Mega Image a-nchis experimentul cela cu magazinașul de produse congelate AB Cool Food – l-a făcut Shop&Go.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Nici un subiect nu e neimportant, cînd e vorba de viața din oraș. Și viața înseamnă cumpărături – din păcate. Iar cumpărărturile înseamnă Mega Image – că-n București cam e monopol. O veste bună vine din partea asta – una! De vreo săptămînă, pungile de plastic de la Mega Image sunt un pic mai rezistente. Un pic – adică nu se rup chiar imediat. Iată că pe Mărășești, în locul unei bune părți a vechiului service auto…
… din capătul dinspre Pasaj tocmai a apărut…
… păi ce putea, altceva, să apară – decît un Mega Image? Ia fiți serioși! Informația și poza recentă, de la Freesys: mulțumim mult!  o ciocolată care se vinde doar cu 3 lei și 50 de bani … un lucru pe care l-am văzut intrînd prin Mega Image-uri este că, cu cît e magazinul mai central și mai mare, cu-atît varietatea de mărfuri e mai bogată. Desigur, pe măsură ce intri în inima cartierelor, magazinele au mai puține mărfuri; acestea sînt cele de bază – și n-ai de unde alege între mărci diferite. E normal – pînă la un punct. Doar că magazinele centrale au fel de fel de lucruri care nu ajung la periferie; lucruri uneori mai bune, lucruri uneori mai deosebite, și – ciudat! – lucruri alteori mai… ieftine! Cum ar veni – dau un exemplu foarte concret! – în centru pot găsi o ciocolată foarte bună la un preț extraordinar – 3 lei și 50 de bani; dar oricît aș lua la picior magazinele mici și mari din cartiere, ciocolata asta nu se află la vînzare – aici cumpărătorul e nevoit ori să apeleze la ciocolatele foarte scumpe de marcă, ori la cele low-cost, cu gust pe măsură. Pe undeva, nu-i corect – știți. … tot bucureșteanul ține minte EVA – magazinul de pe Magheru. După ce a trecut în desuetudine, magazinul a devenit librărie, pe vremea cînd Diverta încă lăsa impresia că e ceva de capul ei. După doi-trei ani de suferință și de prețuri mari, spațiul comercial a redevenit un soi de EVA – un soi de haloimăs de buticuri de lux, chestii de afișat în vitrine și cam atît; era la mintea cocoșului că n-avea cum să meargă. Iacă, azi EVA se transformă iar. În ce? Păi în ce se poate transforma un spațiu comercial bucureștean, dacă nu în Mega Image?
… nu-i nici mare, dar nici mic; de fapt, e cu mic înăuntru. E un soi de hamburger cu carne de mici pe care-l vinde Mega Image. Cred că și „micburger” îi și zice; dar nu-s sigur.
Sigur sînt că se vinde cu 3 lei (adică 2,90-ceva) și că din doi burgeri dintr-ăștia te rezolvi destul de elegant. Carnea de mici e cea standard de Mega Image, chifluța e bună, și mai are și-un pospai de muștar. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josȘtiți bine – puține lucruri te enervează în relația cu comerciantul român ca lipsa restului; că e zece bani, un leu… Dacă lipsa constantă a măruntului se mai acceptă la buticul de pe marginea străzii – unde ba nu-s încasări, ba se vinde pe caiet, ba se dă rest o gumă sau o bombonică – la magazinele mari treaba asta e chiar o porcărie. De vreo săptămînă și mai bine mă lovesc constant de lipsa restului în magazinele Mega Image. Lipsa monedelor de 50 de bani și a bancnotelor de un leu. O treabă cam de porc, dacă mă-ntrebați pe mine. Care-o fi motivul? Vreun academician o fi descoperit o cale nouă de a eficientiza necesarul de numerar – cale atît de bună încît nu mai există nici un bănuț în tot magazinul? Sau o fi penurie de bani mici în Republică – deși nu cred?
scris de C. D. Mocanu Cumpăr foarte rar de la vreunul dintre stabilimentele (pentru „academicieni”: stabiliment = aşezământ, instituţie comercială, industrială etc. – DEX, ed. a II-a, 2009) cunoscutului lanţ de magazine şi numai atunci când nu am altă soluţie. Nu am intrat încă într-un „Şopângău” dar numai de dragul sonorităţii acestei denumiri, promit că am s-o fac! Apărută în peisajul colorat al Bucureştilor în anul 1995, afacerea grecească Mega Image a trecut, în mai multe etape, în proprietatea grupului belgian Delhaize. Reţinerea mea este determinată de modul în care Delhaize (companie fondată în 1867) tratează piaţa şi clientii din România, aplicându-le standarde mult inferioare celor pe care le utilizează în ţara de origine sau în alte părţi ale lumii. A încercat şi în Cehia dar acolo modelul comercial conceput pentru zone de „mâna a doua”, nu a fost acceptat şi a trebuit să plece repejor acasă.
După ce niciodată nu primisem aprobarea de a trece graniţele României (nici măcar în Bulgaria vecină), în primăvara anului 1991 am fost trimes singur, pentru interese profesionale, tocmai în Belgia, la Liège. Acasă, colegii de serviciu (aveam să aflu la întoarcere) erau convinşi că nu voi mai reveni! Locuiam pe Quai de la Boverie, în apropierea centrului comercial Longdoz, şi străduindu-mă să gospodăresc cât mai bine modesta mea diurnă am ajuns să intru pentru prima dată într-un supermarket. Era Delhaize! Am rămas cu gura căscată şi mi s-a pus un nod în gât! Uriaş, etala belşug, varietate, curăţenie, ordine, calitate, personal politicos, amabil, priceput, îndatoritor, gata să te ajute pentru a face o alegere avantajoasă. Treceam zilnic prin magazin. Cumpăram ceva „pentru de dimineaţă”, plus berica Stella Artois şi petreceam destul timp urmărind spectacolul fascinant oferit de tot ce se întâmpla acolo. Spre sfârşitul anilor ’90, la Praga, am intrat din nou într-un supermarket Delhaize. Imaginea păstrată fidel în mintea mea nu corespundea cu ceea ce vedeam. Lucrurile erau gândite şi organizate conform altor reguli care avantajau doar vânzătorul şi nu slujeau grija şi respectul faţă de cumpărător. Am regăsit modelul şi în România, imediat după ce în 2004 reţeaua Mega Image a trecut integral în proprietatea Delhaize Group, un amestec de piaţă tradiţională, magazin cu autoservire UNIC şi supermarket modern. Mai târziu, prin 2011-2012, câteva incidente minore, provocate însă de neglijenţa şi lipsa de profesionalism ale personalului, rezolvate tot de acesta dar cu acreală, dispreţ şi plictis fără ca cineva să-şi ceară scuze, m-au determinat să nu mai cotizez la bunăstarea leului belgian. Ca orice problemă rezolvată, Mega Image a ieşit de pe agenda mea până când am aflat că reţeaua de magazine aflată în plină expansiune are şi o „Academie”.
Întrebarea „Ce-or învăţa viitorii comersanţi ai ţării la Academie?” mi s-a părut îndreptăţită. Având în traistă experienţele anterioare dar şi câteva ponturi, am început să urmăresc cu atenţie, la ei acasă, activitatea „academicienilor”. Am numărat pe Vitan patru magazine: la Piaţă, la Mall, la intersecţia Vitan x Mihai Bravu, la stadionul Olimpia, adică un eşantion de studiu mai mult decât suficient. Or mai fi şi altele care mi-au scăpat! Atrage imediat atenţia permanenta vânzoleală a angajaţilor care, însoţiţi de cărucioare, rastele, transpaleţi, cutii de carton etc. aşează produsele în rafturi tocmai atunci când fluxul clienţilor este mai mare. Şi dacă nevoia te impinge spre un astfel de raft şi le ceri politicos să-ţi permită accesul, eşti dojenit pentru îndrăzneala de a-i deranja exact atunci când au treabă, uitând că au treabă deoarece, chiar tu umilul client, îi plăteşti. Aceştia sunt buni la toate. Se ocupă de aprovizionarea raioanelor şi de aranjarea mărfii, de etichetare, de curăţenie, de colectarea coşurilor goale (îngrozitor de murdare) iar atunci când sunt chemaţi cu soneria, asigură şi activitatea de încasare. Astfel se face că marfa care aşteaptă să fie expusă blochează cu orele rafturile şi căile de acces. Cam aşa arăta magazinul de la Mall Vitan în ziua de vineri 31 ianuarie 2014, ora 15.00!
În toate magazinele în care se vând produse vrac şi cântărirea se face la casă, ca măsură legală dar şi din respect faţă de client, trebuie să existe un cântar (cântarul clientului) pe care cumpărătorul să-l poată utiliza pentru a se orienta asupra cantităţii pe care o achiziţionează. La Mega Image – Mall Vitan acest cântar este…. decorativ!!!
Am vizitat de două – trei ori, cu interes şi cu sinceră curiozitate, magazinul Mega Image – Piaţa Vitan. Încă de la intrare m-au atras fără putinţă de împotrivire câteva etichete..
… şi am avut imediat revelaţia corectei ortografieri a substantivului comun ridiche. Conform „academicienilor”, ridichea albă are pluralul ridichi iar cea roşie, ridichii! Sau or fi specii diferite şi noi nu ştim??!! Cu riscul de a plictisi, consider potrivit să punem totuşi lucrurile pe făgaşul normelor academice reale. Poate că măcar unul dintre „academicienii” bănuiţi de la Mega Image va citi articolul. Ar fi un câştig şi pentru noi şi pentru el!
La raionul de fructe mă aştepta o nouă surpriză. Cunoştinţele mele despre pomii fructiferi şi roadele lor au fost puse sub semnul îndoielii. Nu ştiam nimic despre „Merele Goldan”! Mă gândeam că ar putea fi un soi nou obţinut din încrucişarea mărului cu prunul Goldan, fructele obţinute fiind ceva între măr şi prună Goldană!!?? Bulversarea nu a durat mult. Era vorba de merele Golden Delicious (şi nici măcar ele nu se gaseau în lada jerpelită de carton) al căror nume, bată-l vina, fusese scris cu mare „ştiinţă” de unul dintre „academicieni”.
Şi acum pentru şcolarizarea „pricepuţilor”:
Câteva zile mai târziu, la Mall Vitan am descoperit o altă scriere „meşteşugită” marca Mega Image.
Aveam sentimentul că ceva nu este în regulă dar nu ştiam ce. Am făcut poza şi acasă m-am luminat. Denumirea soiului de mere, expuse şi aici întro cutie scâlciată, este caligrafiată după ureche!
Alături, la legume, mi-am dat seama că nu ştiu chiar totul despre castraveţi deşi sunt grădinar vechi. Aflam atunci de existenţa castraveţilor „semilungi” şi în minte mi se învălmăşeau şi alte soiuri necunoscute: „semiscurţi, scurţi….” M-am liniştit când i-am văzut constatând că sunt dintr-un soi cunoscut, doar că unul dintre „academicieni” i-a botezat aşa cum l-a îndemnat fantezia. În literatura de specialitate, „castravetele semilung” nu este cunoscut. Academia Mega Image poate revendica această premieră!
Material didactic gratuit pentru Academia Mega Image:
Dând ocol raionului am avut neplăcuta surpriză să constat că nu ştiu ce sunt aceia „Zuccini”!
Păreau a fi nişte dovlecei dar sonoritatea denumirii nu-mi era cunoscută. Cultiv şi eu în fiecare an ceva asemănător numai că aceia se numesc Zucchini! Probabil un „academician” priceput se ţine de glume şi ne pune la încercare vigilenţa, cunoştinţele dar şi răbdarea. Şi ca dilema să fie desăvârşită iată ce mi-a fost dat să văd la Piaţa Vitan:
O „iscoadă” mi-a povestit că şi la magazinul aflat la intersecţia Câmpia Libertăţii x Gheorghe Petraşcu se vinde acelaşi soi necunoscut de dovlecel! Se vede treaba că toţi „scriitorii” de etichete au trecut pe la aceeaşi „Academie”!! Ultima fişă documentară oferită gratuit Academiei Mega Image, modestă contribuţie la pregătirea temeinică a viitorilor „academicieni”:
Pe alte meleaguri, un negustor modest care nu a trecut pe la „Academie” ştie să-şi eticheteze marfa şi cu siguranţă ştie şi o grămadă de lucruri despre aceasta.
Foarte aproape de noi sunt comercianţi la fel de străini şi de mari ca Mega Image (poate mai mari) care se respectă, ştiu ce vând, îşi informează corect clienţii şi le oferă, în condiţii civilizate, produse şi servicii de calitate la preţuri mai mici.
Tot fâţâindu-mă prin magazinul de la Mall Vitan mi-a atras atenţia una dintre garanţiile oferite clienţilor în cadrul campaniei promoţionale „Garanţiile Mega Image”. Este vorba de garanţia „Rapid” materializată prin zicerea „Întotdeauna suficiente case dechise” tipărită pe un panou mititel suspendat deasupra unei singure case din cele opt existente.
Să trecem peste faptul că autorii textului nu au aflat pe la „Academie” că moneda naţională a României este Leul (nu Ronul) şi că în limba română se utilizează semnele diacritice! Se face însă trimitere la un regulament care nu este popularizat şi nu este afişat nicăieri în magazin. L-am căutat şi l-am găsit în altă parte, nu acolo unde ar fi trebuit să existe pentru rapida, corecta şi onesta informare a cumpărătorilor.
Citatul de mai sus reproduce ortografia originală a textului! Regulamentul nu permite niciodată cuiva să încaseze bonusul (mărgica de sticlă cu care coloniştii cumpărau încrederea populaţiei băştinaşe). Mai mult, asigură o justificare pentru existenţa cozilor. Dacă nimeni nu „semnalează” nu se deschide o nouă casă şi plătitorii stau cuminţi la coadă! Duminică, 16 februarie 2014, ora 11.00 dintre cele opt case funţionau doar două la fiecare aşteptând răbdători câte şase – şapte cumpărători. Am stat cam un sfert de oră să văd ce se întâmplă şi… aţi ghicit: nimeni nu a „semnalat” şi deci, nu s-a deschis nici o casă! O iniţiativă promoţională lipsită de bună-credinţă şi corectitudine, însoţită de texte redactate cu stângăcie este în realitate o ţeapă. Accept cu greutate că la „Academia Mega Image”, „comersanţii” învaţă ceva. Dacă era vorba de Gimnaziul sau de Liceul Mega Image i-aş fi putut bănui de acumulări intelectuale şi profesionale absolut necesare pentru a fi o prezenţă agreabilă, discretă, utilă în activitatea comercială. În anul 1907, „Calendarul sătenilor” îşi călăuzea astfel cititorii:
Bună povaţă, cu condiţia să ştii… că nu ştii! „Academicienii” de la Mega Image nu ştiu…. că nu ştiu! Cînd, acum trei ani, s-a deschis nefericitul proiect Doldora Bazaar al lui Gică Popescu în Rahova, tare am fost sceptic că o să meargă. Şi n-a mers. Poziţionare proastă, adresare nehotărîtă – toate au dus la un faliment rapid. Disperat, bazarul a-ncercat şi să se transforme în supermarket – calitate în care a şi decedat, anul ăsta. Ei, zilele astea, Jeana cea moartă se transformă: desigur, în ce altceva decît în… Mega Image?
… nu-i mult de cînd Mega Image a deschis, la Piaţa 1 Mai (în locul fostului magazin Altex, fost magazin de haine L’Affaire, fost… fost… ăăă… magazinul Tineretului pe vremea lu’ Ceaşcă) un magazin de produse congelate – AB Cool Food; scump şi fără muşterii. Asta, la parter. La etaj, se vede o chestie care-ţi face inima să crească: Academia Mega Image.
Ce-or învăţa viitorii comersanţi ai ţării? Să puie etichetele pe casoletele de carne? Să numere (magazinele Mega Image)? Să nu intre în magazinul greşit şi să se apuce să dea cu mopul? Cin’ să ştie? Mega Image are, în orice caz, academie. O să-şi facă – în curînd – şi mitropolie, tribunal şi spital. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii