salam în care să am încredere, mă opresc pe la „Sergiana”, unde întotdeauna găsesc ceva ce-mi priește.

Sau pe la băcănia „János Bácsi”, dacă tot vreau să mă răsfăț o țîră!

Dar culmea-culmilor e că-n magazinele „Lidl” se reușește comercializarea unui salam „cu mucegai nobil” care, fără farafastîcuri, dă peste nasul oricărui salam „de Sibiu” din zilele noastre.

Și e făcut și-n Ungaria, ca să fie rușinea mai mare.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos