despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

„Lîna de aur” nu mai e.

Atît de cunoscutul magazin bucureștean de vizavi de „Capșa” dispare din nou. Spațiul e folosit ca expoziție.

Întotdeauna e păcat cînd ne dăm seama cum rămînem fără magazinașe mici, nișate.

„Jumbo” la „Liberty”?

Ce se mai întîmplă la cel mai prăpădit mall din orașul nostru?

Firește că e vorba despre „Liberty”, complexul care niciodată n-a prins – n-a devenit reperul autentic al Rahovei.

Magazinele care mai aduceau cîțiva oameni – atrași mai mult de ușurința de-a coborî din tramvaiul 32 fără a se mai abate pe la popularul centru „Vulcan”, care se găsește la o stație mai departe, pe Trafic Greu – au tras obloanele; s-a închis de curînd și cinematograful. Funcționează supermarketul „Auchan” de la parter și vreo două magazine de haine; iar la etaj Primăria sectorului 5 ține un soi de centru medical și social.

De ce nu se închide de tot, ne-ntrebăm pentru a cîta oară?

Poate pentru că – cel puțin dacă e să ne-ncredem în vocile cartierului – în „Liberty” se va deschide unul din popularele magazine „Jumbo”. Credibil, știind că firma grecească are deja mallul.

Să vedem; ar fi, într-adevăr, salvarea locului.

despre programul magazinelor

… țineți minte iureșul iscat acum ceva vreme, cu economiile pe care să le facă magazinele? Ce întrecere între ele: „noi stingem jumate din becuri”… „noi am schimbat toate becurile cu altele care nu doar consumă mai deloc, dar aproape că și produc electricitate”… „noi deschidem ușile automate doar pe trei sferturi, să nu pierdem temperatura dinăuntru”…

Un veritabil festival contabilicesc, chibițat de consumatori.

Bunînțeles, s-a ajuns și la ideea reducerii programelor de funcționare – ici-colea, chiar și aplicată.

Fie vorba-ntre noi, chiar cred că magazinele noastre stau foarte mult deschise; dar mă tem că asta nu-i una din chestiile pe care vrem să le schimbăm la ele; nicidecum.

Fiindcă după ce s-a potolit și valul „economiilor” toate magazinele au revenit – pe burtă – la programele lor cunoscute, adică pînă noaptea tîrziu.

Pentru că așa vrem și noi – cumpărătorii – să fie.

Cu cît mallul e mai nou.

Ce bucurie, hei, acum aproape 24 de ani, cînd s-a deschis primul mall al Bucureștiului. Ne-nghesuiam să căscăm gura la vitrine, să ne strîngem lîngă uriașa fîntînă care arunca jetu-nspre cupolă, să-mpingem cărucioarele jos, în „Gima”…

Încet-încet, mallurile au intrat în viața noastră. Fără ele n-o mai putem duce!

Dar cît de meschine sînt, cît de obositoare, cît de lipsite de locuri odihinitoare. Fără lumină, fără aer, fără un spațiu exterior, fără piațete în care oamenii să poată ieși, să se adune pe vreme frumoasă.

… cum altfel? Primele malluri, dacă stai să te gîndești, sînt doar niște „Circu-foamei” mai sclivisite – atît!

Și nici următoarele mari și celebre – „Băneasa” și „Afi” nu-s mai breze. Primul, o hală comercială; al doilea… altă hală, dar mai înaltă.

Tîrziu de-abia, odată cu ultimele construite, parcă-parcă au început și ele să-ți mai dea un pic de lărgămînt; nu cine știe ce… dar măcar e mai bine. Nu te mai simți închis, năucit, ca un bărzăune între două geamuri!

Rușinos, nu? Ditai Capitala: malluri multe, căcălău, dar nici unul nu-i vreo fală, nici măcar pe departe cum e „Palasul” de la Iași.

… mai încape!

Concluzia primelor weekenduri însorite ale primăverii e clară, desigur: nu-s destule locuri de ieșit pe cît poate bucureșteanul să iasă!

… cafenele, terase la care clienții stau și pe gard, fiindcă-i plin-ochi.

… cozi uriașe – ca niciodată! – la intrarea-n Grădina Botanică.

… forfotă, vuiet, oameni ieșiți nu doar în zonele frumoase destinate în mod tradițional plimbărilor, ci și prin neașteptate unghere și cotloane ale Capitalei.

… milioane de poze cu magnolii, corcoduși, narcise.

Și încă n-au început evenimentele, pietonalele, concertele!

Firește că toate astea-nseamnă că ne putem îndrepta și spre o mică dimensiune sezonieră, de weekend, a comerțului: mici magazine – în sfîrșit specializate, destinate hobby-urilor, nișelor – care să se hrănească din revărsarea asta de oameni.

O să vedem asta? Ar fi frumos, ar fi chiar și necesar.

din zbor (410)

Mai acum vreun an lăsam să ne scape un oftat cînd auzisem că magazinul „La Prăvălescu” s-a închis. Între timp s-a vădit doar că afacerea din zona Amzei s-a mutat o sută de metri mai încoa’ și se desfășoară sub un alt nume într-un spațiu mult mai mic. Regăsim, firește, cam și toate produsele pentru care fostul magazin fusese atît de frecventat, inclusiv gogoșile (cinci lei bucata).

Cu ocazia asta, să vedem și numele cel nou: „Porcii comozi”.

Poate-o fi ceva care poate fi deslușit și-n cheie ironică; cu toate astea… cu toate astea, zău așa, mai degrabă coboară spre mocirlă nivelul denumirilor spațiilor comerciale de azi.

Zău așa, parcă-ncepe să-mi fie dor de anii ’90, cu „impex”-urile lor naive.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (405)

Pînă ieri-alaltăieri nu erau ființe mai disprețuite ca vînzătorii, casierii și lucrătorii de la marile magazine.

Mocăiala… atitudinea… lipsa caselor la îndemînă au făcut cumpărătorii să se bucure de fiecare posibilitate alternativă: livrare la ușă, case „self-service”, aplicații de scanare – și cîte or mai fi!

Peste noapte, odată ce s-a auzit de ideea magazinelor „Auchan” să renunțe la casele de marcat tradiționale, a-nceput să ne fută grija de soarta lucrătorilor comerciali; aceiași lucrători pe care nu puteam să-i vedem în ochi.

În fine; există, ca întotdeauna, o soluție civică pentru cel căruia îi pasă de locurile de muncă din marile magazine: n-are decît să blocheze casele de marcat „self-service”. Să se-ncurce, să scaneze greșit, să dea peste cap softul apăsînd aiurea fel de fel de butoane; așa va fi asistat de cel puțin de un lucrător – lucrător cu locul de muncă asigurat.

Că, din păcate, clientul se va întoarce la problema atitudinii lucrătorului… de asta nu scapă nimenea.

chinurile facerii trotuarului

Se face anul de cînd s-au creat premisele lărgirii accesului pietonal principal dinspre Sebastian către zona comercială Vulcan. Și de-abia acum, după un an… chiar se și-ntîmplă, lărgirea:

Faptul că oamenii s-au chinuit să meargă timp de vreo paișpe ani pe un trotuar de-un metru nu-l mai punem la socoteală!

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XV

Nou an – cam aceleași laude.

Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.

Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.

Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.

Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.

Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.

Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.

Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.

Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.

Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.

2022 în mîncare

… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus.

Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus.

Și nu doar unul – ci mai multe minusuri.

Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari!

Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad.

Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat.

Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor.

Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos