despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
Dacă nu sunteţi prea grăbiţi, merită să rupeţi câteva minute pentru a vedea fotografiile mini expoziţiei „Metroul – mai mult decât ceea ce se vede”, amenajată pe gardul Muzeului Municipiului București (Palatul Suțu).
Expoziția, realizată de Asociația Redescoperă Istoria, va putea fi vizionată până pe 16 decembrie 2022.

Duceți-vă acasă!
La Eroilor s-a proiectat o stație de metrou cu un oareșce dichis: cu luminatoare și cu niște cocoașe care, cîndva, ar trebui să arate armonios, elegant, să fie îmbrăcate-n iarbă iar omului să-i tresalte inima de bucurie cînd le vede.
Cînd colo… ce-a ieșit? Asta!

După ce le-au construit și-au dat seama că-s, totuși, periculoase. Așa că uite: le montează garduri! Nu-i așa că deja ne-am mai procopsit cu un căcăt urban?
Ne apropiem – cu adevărat – de pornirea metroului din Drumul Taberei. Unul din punctele cele mai nenorocite de lucrări a fost Eroilor, unde am avut parte de mizerie îndelungă. Ce o să avem parte de-acum înainte… vedem chiar acum.
În primul rînd ne sare-n ochi că sînt trei soluții arhitectonice diferite de intrări la metrou.
Ceva între zeppelin, castravete și vierme uriaș, acoperit cu plastic și trîntit cîș pe trotuar…

Mai departe, o soluție mai tradițională – pe partea cu „Municipalul” – a cărei realizare e o rușine chiar și pentru anii ’90, cînd se construiau chioșcuri și buticuri mai de Doamne-ajută.

Spectaculos în intenție e accesul prelung, în formă de șarpe – dinspre partea cu monumentul Eroilor sanitari – ce a distrus pentru totdeauna părculețul. Foarte posibil să fie acceptabil din punct de vedere vizual, odată cu revitalizarea zonei. Remarcați faptul că nu s-a putut face nimica pentru a integra vechea aerisire a primei magistrale de metrou, aceasta rămînînd lipită hidos de noua construcție.

Nu putem lăsa de-o parte cele două țîțe transparente – sînt luminatoare pentru holurile noii stații – despre care nu putem decît să tragem nădejde că nu se vor urîți și mai mult de la praf, mizerie și mîzgăleli.

În buna noastră tradiție dăm cu mucii-n fasole cu elementele utilitare, care nu reușesc să fie integrate vizual într-un mod suportabil.

Așa că, întorcîndu-ne privirea la simplitatea vechilor intrări ale primei magistrale, cu atît mai mult ne place bunul-gust de acum mai bine de patru decenii.

Pare a fi cel mai central şantier public al Bucureştiului – acela al noii staţii de metrou Eroilor, unde vor ajunge trenurile din Drumul Taberei. Fiindcă de un sfert de secol ne-am dezobişnuit să vedem muncă în oraşul nostru pare ciudat cînd trecem pe lîngă şantierul de-aici.
Da – e şantier; cu tot ce presupune asta: cu săpături, cu maşini grele, cu zgomot şi cu noroi – dar ce bine e cînd avem un şantier! Înseamnă că se petrec lucruri bune.
Sîmbătă, de Ziua Unirii, m-am dus să dau o mică raită şantierului. Se lucra serios şi bine.
Întîi, am luat la pozat interescţia bulevardelor Eroilor cu Eroii Sanitari:

După cum vedeţi, această intersecţie este reconfigurată, deoarece se lucrează serios peste drum de parc, pe colţul dinspre Medicină.

S-au schimbat lucruri aici, din toamnă. Copaci tăiaţi, chioşcurile florăreselor mutate vizavi; ba chiar ceva mişcare şi pe colţul viran dintre Splai şi Eroilor.
Pe aici – în zona adiacentă şantierului – nu s-a asfaltat, şi se păstrează obiceiul peticirii gropilor, cînd nu se mai poate altfel. La final, probabil, şi podul peste Dîmboviţa va fi reabilitat, deoarece e de multă vreme în mizerie; dar asta e altă discuţie.
M-am uitat şi peste gard, desigur, să văd ce se lucrează concret la metrou:
 
… apoi am ocolit prin parc şantierul, întorcîndu-mă în Eroii Sanitari.

Pe aici e şi cea mai mare mişcare, deoarece e intrarea de lucru a şantierului. Betoniere, basculante şi trailere intră şi ies continuu. Băieţii de la poartă spală de noroi roţile camioanelor care ies din şantier, iar apoi curăţă şi bulevardul – practică pe care pe vremea lui Ceaușescu am întîlnit-o, în Bucureşti, într-un singur loc – şi anume la un şantier din apropiere de cartierul Primăverii.

Metroul acesta care se construieşte în oraşul nostru e un lucru extraordinar. Şi chiar dacă nu vi se pare, lucrările merg mai bine decît ne speriau scepticii. Bravo!
Am luat cam de la sine înnoirile mijloacelor de transport în comun din ultimii ani. Nu mai privesc cu ochii mari noutățile, așa cum o făceam acum 20 de ani, cînd apăreau – în București – primele DAF-uri.
De-atunci încoace ne-am blazat. Din 2006 autobuzele au ajuns, treptat, să fie toate Mercedes. Din 2007 au apărut troleibuze Irisbus – dar e așa păcat că nu am avut atîta grijă de ele la fel ca de autobuze, ajungînd într-o stare foarte proastă…
Ne-am obișnuit și cu trenurile noi de metrou – cele apărute începînd cu 2002.
Din vara asta, avem și alte trenuri – le găsiți funcționînd pe magistrala a doua doar.

Mie-mi plac. Nu știu ce-ar fi trebuit să aibă-n plus, ca să mulțumească pe toată lumea. Arată… arată la fel; normal. Merg, te duc, te ajuți cu ele: și basta. Spațiul interior e mai bine gîndit – mai mult, ce să zic?
Că problemele metroului – ați citit, cred, despre nenumăratele incidente tehnice din ultimele luni – nu țin de trenuri în sine, ci de exploatare, de vechime, de chestii privind banii care nu-s cheltuiți cum trebuie, e altceva.
… mă dau bătut.
oi fi greu de cap, oi fi stat prea mult la soare zilele astea; sau poate atîta pot eu – pesemne că-i timpul să recunosc că nu mă duce mintea.
Mă uit la harta Metroului – o vedeţi în fiecare vagon, e lipită cam la fiecare uşă:

(am mai vorbit de zonarea tîmpită a hărţii şi n-are rost să mai comentez iar)
Vreau doar să-mi explicaţi ce-nseamnă chestia asta din colţul hărţii:

… zici că-i ceas binar – aşa mă uit la ea, pe bune!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii