despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
scris de Ando O nouă reţea de mici magazine „de proximitate” şi-a început asaltul asupra Capitalei. Brandul froo are, deocamdată, doar cinci unităţi deschise, dar promite o expansiune rapidă având în vedere „spatele” asigurat de Żabka Group. In orice caz, fără să intru în detalii, mi s-a părut interesantă oferta de produse pentru „de dimineaţă”.
După plecarea „Subway” de pe Titulescu, din dreptul pasajului subteran, locul a fost luat de cofetăria „Nedelya”. Ei, n-a mers – sau n-a mers îndeajuns de bine, căci în tot timpul ăsta „Zoomserie” din vecinătate rezistă – și locul i-a fost luat anul trecut de un fast-food. Care s-a închis și el. „Spring Time”, desigur, rămîne de neclintit. Unitatea „Luca” de pe colț cu Buzeștiul rupe; am văzut și 30 de oameni la coadă – i-am numărat. Cred c-am uitat să amintesc că pizzeria „Treevi” de pe Titulescu, de după Doctor Felix s-a închis? Ei, o fac acum, deși nu mai e o noutate. În rest, Piața Victoriei s-a mai animat, cu trei marketuri – Mega, Profi, Carrefour – plus „Burger King”. Mereu am perceput „monopolul” comercial de azi ca pe o firească extindere a legilor naturale: se cer farmacii, pariuri, Mega Image. Băncile încep să se retragă, apar clinici… zicem, deci, că asta-i piața. Nu? Nu neapărat. Vedeți voi, în realitate majoritatea spațiilor comerciale disponibile-n Capitală fac parte dintr-un monstruos circuit închis; urmașele rețelelor de magazine din vremea comunismului dețin și azi aproape totul și faptul că avem și atîtea farmacii, și atîtea pariuri, și atîtea Mega Image se datorează realității că doar afacerile astea-și permit chiriile cerute. Cînd micul comerciant din capul străzii pune lacăt – după zeci de ani în care a deservit vecinătatea și a creat ceva ce-nseamnă chiar comunitate – ne grăbim să credem că doar cîștigul mic, taxele mari și controalele incorecte-s cauza, fără să știm cît din pierderea comerciantului vine-n urma monopolului spațiilor comerciale. Și totuși e ceva care se-ntinde mai dihai ca gripa-n rîndul copiilor. Ghici ce? Ei ce: o nouă campanie cu cartonașe a magazinelor «Mega Image»! Precum cele de odinioară, cînd cei mici colecționau sute și cei mari se dădeau bine pe lîngă vînzătoare, să nu cumva să vină acasă fără cartonașele colorate. Cu întîlniri de schimb prin parcuri, cu albume completate… Mereu sînt campanii dintr-astea, toate magazinele le fac; doar că unele campanii prind foarte, foarte bine. Și campania recentă a «Mega Image» pare că prinde: are-n plus, pe lîngă sumedenia de cartonașe – cu animale sălbatice – și-o boxă care, atunci cînd scanezi cu ea un cartonaș, îți reproduce sunetul animalului înfățișat. Distracție, cum ar veni… și chiar e! Pentru că – orice-ați crede despre copii și despre cît de mult sînt legați de tehnologie – ei tot copii sînt; le place să strîngă lucruri, să s facă schimb, să se joace cu ele. Și campania asta se potrivește la mare fix, mai ales că nu implică folosirea telefonului. Asta e: ne vedem la casă, să vedem ce mai primim azi.
de Ando și HM … fîșii, fîșii de cocă vălțuite la dimensiunea prevăzută în tehnologie treceau prin mașina de ștanțat, apoi printr-un cuptor tunel, încins, miile de bucăți „Eugenia” ieșeau coapte, rumene, rostogolindu-se pe altă bandă unde zeci de mîini le luau în primire spre ambalare. Biscuiților ăștia cu cremă le spunem și azi „eugenii”, deși numele – în sine – a devenit marca înregistrată doar a companiei de panificație «Dobrogea». Dar după mai bine de 75 de ani de cînd fac parte din viața noastră eugeniile… tot eugenii sînt, chit că peste tot le găsim sub cine știe ce alt nume, fabricate după mici variații – mai inspirate ori ba – ale rețetei. Din puzderia asta vă recomandăm azi „Krembis extra”, produse de populara fabrică «Tecsa» din Roșiori. Se vînd și la un leu, depinde de magazin. Oho, și chiar au cremă – poza de pe ambalaj nu minte. Pentru că, așa și acum juma’ de secol se-ntîmpla… peste 50,0% din totalul consumatorilor de biscuiți au răspuns că obișnuiesc să consume biscuiții „Eugenia”, apreciind însă în proporție de circa 53,0% cantitatea de cremă ca insuficientă.
Iată-ne la magazinul „Lidl” de pe Tudor Vladimirescu. Pare a fi o unitate de succes, ținînd seama că parcarea e plină-ochi aproape tot timpul. Să tot fie 110-120 de spații pentru mașini și… uite că toate-s ocupate, clienții trebuie să-și găsească loc pe lîngă vreun gard chiar și în afara orelor de vîrf. Dar ce curios: cînd intri-n magazin, dacă numeri 50-60 de cumpărători înăuntru – și-or veni dintre ei și cu tramvaiul! Cum nu cred că am ajuns, în Capitală, să prindem atît de drag de mașini încît să mergem cu două în același timp, reiese că aproape din jumătate din parcarea magazinului e folosită de altcineva și nu de clienți. Că „Lidl” tolerează practica, fie. Dar mă face să mă chinui și să pierd vremea… nu-mi convine.
Cum nu-mi convine, de pildă, nici că școlile de șoferi folosesc toate parcările astea drept poligon. Dar ce să zic, atunci cînd tai, scurtez și ocolesc trafic și semafoare prin aceleași parcări sînt mulțumit! Băcănia „János Bácsi” a venit și pe 13 Septembrie. E peste drum de Marriott, la nici o sută de metri de „Chicken Staff”. Bun! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
N-am mai vorbit demult despre comerț – ce-ar mai fi de zis? Mereu pare abundență, mereu găsim magazinele pline – și cu marfă, și cu oameni – dar tabloul retailului e cam mohorît, zău așa! De ce? Fiindcă noi, cumpărătorii, atunci cînd ne gîndim mai bine, ne dăm seama că sîntem din ce-n ce mai captivi. Meciul pe marele comerț e între „Kaufland” și „Carrefour”. „Auchan”, cel mult, chibițează de pe margine, iar „Cora”… s-a dus. La segmentul de mijloc „Lidl” și „Penny” își împart țara fără să se deranjeze serios. Iar la restul magazinelor din apropierea casei, ghici ce? „Mega Image” vrea să preia „Profi”. Magazinașele „La doi pași” – cîte sînt – nu contează nicidecum. La adăpostul consolidării și maturizării „pieței” comerțul nostru e nu are o dimensiune concurențială veritabilă.
Nu stăm rău la lucrurile mărunte – alea care ne-mbogățesc viața de zi cu zi. Ne bucură să știm, la îndemînă, patiserii de încredere, mici locuri unde mereu mîncarea e bună, prăvălii care nu păcălesc niciodată. Laudele! „Apollo” de pe Dinicu Golescu, unde-i un gyros fenomenal. La un pas, funcționează și șaormeria „La Băiatu”, care chiar e foarte, foarte bună. Patiserii? „Ianke” de pe Academiei, „La Nea Vasile” de pe Grozovici sînt descoperirile anului. … dar cele mai bune merdenele rămîn cele de pe Batiștei. Gogoși? Pe Cuza, la „Ido Memoș” – așa, mai pe dinaintea prînzului le găsim.
„La Bia” – cu măcelăria și mezelurile – nu s-a întors; a rămas doar pe Sebastian, la locul știut. Avem două noutăți: „Cris-tim” și „Ana și Cornel”. Patiseria a fost înlocuită cu o franciză „Megapan”. A apărut și un soi de brutărie. Șaormeria nu s-a întors deocamdată; locul i-a rămas liber. Sibienii, aprozarele și alte afaceri cunoscute au revenit, la fel și magazinul grecesc. Deocamdată „murăturile lui Dom’ Profesor” și pescăria au rămas în piața temporară de lîngă „Lira” – acolo, însă, a-nceput să fie cam pustiu, deoarece cea mai mare parte a aprozarelor și sibienii s-au mutat la loc în „Prosper”. Ca noutate apărută după redactarea materialului, „murăturile lui Dom’ Profesor” se găsesc pînă la urmă și-n noua piață. Înăuntru – în „mall”, că așa i se zice acuma – noutatea e venirea unei ancore: „Sinsay”. „Mega Image” încă nu a terminat amenajarea, dar se-ntoarce și el. La subsol, ditai magazinul cu chinezării. Piața e mult mai aerisită, cu aer de mică galerie comercială. Parcaj pentru clienți? La fel ca pe vremuri, neîndestulător. La fel de îngust și de impracticabil dosul pieții.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii