O ştim cu toţii – ne-am născut poeţi. Facem versuri de cînd învăţăm să legăm două vorbe. E la mare cinste învăţatul poeziilor, aşa că – de la grupa mică-n sus – asta ni se bagă-n capete.
Dacă nu v-aţi fi gîndit la asta pînă acum, vi s-o fi părut că în grădiniţele noastre copilaşii stau cuminţi pe scăunele şi învaţă Gîndăcelul, Zdreanţă, Iarna pe uliţă…
Nu-i aşa. Se pare că nu s-au scris destule poezele pentru copii!
… la vremuri noi, e nevoie de poezii noi.
Dom’le, ce să zic? Poate nu-mi dau seama de valoarea literaturii contemporane pentru copii? Poate că peste vreo 40 de ani aceste versuri o să fie clasice?
Poate. Sau poate nu.
Sau poate la anul, pe perete la grupa mare, o să văd lipită vreo fabulă de care nu ştiam: Telefonul şi tableta – sau ceva de genu’.
comentarii