despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Pînă ieri-alaltăieri nu erau ființe mai disprețuite ca vînzătorii, casierii și lucrătorii de la marile magazine.
Mocăiala… atitudinea… lipsa caselor la îndemînă au făcut cumpărătorii să se bucure de fiecare posibilitate alternativă: livrare la ușă, case „self-service”, aplicații de scanare – și cîte or mai fi!
Peste noapte, odată ce s-a auzit de ideea magazinelor „Auchan” să renunțe la casele de marcat tradiționale, a-nceput să ne fută grija de soarta lucrătorilor comerciali; aceiași lucrători pe care nu puteam să-i vedem în ochi.
În fine; există, ca întotdeauna, o soluție civică pentru cel căruia îi pasă de locurile de muncă din marile magazine: n-are decît să blocheze casele de marcat „self-service”. Să se-ncurce, să scaneze greșit, să dea peste cap softul apăsînd aiurea fel de fel de butoane; așa va fi asistat de cel puțin de un lucrător – lucrător cu locul de muncă asigurat.
Că, din păcate, clientul se va întoarce la problema atitudinii lucrătorului… de asta nu scapă nimenea.
Se face anul de cînd s-au creat premisele lărgirii accesului pietonal principal dinspre Sebastian către zona comercială Vulcan. Și de-abia acum, după un an… chiar se și-ntîmplă, lărgirea:
Faptul că oamenii s-au chinuit să meargă timp de vreo paișpe ani pe un trotuar de-un metru nu-l mai punem la socoteală!
Nou an – cam aceleași laude.
Nu putem spune c-a apărut ceva grozav, ceva care să „spargă” tipare – sau n-am dat noi de ceva-ul ăsta. Dar, știți și voi, numai ușor n-a fost: viața s-a scumpit și-i greu și să cumperi… și să produci.
Poate nu-i greșit să ne raportăm și la criteriul cantitativ; aplicațiile de livrare (dar nu numai) ne ajută să calculăm de unde-am luat mai des: și stau bine, așadar, Peng You, Çeşme, Za’atar, Treevi.
Ca loc de ieșit, cred că Berăria Centrală e-n frunte.
Patiseria de pe Batiștei – cu cele mai bune merdenele din București -, patiseria La Tati de lîngă Teologie și gogoșeria de la Chirigiu rămîn pe listă.
Măcelăria La Bia e foarte frecventată, magazinașul Murături la Domn’ Profesor de lîngă Lira la fel, precum și băcănia János Bácsi.
Produsul care s-a menținut cel mai bine? O să rîdeți, dar e o ruladă cu cremă făcută de o mică firmă – Eco Pati Plus – și care se găsește ici-colo, pe la magazinașe.
Să ne amintim și de cei plecați dintre noi: patiseria Vian de lîngă Gară, cea de jos, de la metrou Victoriei și magazinul La Prăvălescu.
Dintre unitățile care au părăsit lista din cauza deprecierii calității, amintim: șaormeriile Fendi și Panorama și cofetăria Sweet Evy. N-o să mai găsiți – cel puțin deocamdată – Hala Mahala: știu că se mutase pe Cuza, parcă sub alt nume și ba-i deschisă, ba nu.
Pe scurt – asta-i harta recomandărilor noastre.
… 2022 a fost un an simplu, ce s-o mai dăm la-ntors! Dacă mai pe la-nceput comerciantul adăuga peste noapte 50 de bani prețului știut, mai prin vară deja nu s-a mai încurcat: punea direct cîte-un leu în plus.
Mde! Și de la atîția lei în plus, firește că nouă ne dă cu minus.
Și nu doar unul – ci mai multe minusuri.
Ați remarcat: produsul de ieri, îl vedem azi și mai mic în galantar – c-o fi pateu, c-o fi prăjitură – și nu din cauză c-am avea nevoie de ochelari!
Și nici măcar nu mai găsim flecuștețul cela care ne stîmpără foamea chiar așa, la-ndemînă: patiseriile vechi s-au rărit cumplit, iar cele noi se trag doar în locuri cu vad.
Altminterea, a fost anul marii extinderi a lanțurilor autohtone de fast-food. Și aici cu plusuri și cu minusuri; știi mereu aproape pe ce dai banii, dar produsul nu iese altfel decît mediocru standardizat.
Despre cofetării n-am ce zice. De cîțiva ani, nu știu: am cam rărit-o cu ele, fără să fie neapărat vina lor.
Vorbirăm pîn-acum de mîncarea „populară”; dar cred c-ar fi cinstit să pomenim și de cea pe care uneori o categorisim „de fițe” – cea de pe la festivaluri, de pe la unele furgonete, cea care se consumă-n draci în zonele pietonale ale Capitalei. Uriașele cozi de peste vară la înghețata din zona Amzei sînt uluitoare; tot acolo se produc kilometri pătrați de pizza; cît despre experimente, văd că se fac mereu și oamenii par că le laudă.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Să știți din prima: e vorba de comerțul ăla, de zi cu zi. De magazin – de locul unde ajungem fiindcă-i la îndemînă, fiindcă ne aflăm pe repezeală, fiindcă… așa ne-am obișnuit.
Sigur: n-am cum să le bat pe toate, și nici nu trebuie. Zic și eu acolo de cele la care ajung.
„Kaufland” – rămîne numărul 1, din mai multe puncte de vedere: sortiment modest, dar știut; timp rezonabil petrecut la casele „self-service”; prețuri mai mici ca la următorul de pe listă. Lipsuri neobișnuite, periodic, din pricina vreunor probleme pe lanțurile de distribuție.
„Carreforur” – mai bogat… și atît. Păstrează felu-n care te „fură” (nu în sensul ăla rău) să cumperi mai multe, fiindcă-ți fac cu ochiul. Perfect în continuare pentru experiența de a-ți plăti singur cumpărăturile.
„Mega Image” – încă și mai sărăcăcios în varietatea sortimentelor. Altminterea, de-ncredere și – mai ales – mereu în drum.
„Profi” – la el, sincer, aproape niciodată-n București, dar mereu în provincie. Enervant pentru mocăiala de la case. Habar n-am de ce parcă niciodată nu se mișcă.
„Lidl” – experiment pe jumate reușit cu casele „self-service”; nu știi niciodată la ce va apărea o eroare. Bun și ieftin acolo unde poate fi ieftin. Cu lipsuri uluitoare în unele produse proprii.
„Penny”, „Auchan”, „Cora” și altele – păi nu prea știu, așa că n-am ce să zic de ele.
În rest – știți – scump.
Colțul dintre Panduri și 13 Septembrie e intrat în conștiința publică, de ani buni de zile, drept la „Monitorul”, fiind ocupat de sediul Monitorului Oficial al României.
Din toamna asta mai avem aici și altceva: la parter s-a deschis un magazin „Carrefour”.
Colțul de peste drum, înspre Tudor Vladimirescu, a fost cunoscut în anii ’90 pentru infama bancă „Columna”.
… dacă v-or face trebuință murături – și, firește, murături bune! – găsiți în noua piață temporară ce funcționeză pe 13 Septembrie lîngă „Lira” (cît timp centrul comercial „Prosper” e-n reconstrucție) un magazinaș excepțional:
„Murături la Domn’ Profesor” se cheamă. Bune!
Nu le-a luat decît vreo trei ani: ce mai înseamnă asta?
Da’ uite că magazinele „Kaufland” au reușit – nu se știe cum! – să introducă și posibilitatea alegerii numărului dorit de produse la casele de marcat în regim „self-service”.
… trece, trece timpul.
Astă-primăvară a ars „Prosperul”.
Toată lumea s-a gîndit: rămîne? se demolează? se reface?
Uite că rămîne.
S-a curățat ce era de curățat și, după cum vedeți, se reface.
Estimp – știți – o parte din comercianții din piață s-au mutat la cîțiva pași, aproape de fostul „Nick”.
De notat că nici unul din spațiile comerciale de la parterul clădirii cu fostul cinematograf „Lira” nu a fost preluat, valorificat de cei ce vindeau în complexul incendiat.
Ieri s-a deschis un magazin „Lidl” nou pe Tudor Vladimirescu, între 13 Septembrie și Chirigiu, valorificînd una dintre pîrloagele postindustriale dintre șoseaua asta și Trafic Greu.
Ne-am ales, cu ocazia asta, cu o scurtătură nouă!
Se poate practica, prin parcarea magazinului, o legătură prielnică spre Sebastian dacă ne folosim, după aceea, de căile de acces ale centrului comercial „Vulcan”:
 
Atenție: aleea are sens unic, înspre Trafic Greu. Și atenție mare la linia tramvaiului.
listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii