despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (294)

S-a-nchis magazinul „Miniprix” din Romană. Rămîne doar un magazin central – 1 Mai – plus cele două din Otopeni și Militari.

din zbor (293)

Un magazinaș de toată isprava, numai și numai cu băuturi – sună mai bine decît să spui „cu băutură”.

Îl găsiți pe 13 Septembrie înainte de Lira, pe aleea ce ducea la fostul complex comercial „Nick” de odinioară.

Magazinul se cheamă „Alfa Drink” și găsiți în el tot ce vreți. Are și site de unde puteți comanda.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (292)

Populara „Măgura“ nu prea se mai găsește de vreo săptămînă. Nu știm de ce, firește.

V V C XXXIX

de Ando și HM

C-au mai rămas spații comerciale părăsite și-acum, în urma falimentului Mic.ro de-acum opt ani, nu miră pe nimeni…

… că mai găsim cîte-o mașină „brănduită” cu numele defunctei afaceri, asta miră.

Un abțibild cu Radio Contact nu se poate vedea decît într-o rablă, firește – postul de radio a dispărut în 2003.

O rămășiță ce ne-aduce aminte de fostul cotidian „Ziua”.

Poate s-o îndura cineva să strîngă toate cabinele telefonice nefolosite de atîția și atîția ani. Poate chiar compania care le-a pus.

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

case în regim „self-service” la „Lidl”

Gata minunea – începe și „Lidl” să introducă casele fără casier!

Dat fiind fireasca lipsă de spațiu, pentru amenajarea a șase case dintr-astea s-a renunțat la două obișnuite, iar locul pentru clienți nu-i taman generos!

Cum ar veni, cine chiar vrea să-și scaneze singur un cărucior plin, o să se cam chinuie: și pe el… și pe cei de lîngă.

Dar procesul – că asta contează și asta face experiența la cumpărături plăcută – cum e?

Pentru cei obișnuiți cu limitările atroce ale caselor „self-service” de la „Kaufland”, casele noi de la „Lidl” sînt… pasul următor.

Rămîne sistemul ca după ce scanezi un produs să-l pui pe un platan de control și să-l lași acolo. V-am spus că spațiul la case e minuscul? Și spațiul platanului este foarte mic, așa că nu prea ai cum să pui produsele dintr-un cărucior. Deci casele „self-service” de la „Lidl” sînt, într-adevăr, pentru cei care chiar cumpără repede cîteva lucrușoare.

Față de „Kaufland” s-a reușit performanța să poți introduce de unul singur numărul dorit de sticle de apă, atunci cînd iei mai multe – nu mai trebuie să vină un angajat s-o facă!

Altminterea, sistemul e bunuț, intuitiv, și firește că-i cineva care să te-ajute cînd ai nevoie.

în pauza de prînz

Cam oriunde te-ai afla la cumpărături, după ce trece ora babelor și-a moșilor, te nimerești la coadă cu cei ce-și iau ceva pentru pauza de prînz.

Nimic mai enervant decît stăruința lor de a-și face, cumva, loc mai în fața celor care au un coș ori un cărucior plin, fiindcă au și ei „două-trei lucruri”.

Firește, n-om fi noi taman ăia care să nu-nțelegem că toată lumea are dreptul să-și ia o pauză, și că pauza asta mereu pare prea scurtă…

Doar că restul oamenilor – care nu-s în pauză – nu prea au chef să-i lase să se bage, fiindcă-s pățiți.

Fiindcă, fie vorba-ntre noi, mai repede trece de casă un cărucior plin cu produse, decît niște aiuriți veniți împreună care cumpără, fiecare, cîte o mînă de prostioare. Niciodată n-o să-i vezi adunîndu-le pe toate și plătind împreună, deși-și împart traiul opt ore pe zi și-și cunosc obiceiurile mai bine decît pe ale celor de-acasă.

Degeaba se uită urît cînd le-ntorci spatele și nu-i lași să se bage.

din zbor (284)

… ceva bun la „Lidl”: produse din Republica Moldova – o droaie – și, dintre ele, alegem o senzațională dulceață de nuci verzi. E vreo 18 lei.

din zbor (283)

Norocos, am vreo patru magazine „Lidl” în preajmă. Ajung pe la fiecare după cum mi-e-n drum, fără preferințe: cel mult știu că-ncolo e mai aglomerat, încoace se mocăie la case, dincolo-i mai sărăcie, dincoace-i mai curat – mărunțișuri.

E firesc să fie diferențe-ntre magazine: sînt date și de oamenii cărora li se adresează, nu doar de configurația spațiului comercial în sine.

Nu-i firesc să se-ajungă la diferențe de mărfuri, însă. Nu-i bine cînd trebuie să mergi în mai multe magazine „Lidl”, pentru că nu știi în care o să găsești un produs anume – și nu ceva rar ori sezonier, ci ceva comun.

„politica magazinului” 2

E ridicol cum, aflîndu-ne în era „smart”, digitală, în care – cică – putem automatiza și îmbunătăți orice proces, ne lovim de opacitatea fizică a proceselor; totul traducîndu-se, în cele din urmă, în timp pierdut și stres pentru client.

De ce, cînd cineva cumpără țigări din magazinele „Mega Image”, vînzătorul de la casă trebuie să comunice paznicului – prin cască ori peste capul clientului – ce și cîte pachete a cumpărat? La ce folos, mai apoi, ca paznicul să noteze într-o terfeloagă țigările?

De ce, atunci cînd vînzătorul greșește scanarea unui produs, trebuie să aștepte toată lumea ca să vină (de cele mai multe ori din fundul magazinului) un șefuleț ori același paznic care să poată aproba îndreptarea greșelii în casa de marcat?

Treaba de mai sus se aplică și la „Lidl”, unde te mai întîlnești și cu altă minunăție: dacă se-ntîmplă să plătești c-o bancnotă mare, de 2 sau 5 milioane, casierul trebuie s-o fluture-n văzul tuturor, ca s-o vadă colegul de la casa principală… și restul oamenilor din magazin.

Cu siguranță că putem înțelege că magazinelor le este mai convenabil să recurgă la toate nivelurile astea suplimentare de control, dar pentru client însemnează că i se fură din timp și că e disconsiderat.

Cum ar veni, echivalentul privat al celebrului „dosar cu șină” pe care l-ar cere Statul.

Doar că cu Statul n-avem de-a face de două ori pe zi, nu-i așa?

„politica magazinului”

Cînd cumpăr apă îmbuteliată, pe lîngă baxul de care am nevoie, mai iau și-o sticlă-n plus.

E de ajutor: pun pe bandă doar sticla – să fie scanată mai ușor, pentru referință. Lumea-i mulțumită. Nimeni nu-și rupe mîinile. Merge mai iute.

Ce te faci cînd cineva hotărăște că așa nu mai merge? Politica magazinului se schimbă: toate produsele trebuie puse pe bandă, căruciorul trebuie să fie gol – să se vadă pe camere că n-a pitit clientul ceva, mama lui de hoțoman.

Aș vrea cu adevărat să fie uneori și ceva din „politica magazinului” care să facă mai lesnicioasă experiența cumpărătorului și nu să se concentreze numai cum să-i fie magazinului mai bine.