Mic.ro « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii mic.ro

Aici continuă discuţiile legate de situaţia Mic.ro – axate pe întrebări şi răspunsuri, ajutor şi informaţii.

Vor fi oprite de la publicare comentariile cu înjurături, mizerii, atacuri la persoană şi cu păreri pe lîngă subiect.

Mulţumiri pentru înţelegere.

… zilele astea se încheie un alt capitol din istoria Mic.ro. Da – ştiu; Mic.ro e mort şi-ngropat, cumpărătorul bucureştean are azi ocazia să facă tîrguieli lîngă casă mult mai bine pentru că Mega Image şi-a pus magazinaşele peste tot; dar Mic.ro rămîne un subiect important.

Pentru mine e important că foştii angajaţi o să-nceapă să-şi primească de-acum banii pe salarii şi garanţii – casa de insolvenţă care se ocupă de falimentul urît al Mic.ro se ocupă de asta.

Pentru comerţul nostru e important că am învăţat nişte lecţii; nu doar din declinul Mic.ro, ci din ascensiunea sa. Mega Image se descurcă mai bine decît Mic.ro cu magazinele mici, jonglează mai înţelept cu stocurile şi sortimentele.

Asta e. Ne place sau nu, avem azi un monopol pe micul comerţ – se cheamă Mega Image. Îi ştiu bubele, dar îi laud şi părţile bune; şi nu o dată am găsit produse excepţionale şi super-ieftine printre mărcile casei.

Cred că aproape zilnic intrăm în vreun Mega.

… pentru c-a-nceput să ne placă comerţ civilizat. Că mai e pînă cînd comerţul ăsta va fi şi deştept – ştiu; dar contează deocamdată şi faptul că e civilizat, dom’le.

cora, mega image şi alţii

… încă vreo zece zile – cred – şi Cora deschide şi magazinul din capăt de la Alexandriei, ceea ce înseamnă că sectorul 5 va avea, în sfîrşit… două hipermarketuri. Ce să zic? – se pare că era nevoie.
Am mai spus-o: ce a făcut Mic.ro bun a fost că a dezvoltat gustul pentru comerţul civilizat. Aşa că vedem tot (în Bucureşti şi pe lîngă) mai multe magazinaşe deschise sub franciza (sau ce-o fi ea) La doi paşi.
Mega Image trage tot mai tare pe Shop & GO – au început să deschidă şi în locuri fără mare vad, dar cu potenţial; se mişcă mult mai cu talent decît o făcea Mic.ro pe segmentul magazinelor mici. Oricum, eu nu sînt – şi n-o să fiu – mulţumit de faptul că Mega are un monopol adevărat pe comerţul bucureştean. Da – e bine că ai magazine civilizate la doi paşi de casă, oriunde-ai sta; dar mă pun în continuare pe gînduri lipsa concurenţei şi sărăcia sortimentelor.

din zbor: Mic.ro

puteţi nici să nu citiţi. Nu e un articol; pentru că nu mai e nimic spus despre Mic.ro – e doar un motiv tehnic ca să putem continua cumva postarea celor 12.000 de comentarii ale oamenilor afectaţi de falimentul Mic.ro.

şi totuşi – comerţul vrea să fie civilizat

Mic.ro a murit – aşa cum se scrie în ferpare, după o lungă şi grea suferinţă.

Dar n-a murit de tot.

Mic.ro a fost un lucru bun pentru cumpărător; multor oameni le-a plăcut ideea de a face comerţ civilizat.

Aşa că, azi, în locul magazinelor Mic.ro începe să se nască un comerţ mai bun, mai plăcut, mai flexibil.

Au apărut multe minimarketuri în ultimele luni. Şi văd că au învăţat din greşelile Mic.ro: au şi marfă, au şi reclamă prin cartier, încearcă şi să fidelizeze cumpărătorii; am văzut şi un magazinaş care vrea să livreze şi acasă.

E bine.

Mic.ro în Piaţa Universităţii

vorba aia… ţară de căcat, falimente de căcat.

Căci faliment înseamnă ceea ce se petrece acuma cu Mic.ro şi cu Patriciu. Oamenii care scriu prin ziare sînt politicoşi: folosesc sintagme ca insolvenţă… incapacitate… inginerie – dar cuvîntul potrivit tot faliment este.

Şi e cel mai mare faliment văzut în ţara asta, daţi-mi voie să cred asta.

În fine! Ce s-o mai lungim: s-a întîmplat. Magazinele stau închise. Angajaţii stau acasă; banii îi văd din an în paşte.

Oamenii care au fost nenorociţi de Patriciu vor să iasă azi la ora 14 în Piaţa Universităţii.

Nici ei nu cred că asta rezolvă ceva – dar trebuie s-o facă, înţelegeţi. Sînt alături de ei.

Balamucul Mic.ro

ştiu că pe mulţi nu vă interesează treaba asta, dar eu nu aş ignora-o, pentru că reprezintă a’ naibii de bine societatea noastră. Fiindcă în două-trei zile s-au strîns aproape 400 de comentarii noi pe marginea situaţiei Mic.ro mă gîndesc să vă fac un soi de rezumat:

magazinele Mic.ro se închid, cîte unul, cîte unul. La fel şi cele MiniMax şi Mac.ro
multe din cele care nu s-au închis încă vor fi debranşate de la curent şi vînzătorii vor sta degeaba în ele, păzind rafturile goale
salariile se dau cu întîrziere şi cu ţîrîita şi angajaţii se tem că unii o să ia 25%, alţii 50%, iar alţii toţi banii
bonurile de masă nu s-au dat, deşi impozitul pe ele a fost oprit
angajaţii încearcă să se coalizeze, dar încă nu reuşesc. Unii înjură, alţii caută soluţii legale de a forţa compania să le dea bonurile şi salariile
fiindcă se preconizează concedieri colective, zilele astea se încearcă formarea unui sindicat – care să negocieze disponibilizările. Beleaua e că cei care fac sindicatul sînt din management şi angajaţii nu simt că îi reprezintă
primesc zilnic mesaje prin care sînt rugat să şterg comentarii legate de şefi

2011: lucruri rele

Regret tare mult că patiseria La papa bun, de la Chirigiu, s-a închis.

Aş putea să mă opresc aici, dar trebuie să amintesc şi despre decăderea magazinelor Mic.ro; nu uit aiurelile Primarului, care a amînat de vreo cinci ori deschiderea Basarabului şi a altor proiecte; mă enervează cum PIDU e pupat în cur de toată lumea; şi – aşa, pe plan personal – mi-e o silă imensă de taximetriştii care opresc în poarta spitalelor, blocînd accesul salvărilor.

din zbor: un articol din Galaţi

Ştiu că informaţii şi subiecte din articolele mele sînt preluate de presă. Mai ales pe veşnicul subiect Mic.ro; am văzut cum bîrfe, zvonuri şi exclusivităţi de pe forumul meu ad-hoc au ajuns articole de ziar. Mă rog; nu m-a invitat nimeni pe la casierie; nici n-am primit vreo felicitare-ceva de Ziua Fraierului.

Mă bucur deci să văd cum un ziar din Galaţi – Viaţa Liberă – reuşeşte să preia un subiect fierbinte; îmi pare bine că – în urmărirea unui subiect local cu impact comunitar – citează elegant sursele folosite.

Felicitări.

adevăratul faliment e sub nasul nostru

Cînd Nokia s-a retras de la Cluj, am sărit cu toţii în sus: ne lasă pe drumuri 3000 de oameni! Cum e posibil ca nimeni să nu fi putut face nimic pentru a evita grozăvia asta?

Numai că, discret, departe de nasul iscoditor (prin sacoşe) al reporterilor economici, adevăratele grozăvii sînt româneşti, neaoşe, tradiţionale.

Cum se poate altfel numi falimentul Mic.ro? Acolo unde, din cîte ştiu eu, lucrează-n total vreo 5000 de oameni?

Citiţi pe forumul meu; ştirile vin apocaliptic. Se închide Oradea; Craiova e decimată; Brăila şi Galaţiul la fel; Piteştiul pregăteşte lacătele. În Bucureşti, magazinele mobile – dubele – rămîn în garaj.

Angajaţii sînt puşi să iscălească în josul hîrtiilor pe care scrie demisie; marfa rămasă prin magazinele închise e cărată cu cîrca la magazinele care vor mai rezista încă vreo lună-două.

Acesta e tabloul falimentului românesc.

Da – pot să mă gîndesc că Mic.ro a fost gîndit să nu meargă. Deşi toate deciziile luate în primul an sugerau contrariul: extinderea elegantă, cumpărarea miniMAX, construirea depozitelor şi punerea la punct a distribuţiei. Acuma, cînd regele este gol, vedem cît de greu e să începi o afacere bună – şi s-o susţii; şi vedem că, atunci cînd treaba nu mai merge, diferenţa o face felul în care ieşi din afacerea aia; felul în care o închizi.

Şi Mic.ro se închide urît. Şi oamenii n-o să uite asta.

articolele noastre sînt preluate și de:

comentarii

fierbinți

arhiva