despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cîteva lucruri bune.

Ce bine-i cînd revii undeva și găsești locul așa cum te așteptai să fie: adică bun, de-ncredere, fără să te dezamăgească! Mare nevoie are omul de asemenea siguranță, mai ales cu toate cele care se schimbă-n juru-i.

  • Restaurantul „Il Cantuccio” de la Filaret s-a păstrat de toată lauda, un reper solid care ne mulțumește de aproape 20 de ani; ajungem aici cu bucurie de fiecare dată.
  • Peste drum de piața Domenii se află un loc turcesc mititel care se cheamă „La Domenii Kebap”; neapărat să vă luați ceva, pentru că-i grozav.
  • Trec cu drag pragul măcelăriei „La Bia” de pe Sebastian (sau din piață, la „Prosper”) – carnea-i carne și mai găsesc și niște frigărui de oaie nemaipomenite.
  • Într-unele din magazinșele „La Tati” găsiți un fel de rulouri cu carne – börek, arată ca niște ștrudele – foarte reușite.

Hai să mai și notăm cîteva locuri despre care n-am apucat s-o facem.

  • Că tot fuse și se duse Sfîntu’ Patrick, un irish pub bun – „Kilkenny”. E pe strada Franceză – sau pe platformele de livrare, cum e mai la-ndemînă.
  • Nu într-atît de scump pe cum te-ai teme, meniul de la „Jariștea”-i chiar de nota zece; dacă n-ai de ales, merge de minune și să comanzi acasă.
  • Înc-o brutărie ce și-a cîștigat clientela pe merit: pe Panduri 26 – „Bakeria”.
  • Am încredere în „Mobitel” – deja în ultimii ani mi-am dus aici vreo trei telefoane atunci cînd le-a sunat ceasul. Un service bun; pe Bulevardul Elisabeta, la numărul 35.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (262)

M-am săturat să înțeleg.

M-a ferit Ăl-de-sus să mă duc cu nervi la cumpărături; orice altceva mi-ar întuneca ziua, nu-i vina nimănui – așa că stau cuminte-n banca mea; aștept la rînd; dau „bună-ziua”; nu-i calc în picioare pe ăilalți, oricît de dobitoace se dovedesc a fi.

Dar, repet, m-am săturat să înțeleg.

Să-nțeleg, da – și că nu-s oameni deajuns, și că oamenii care-s nu stau degeaba; că oamenii ăștia care-s toată ziua de colo-colo-n magazin, ba-n depozit, ba la raft, ba la casă nu mai au chef și răbdare-n fața clientului.

Cum vine asta, să ajungi s-alegi coada mai mare, fiindcă știi că vînzătorul de la casa cealaltă e nesimțit? Cît poți să-i faci scandal și să-l reclami? Cît să ceri să se deschidă înc-o casă, atunci cînd oamenii șed ca vitele la coadă? Cît să mai aștepți ca magazinele „Kaufland” să facă ceva pentru ca la casele-n regim „self-service” să nu mai fie nevoie de asistența unui angajat pentru scanarea mai multor exemplare dintr-un articol?

De ce trebuie s-ajungă cumpărătorul să cunoască toate nepricopselile magazinului, doar pentru ca să poată pleca acasă cu nervii neterfeliți – e un mare mister.

Toponimii fantomă

„Icoana stelei ce-a murit…”

scris de Brăcă

Copil fiind, prin anii 1950-60, eram intrigat să-i aud pe ai mei folosind cât se poate de firesc niște repere urbane inexistente:

— E imediat cum cobori la Brătianu și mergi pe dreapta, spre Leonida.

Cunoșteam destul de bine bulevardul, dar nici urmă de Brătianu sau de Leonida. Acum, că s-a refăcut monumentul de la Universitate, știe oricine unde era „la Brătianu”.

Leonida fusese patronul magazinului de la parterul blocului de pe bd. Magheru, nr. 28-30. După naționalizare, pe firmă scria „Comaliment”, dar toată lumea îl știa de Leonida. Interesant e faptul că deși în fața lui era un grup statuar impozant, dedicat lui Tache Ionescu și demolat abia prin 1957-58, locul n-a păstrat numele statuii, ci pe al prăvăliei. De unde se vede că păpica atârnă mai greu la cântar decât arta monumentală.

Toponimice care au supraviețuit clădirilor au existat și prin cartiere, nu numai în centru. Iată două exemple din zona Obor-Pantelimon: Beașcă și Predoleanu.

Despre Beașcă i-am auzit vorbind, prin anii ‘70-’80,  pe locuitorii mai vârstnici din Parcul Ferdinand – străduțele dintre șoseaua Pantelimon, strada Baicului și gara Obor:

— Ia dă o fugă până la Beașcă, că mi s-a terminat făina pentru cozonaci.

Era un magazin alimentar cu autoservire, la intersecția șoselei Pantelimon cu strada Ritmului. După cum arată, clădirea pare construită pe la 1935-1940. Pe acest amplasament se pare că a fost hanul lui Nae Niculescu-Beașcă, în binecuvântatul veac al XIX-lea. Acum e o sală de pariuri și un restaurant grecesc și nu mai știe nimeni de Beașcă.

Prăvălia lui Predoleanu era în gura Oborului, pe Mihai Bravu, între străzile Ion Maiorescu și Vaselor. A subzistat până în 1978-80, când s-au făcut blocurile P + 10, am prins-o și eu.

Îi zicea Fero-Metal și rivaliza cu cel de lângă biserica Sf. Gheorghe-Nou în privința aprovizionării. La stradă ocupa un front îngust, riscai să treci fără s-o observi. Dar odată intrat, ce să vezi, parcă era un pantof numărul 41 pe dinafară și 45 pe dinăuntru. Nu numai că era foarte adâncă, dar era și înaltă, pe două nivele. Pe ambele laturi avea câte o galerie metalică, pe care urcau doar vânzătorii și aduceau produsele expuse acolo. Așa a fost conceput și construit, pe la 1930, de Eftimie Predoleanu, după ce i-a ars un alt magazin, ce-l avea tot pe Mihai Bravu, dar vizavi. Avea de toate, ce vrei și ce nu vrei: fierărie, vopsele, tot felul de ob­iecte de uz casnic, cred că avea şi vase emailate, potcoave, unelte şi câte şi mai câte! După naționalizare, numele i-a rămas timp de trei decenii în memoria colectivă nu doar a cartierului, ci a întregului oraș. Când nu știai unde să cauți o ustensilă sau un finisaj mai aparte, erai sfătuit:

— Dar la Predoleanu ai încercat ?

Alte locuri din București care au păstrat numele unor clădiri dispărute, așteptăm de la cititori, în comentarii.

microbuzele cu pasageri de la „Carrefour” n-au ce căuta printre blocuri

Unul din serviciile pe care magazinele „Carrefour” îl oferă cliențior este transportul gratuit; din hipermarketurile din București, după ce ți-ai făcut cumpărăturile, te poți duce acasă folosindu-te de unul din microbuzele pentru călători aflate-n parcare; acestea circulă pe cîteva trasee fixe.

Convenabil!

Firește, ca-n orice activitate de transport persoane, sînt niște reguli: una din ele e că traseul e aprobat și că nu poți să te abați de la el, dacă-i prea aglomerat și „pe dincolo-i mai liber”.

Din păcate, șoferii profesioniști ai microbuzelor – oameni fiind și ei, înainte de toate – nu respectă traseul stabilit, abătîndu-se pe felurite scurtături printre blocuri, în graba de a-și termina cursele.

Microbuzele de transport persoane, însă, n-au ce căuta pe aleile din zonele rezidențiale. Practica asta trebuie oprită.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XIII

E vremea pentru harta recomandărilor noastre.

O-nsoțim, firește, cu cîteva vorbe – ce mai e nou, ce mai e bun și ce a rămas pe dinafară.

N-a fost anul restaurantelor; deși am păstrat toate recomandările de pîn-acum, cine știe cîte dintre ele o să-și revină cu adevărat? La prea multe n-am mai fost; poate pe la „Pescăruș”, la „Hard Rock Cafe” și la „Berăria Centrală”.

Au dispărut două șaormerii: „La Haleală”, care oricum n-ar mai fi apucat vreo laudă, și „Royal Kebap”; din fericire, am putut adăuga, cu inima deschisă, „Fendi” și chiar „Panorama”.

Oareșce stagnare la patiserii – s-au mulțumit să subziste. Nici cofetăriile n-au venit cu nimica nou. Am inclus însă, la capitolul lucrurilor ce pot fi luate pe stradă, pizzeriile care vînd la felie – „Treevi” și „Latin Pizza”.

Dar – ce bucurie! – avem o creștere importantă la magazine. Băcănia „János Bácsi”, măcelăria și magazinul turcesc „Ayt”, plus „La Prăvălescu” (unde-s și cele mai bune gogoși din oraș). Plus un magazin de haine numit „Ishy outlet” unde chiar găsești… altceva.

Ce să mai zic? Am luat cozonaci de milioane de la „Ayt” și „Piticot”; pizza pentru acasă e fără reproș de la „Pizza Ka”; mîncare bună de fiecare dată de la „Nussdorf”, „Story Pizza”, „Oala cu bunătăți” – după chef; în general nu pot zice că-i rău!

N-am mai actualizat harta zonelor comerciale bucureștene; e de-ajuns de multă informație pe ediția scoasă în 2020 ca să ne facem o idee de cum sîntem înconjurați de magazine.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

formula cîștigătoare

Crăciunul… e și despre belșug, despre lucruri bune – lucruri care nu trebuie lăsate fără laude.

Cozonaci? Anul ăsta i-am luat de la „Ayt”: fierbinți, grozavi de-a dreptul.

Carne pentru sarmale? Un sfert de ceas petrecut la măcelărie – „La Bia” – și am ales bucățile cele mai potrivite.

De pus în gură, pe lîngă toate celelalte? Un drum pînă la băcănia „János Bácsi” pentru mezeluri și brînzeturi fine, gustoase, care nu cad greu.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Că-n luna decembrie tot omul petrece mai mult timp ca de obicei la cumpărături, e de la sine-nțeles.

Mai ales în vremurile astea posibilitatea de a scăpa cît mai iute dintr-un magazin e un criteriu legitim de a alege unde să-ți faci cumpărăturile.

Din ce în ce mai folosit este sistemul de „self-service”, unde clientul își scanează și plătește singur-singurel cumpărăturile și pleacă liniștit, fără să mai aibă de-a face cu cozile.

Că sînt magazine unde sistemul ăsta chiar funcționează fără reproș – Carrefour, Auchan – e normal.

Că nici acuma însă, după un an de la implementare, sistemul din Kaufland nu poate fi operat în totalitate de cumpărător fără asistența fizică a unui angajat… e batjocură.

Dar diferențele între aceste abordări nu sînt numai de soft, dacă-mi dați voie să zic așa.

Carrefour a creat, pentru zona caselor unde clientul își face treaba singur, un spațiu larg, aerisit, în care nimeni nu se înghesuie.

Kaufland s-a mulțumit să improvizeze în toate magazinele un soi de staul îngust, în care oamenii se freacă unii de alții și se lovesc cu cărucioarele.

de ce nu merg lucrurile.

… un exemplu – mărunt, dar grăitor – de cum nu reușim să ne îmbunătățim viața prin forțele proprii, deși avem așteptări s-o facă administrația publică, nu-i așa?

Iată-ne la un complex comercial; după cum știm, fluxurile de intrare și ieșire sînt separate. Se intră pe ușa din stînga, se iese pe ușa din dreapta.

Cu toate astea, trecerea de pietoni este prevăzută doar în dreptul ușii din stînga; clienții care sînt, prin forța împrejurărilor, nevoiți să folosească cealaltă ușă nu pot traversa decît printre mașini, fără nici o urmă de protecție.

Situația e așa de mai bine de jumătate de an, dar nimănui nu i se pare nepotrivit, periculos și lipsit de respect pentru client și… om.

Nu ne aflăm pe spațiu public, nu trebuie să vină vreo autoritate publică să facă ordine aici.

ține doar cît de mult îi pasă unei entități private.

o veste proastă

Lidl a renunțat de tot la ideea de-a vinde burgeri gata făcuți și calzi. Oricum se găseau doar în cîteva magazine, dar e mare păcat: nu erau răi și nici scumpi.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

… vești mari din retail; cu adevărat mari, fiindcă-s scrise cu majuscule: așa se cheamă de-acuma magazinele „Penny”. Deci, nu „Penny” – ci „PENNY”. E ca-n vorba aia cu ăla care, cînd n-are ce face, se dezbracă și-și păzește hainele.

Tot mare – cu un număr considerabil de XXX în față – o să ne iasă-n față și magazinul „Kika”, cînd își va schimba numele în… „XXXLutz”.

Treburi serioase.