despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

revin jandarmii

semne bune anul are.

Găsindu-mă ieri seară pe la cumpărături, am reîntîlnit o etichetă mult-căutată: a cîrnaților jandarmi.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

unde sînt jandarmii de altădată?

cunoscîndu-mă, vă dați voi seama că nu-i vorba despre vreo chestiune de ordine publică…

… doar de interes public.

Am vrut să scriu despre asta mai demult, dar uite că am uitat; și eu sînt doar om.

E vorba despre cîrnații jandarmi.

Unii dintre cei mai gustoși cîrnați uscați care se găseau de cumpărat. Se găseau – pen’că nu se mai găsesc; și asta nu e o stare de fapt de ieri, de alaltăieri…

N-am priceput de ce nu se mai fac jandarmi. Să fi luat vreo fabrică marca, și să aibă monopol pe ea? De-acord, dar atunci aș vedea jandarmii în galantarul firmei X sau Y, măcar!

Nu-i văd, însă, deloc. Nici în magazinele mici, nici în raioanele întinse pe hectare ale hipermarketurilor.

Nu am aflat de ce nu se mai fac jandarmi. Știu doar că lumea e nițeluș mai săracă fără ei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Salam

Nu-i vorba despre îndrăgitul muzicant, ci despre acea chestie care se vinde la magazin, în galantarul cu mezeluri; deci tot despre cultură este articolul nostru.

Salamul are locul lui aparte în iadul apostolilor mîncatului sănătos; dar cum nouă nutreţul ni s-a spus că se dă la vite, şi-apoi pe vite o să le mîncăm noi, n-avem chef să schimbăm felul în care-au fost lăsate lucrurile pe lumea asta.

Deci, să ne îndreptăm privirile către galantar. Avem aici fel de fel de bunătăţi cu fel de fel de denumiri: cîrnaţi afumaţi, ne-afumaţi şi semiafumaţi, parizăl de orice, kaizer fără nimic regesc în el, crenvişi.

… şi douăzeci de feluri de salam.

Nu v-ascund, un salam bun e o bucurie pentru orice gustare.

Sînt feluriţi cetăţeni care ne-ajută s-alegem vinul, care ne zic ce fel de pălămidă să punem în sosul de pizza, care ştiu cum arată oul ieşit din tîrtiţa găinii hrănite cu grăunţe bio.

Vreau să văd însă pe cineva care s-aive curajul să iasă în public şi să zică: „salamul de Sibiu făcut de X e bun, dar cel făcut de Y este varză”.

Fiecare dintre noi are nişte preferinţe. Fiecare are marca lui, sortimentul lui. Unii sîntem cu Fox, alţii cu Cristim, alţii cu Angst. Alţii doar cu Sergiana. Alţii cu Marisan…

Nu e vorba doar de preferinţe; chiar sînt diferenţe de gust substanţiale între ceea ce iese din fabrici diferite, chipurile respectînd aceeaşi reţetă.

În loc de dat cu biciul în cetăţenii care se încăpăţînează să-şi puie două felii de pastă de pieliţe, gheare şi şorici pe post de umplutură la sandviş, aş vrea să văd şi eu pe cineva care să analizeze mezelul românesc după criteriul nostru, al cumpărătorului: după gust.

Un doctor în salamuri, care să ne ajute cu un sfat: ce salam fiert e mai bun – dar ce salam uscat? De vară? Torpedo? De casă? Turist? Sinaia? Potcoava? De Sibiu? Săsesc? Victoria? Italian? Bănăţean? Potcoava?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Godac

Mezelurile Godac nu-s de ieri, de azi, pe piaţa din Bucureşti; însă mai degrabă cei din vestul Capitalei le cunosc – asta fiindcă această carmangerie pe aici vinde, fiindcă-i mai uşor: are sediul în Dragomireşti (deal?, vale? – nu ştiu sigur). Godac vinde prin Militari, Drumul Taberei, Giuleşti; dar uite că nu se mărgineşte la ale cărnii.

Godac începe să deschidă supermarketuri în partea sa de Ilfov; şi chiar nişte supermarketuri foarte mişto; pe cuvînt! Iată că nu e totul „Mega Image“ sau „La doi paşi“. Bravo!

Supermarketul Godac din Floreşti-Stoeneşti

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor: s-a închis Sergiana de la Obor

… titlul e toată informaţia. Sergiana a închis magazinul de la Obor.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

un iepure, un cal

uite ce bunătate:

da – salamul Derby produs la Sfîntu Gheorghe de către Casalco este salam de cal (bine, are şi porc prin el) – şi e foarte, foarte bun şi gustos. Nu ştiu dacă s-o găsi şi prin Bucale, că eu l-am primit de la Sfîntu.

E bun.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor: doar veşti bune

  • i-auzi una! tramvaiul 32 se-ntoarce la Unirii! Groapa de-acolo a fost astupată într-un timp record. Trei luni-jumate.
  • i-auzi două! ştiţi că nu-i uşor să găseşti mezeluri bune în Bucureşti – vorbesc despre mezelurile de fabrică, nu despre cele vîndute prin tîrguri şi magazine etnice. Am lăudat Sergiana, şi azi o să laud mezelurile Alpin – sînt făcute la Brad (Hunedoara) de către firma Lorialba. În Bucureşti se vînd doar ambalate şi le găsiţi la Kaufland şi Mic.ro. Pentru tobă, maioş, slănină, virşli – încercaţi cu încredere.
  • … fără număr! înc-o laudă pentru gogoşeria-patiseria La papa bun: gogoşi – perfecte; poale-n brîu – foarte bune; pateuri cu brînză – de vis. La papa bun ţine deschis pînă seara la 6, de luni pînă vineri – la Chirigiu se află minunăţia asta.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Sergiana: 3 magazine în Bucureşti!

Eram supărat astă-toamnă că Sergiana avea un singur magazin la noi – şi anume cel de la Obor.

Între timp, lucrurile s-au îmbunătăţit: al doilea magazin s-a deschis pe bulevardul Timişoara, la numărul 59.

Iar de-acum, al treilea magazin Sergiana din Bucureşti se află în Rahova – în cadrul mini-galeriei comerciale din Kaufland Sebastian!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

2009: adunăm sau scădem?

… nici eu nu ştiu. E criză, dar şi criza asta e un pretext ca să umbli ba la calitate, ba la cantitate, ba chiar la preţ! Aţi văzut ceva ieftinindu-se cu adevărat? Eu am văzut scumpiri, stocuri mai mici şi manageriate mai prost (de cîte ori, mergînd la supermarket, n-aţi găsit raftul gol, căutînd ceva anume?).

Am văzut prăjituri un pic mai mici. Am văzut prăjituri un pic mai proaste. Mai ales, am văzut prăjituri mai puţine: cofetăriile fac nu doar mai puţine sortimente, dar şi mai puţine prăjituri din sortimentele alea; mergeţi seara şi căutaţi să cumpăraţi mai multe prăjituri – o să vedeţi c-au făcut puţine, pentru că rămîn trei de-un fel, patru de altul…

Am văzut covrigării deschizîndu-se: ăsta iar e semn de criză. Am văzut însă, la toate covrigăriile nou-deschise, covrigii vînduţi cu 10.000 de lei vechi – asta în timp ce covrigăriile de tradiţie vînd şi acum cu 7.000-8.000. Criza e pretext de şmecherie, daţi-mi voie să cred asta.

Am văzut tot mai multe mezeluri de calitate proastă – în magazin. Am văzut că s-a menţinut tendinţa producătorilor de a aduce şi mezeluri de calitate, naturale, tradiţionale – însă am văzut şi că mezelurile astea sînt, încă, foarte scumpe!

Am văzut restaurante şi firme de catering retrăgîndu-se de pe piaţă, le-am văzut făcînd rabat – la servire, la mici amănunte, la calitatea ingredientelor. Le-am văzut însă ţinîndu-se din răsputeri pe linia de plutire, ştiind că odată trecută criza, vremea lor se va întoarce!

2009 a fost anul în care nu s-a întîmplat nimic în oraş, afar’ de deschiderea pasajelor de la Băneasa şi Pipera.

Nu s-a mişcat nimic la pasajul ce-ar trebui să lege Doamna Ghica de Pantelimon. Nu s-a mai auzit nimic de proiectele de infrastructură ca străpungerea Berzei-Uranus, străpungerea Ciurel-Militari… Nici de finalizarea staţiei de legătura tramvai-metrou de la Pieptănari (Eroii Revoluţiei) nu am avut parte. Al doilea sens al şosealei Tudor Vladimirescu nu a fost terminat nici acum. Să mai număr?

În 2010 – asta-i aproape sigur – se va deschide Pasajul Basarab; ca să fie de ajutor cu-adevărat oraşului, pe Titulescu va trebui să se poată circula pe două benzi, interzicîndu-se total oprirea pe carosabil, ca pe străzile Turda ori Virtuţii; o să fie… interesant.

Şi totuşi, undeva adunăm: adunăm tot mai mulţi oameni care scriu despre Bucureşti, adunăm tot mai mulţi oameni care vor să citească despre Bucureşti. Ăsta e un lucru grozav. Uitaţi-vă-n dreapta, în blogroll; uitaţi-vă-n stînga, la comentarii. Îmi pare tare bine că ne interesează oraşul ăsta.

Ei, de-acu’, gata; cam asta fu treaba cu 2009, oameni buni!

La mulţi ani!

| mîncaţi şi beţi cu moderaţie |

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă II

Acum mai bine de un an recomandam cîteva lucruri bune de mîncat, pentru care merita să faci un ocol. E vremea pentru o actualizare a listei – iată, deci:

  • Cofetăria Claus, Banu-Manta: violete, joffre, ştrudele. cozonacii nu mai sînt ce-au fost odată, însă
  • Cofetăria Constance, Banu-Manta şi Doamna Ghica: parfait, mascote, mini-tarte cu ciocolată
  • Cofetăria Raisa, Ferentari: pricomigdale, cozonaci, checuri
  • Cofetăria Hristmari, Rahova-Sebastian: fondante, ecleruri cu ness
  • Cofetăria Georgi, Rahova-Sebastian: covrigi, pîine, găluşte cu prune
  • Cofetăria Capşa: bomboane… toate şi oricare
  • Cofetăria Tosca, Dristor şi Toscana, Victoriei: fursecurile L’orange şi Şuneg
  • Cofetăria Maria, Aviaţiei: toate, pe-ncercate!
  • Patiseria Nicoleta, Brezoianu: bănăţene cu carne
  • Patiseria de la Primăria Banu-Manta: scovergi, gogoşi
  • Patiseria de pe Kogălniceanu, colţ cu Vasile Pîrvan: langoşi, pateuri cu brînză
  • Patiseria de pe Griviţa, colţ cu Mircea Vulcănescu: merdenele cu carne, cu ciuperci
  • Patiseria Fadel: orice…
  • Covrigăria de pe Buzeşti: covrigi cu sare
  • Covrigăria de la Laromet: covrigi cu sare, covrigi dulci cu susan
  • Mezelăria Sergiana, din Hala Obor: cîrnaţi, tobă
  • Mezelăria La Baciu, Calea Floreasca: de toate
  • Măcelăria La Mircea Măcelaru, lîngă Piaţa 1 Mai
  • Măcelăria de pe Calea Călăraşilor, colţ cu Mîntuleasa
  • Pescăria din Piaţa de la Prosper, Sebastian-13 Septembrie
  • Brînza de la Neluţu, din piaţa Moghioroş
  • Vinul de la Vinul Nostru
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos