despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|

Cine crede că un parc e un lucru simplu, se înșală. Cine crede că un spațiu public e ușor de făcut – astfel încît oamenii să beneficieze cu adevărat de pe urma lui – iar se înșală.
Vă recomand un articol despre Herăstrău; despre ce ar trebuit să fie, despre ce e – și despre ce ar putea să fie.
Parcul Herăstrău este perceput și promovat de media și autorități ca un parc – bâlci, parc în care răsună boxele de la diverse spectacole, parc cu tiribombe, mici și bere, așa cum este orice parc de comună care se respectă. În orice țară civilizată, parcurile și zonele de talia Herăstrău și a Salbei de Lacuri nu ar fi tratate ca un mare târg/bâlci de comună provincială.
În contextul în care liniștea și natura din parcuri sunt valori la mare modă în lume, Parcul Herăstrău este perceput și promovat, la noi, ca un parc în care nu poți să ai liniște, ci doar “zone de liniște”.
La sfârșit de săptămâna, atunci când majoritatea cetățenilor au timp liber, parcul Herăstrău este extrem de aglomerat, printre gheretele de comerț ambulant amplasate arbitrar, aleile înguste și prost pavate sunt traversate de-a valma de furtune de irigații, bicicliști sportivi agresivi, roleri și pietoni consumatori de floarea soarelui.
Orașul este agitat cu multă gălăgie și poluare. Pentru ce avem acest parc urban dacă și aici avem parte de gălăgie și poluare fonica? Parcul ar trebui să fie o oază în vacarmul orașului.
Aceasta aglomerare arata nevoia restructurarii functionale si extinderii parcului peste podul de cale ferata si peste podul cu parcul Bordei.
Asta o scrie Mihai Pavel; odată-n plus îl felicit pentru articol. Citiți-l.
Oraşul nostru arată ca o varză pentru că orice mic vătaf de stradă poate face ce vrea. Aţi văzut – poate să planteze palmieri, să sape iazuri, să pună dinozauri cu leduri, să ridice garduri – orice-i trece prin cap; orice. Şi pentru că lucrurile n-ar trebui să fie aşa, Mike s-a gîndit cum ar trebui să fie:

O soluţie de bun simţ
O soluţie de bun simţ pentru stoparea “amenajărilor” cu floricele, alei şi ceasuri stupide ar fi:
1. Modificarea şi completarea legii 50 pe 91 actualizată în 15 oct 2009,
2. Lansare de concurs de proiectare şi concept pentru absolut orice lucrare (indiferent de mărime sau buget)
3. ADP-urile de sector îşi pot asuma doar activitatea de întreţinere şi gestionare a noilor spaţii.
1.1 Modificarea şi completarea legii 50 trebuie să includă obligativitatea întocmirii de studiu de fezabilitate, concurs urbanistic şi arhitectural, proiect tehnic, de detaliu şi autorizare pentru absolut orice intervenţie în spaţiu public indiferent de buget sau mărime.
În cazul în care amenajarea este condiţionată de alte lucrări publice sau pentru asigurarea rapidă a circulaţiei, se vor întocmi lucrări TEMPORARE sau de conservare până la aprobarea proiectului (studii de pre/fezabilitate, concurs, proiect tehnic, autorizare şi execuţie). Deci, mai bine mai târziu şi lucrare realizată corect decât schimbare de garduri, borduri şi panseluţe în fiecare an.
2.1 Organizarea concursurilor poate fi făcută, în funcţie de amploare, de: ADP, Primărie, Ordinul Arhitecţilor, Şcolile de Arhitectură şi Urbanism. Obligativitatea realizării de studii de oportunitate, studii de pre/fezabilitate, realizare concurs, proiect tehnic, autorizare, licitaţie de execuţie pentru constructori.
3.1 ADP-urile ar trebui comasate cu primăriile de sectoare. Primăriile de sectoare ar trebui să se transforme în BIROURI zonale sectoriale conduse de DIRECTORI (un fel de PREFECŢI MAJORI) ŞI NU DE ALŢI PRIMARI. Ar trebui să existe UN SINGUR PRIMAR ÎN BUCUREŞTI (NU ŞASE!) care să ia decizii uniforme pentru tot oraşul. Oraşul în prezent este extrem de fragmentat că o pizza quattro stagioni – adică UN FEL DE VARZĂ împărţită aberant doar pe criterii şi gusturi politice.
Ordinul Arhitecţilor din România şi Registrul Urbanistilor din România trebuie să se implice şi să forţeze modificarea legii 50. Urbanistii şi Arhitecţii sunt plafonati, nestimulaţi şi nu sunt folosiţi în schimbarea imaginii oraşului. Mulţi dintre aceşti arhitecţi şi urbanişti nu vor mai plăti cotizaţiile lucrând în domenii paralele sau concentrându-se într-un mod egocentric numai la operele lor luminate, opere că nişte statui frumoase plantate într-un parc plin de buruieni.
Trebuie stopat modul aberant în care ADP-urile şi PRIMARILE amenajează pe genunchi după bunul plac şi toacă bani după bunul plac fără că aceste lucrări PUBLICE să treacă prin filtrul specialiştilor cu cea mai eficientă soluţie.
Articol de Mike | Urban Ambition
Ştiţi c-am zis c-o să public articolele voastre – şi am s-o fac. Ce n-am zis, dar iată că fac acum, e că pot să public ca articol şi un comentariu, sau o idee care mi-a plăcut.
Aşadar… Mike se-ntreabă, azi, cum ar fi să te poţi plimba-n linişte de-a lungul tuturor lacurilor bucureştene…
… chiar, cum ar fi?
Pentru plimbare prefer zonele, strazile si aleile din zonele rezidentiale (zonele de cartiere vechi si nu cele noi cu gard, bariera si paznici). Prefer la orice ora parcurile mici de cartier. Nu prefer parcurile mari, oficiale (aglomerate) decat dupa ora 23 sau dimineata.
Eu pe primul loc as pune aceste reale parcuri rezidentiale pline de verdeata spontana pe care le-ati descris mai sus: Bucurestii Noi, Damaroaia, Chitila, mai departe spre Floreasca si (unul din preferatele mele: ) Zona Cotroceni-Eroilor-Izvor.
In zona Bucurestii Noi exista un mare potential de dezvoltare de PROMENADE pe malul apelor, pe marginea Salbei de lacuri Straulesti, Grivita – Herestrau si mai departe Floreasca-Pumbuita – TOATE LEGATE INTRE ELE. Practic am avea in zona Buc Noi ceva similar cu Parc Herestrau (Apa + alei+verde)
Dorinta ar fi sa pot sa ma plimb (sau sa merg spre serviciu) pe malul acestui lac, PE TOATA LUNGIMEA LUI, PE AMBELE MALURI (pe jos, cu bicicleta, cu role, alergare, etc) astfel:
Incepand de la podul de la straulesti cu pasarela pietonala peste lac (paralela cu podul rutier) , sa pot sa ajung de la restaurantul Doi Cocosi spre Str Ionescu Sisesti, pe langa cimitirul Straulesti, pe langa fostele baze sportive tehnometal, laromet, pe langa actuala baza pro Rapid, paralel cu str Fabrica de caramida, pe marginea cartierului Damaroaia, pe sub soseaua Bucuresti – Ploiesti si mai departe legatura cu parcul Herestrau TOTUL PE MALUL APEI!!
Dispunem de aceasta salba de lacuri superba baza naturala pe care o ignoram si care pentru multi dintre noi este invizibila. In Europa toate statele civilizate exploateaza la maxim aceste salbe de lacuri si aduc multi turisti si cresc calitatea vietii.
In Bucuresti exista un studiu (un plan de urbanism zonal) care propune si incearca sa reglementeze situatia acestor diamante neslefuite lasate in noroi.
Principala problema ar fi de finantare si de vointa politica dar si de vointa personala (fiecare dintre noi).
O alta mare problema, dar nu de nerezolvat, este cea a primarilor neinspirati care au dat dreptul de concesiune ori improprietarire pe malul lacului a diversilor investitori.
Conform legii, in functie de situatie, nu ai voie sa-ti faci casa sau bloc la mai putin de 30 metri sau 50 metri de luciul apei. Conform legii orice luciu de apa are nevoie de o zona de protectie si intretinere continua de minim 10 metri.
Faptul ca mi-am cumparat casa pe malul lacului nu-mi da dreptul sa inchid cu garduri, sa-mi pun pontoane si salupe in lac. Lacul este un bun comun (PROMENADE) si are nevoie de spatiu tehnic (zona de protectie).
Daca am casa pe malul lacului, valoarea ei va creste fiind parte dintr-un parc cu promenada – logic. Daca vreau pustietate ma duc in padure sau in camp.
Toate aceasta salba de lacuri poate face obiectul unui concurs international si nu cum se fac la noi toate spatiile verzi :cu firme prietene de pe langa primarie si ADP care pun floricele, panselute, garduri periculoase si borduri care se sfarama dupa un an, fara concurs (promovare internationala), fara proiect, fara cap si fara bun simt, cu bani publici tocati fara mila.
Mi se pare atat de crud sa propui telegondola care sa lege sectorul unu de sectorul doi peste salba de lacuri… (un proiect mult trambitzat in presa) in conditiile in care lacurile sunt colmatate, nu exista promenade, nu exista nimic… Mai bine s-ar rezolva problema cu picioarele pe pamant si mai apoi vom vedea daca e necesara sau nu telegondola.
Mulţumesc, Mike!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii