Chiar dacă nu l-am călcat, mi-a ieșit în cale, atît pe stradă, cît și virtual – locul pare a fi lăudat. Pe colțul dintre Eminescu și Icoanei, „Parfum de grătar” a căpătat public și asta a făcut să caute o extindere: iată că a deschis și un pic mai jos de Kogălniceanu, valorificînd un segment mort de bulevard, de dinainte de Vasile Pârvan.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… le vedeam altfel: locuri simbiotice perfecte zonelor corporatiste. Uite însă că popularele „mîncătorii” ori „împinge-tava” – le zicem în atîtea feluri! – încep, de ceva vreme, să facă pasul următor, întinzîndu-se și în cartierele de locuit. Și nu e vorba despre „rezidențialele” noi, ci de cartierele așezate dinăuntrul Bucureștiului. Două autoserviri noi s-au deschis toamna asta pe Sebastian: una la „Prosper” și alta înainte de Rahova. Prima se ocupă mai mult cu desfacerea – cine știe unde s-or prepara toate produsele – , dar a doua are și bucătărie mare. Și, din moment ce funcționează și chiar au deja un public, înseamnă doar că ne întărește convingerea că am început să gătim mai puțin. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josscris de Ando A durat destul de mult până s-a lămurit situaţia de aici, de pe Bd. Pache Protopopescu 94. Aşadar, aici s-a deschis, foarte recent, Grădina Pache. Are acces, imediat după colţ, şi din strada Agricultori. Păi, şi ameninţarea? Să explicăm: avem aici, la această răspântie, (Mătăsari cu Bd. Pache Protopopescu) TREI ispite gastronomice, la nici 30 de metri una de alta: proaspăta Grădina Pache, iar vizavi: Eggspress şi… SHARO Kebab (asta din urmă, a pornit mai timid, cu două măsuţe gen „la varice”, dar anul ăsta a explodat: s-a renovat şi s-a extins şi pe trotuar cu vreo 10 măsuţe, cu scaune, iar shaorma lor e constant bună, am testat-o).
Aşa că celor rătăciţi prin zonă le va fi tare greu să reziste acestui triplu asalt de meniuri.
Bucureștiul miroase – hai, că o știm. Ăi dintre noi care-s mai cîrcotași o să zică altfel: că pute – dar nu-i mereu așa. Bucureștiul, deci, e o împletire de mirosuri. Dimineața – cafenele peste tot, boabe prăjite, abur ademenitor; mai încolo, restaurante, cantine și mîncătorii zvîrlă-n stradă izuri grele; adăugăm – cum altfel? – șaormerii, patiserii, brutării și, mai ales în weekenduri, insidiosul fum și parfum de grătar… Dar astea – le-aș zice – îs mirosuri industriale, manufacturate; orașul nostru miroase și casnic, ghiduș, de la mîncarea pe care-o facem noi, acasă. Doamne: cîte seri nesfîrșite-n părculețuri și locuri de joacă, în care-mi venea să mă ridic de pe bancă și să bat la vreo ușă, de unde simțeam că se fac minunate chiftele, grăbite tocane, cinstite fripturi, sau chiar banale șnițele! … sau nemaipomenite pauze de prînz, în care, trecînd pe lîngă case, trăzneau zacuști, vinete coapte, ardei lăsați pe tabla aragazului… Și, într-o zi, hălăduind prin toate locurile astea atît de cunoscute, mi-am dat seama că… că le caut: mirosurile. Ele există… dar parcă mai slabe, mai puține… naiba știe! Ne-om mai fi schimbat din obiceiuri? N-om mai avea timp, ca altcîndva? Om găti mai sănătos? S-or fi rărit și cei care știau și puteau? N-aș ști să zic; nu mi-e căderea să-mi dau la toate cu părerea. Doar simt din nou – și atît, simt – că-s mai puține mirosurile astea, ale noastre, că parcă-parcă le uităm, le pierdem.
E, într-adevăr, aproape de mine – dar ajung rar la Piață la Rahova. Păcat; fiindcă-i încă una autentică și plină de lucruri bune, cinstite – mai ales cînd e vorba de pus, la repezeală, burta la cale. Să trecem cîteva în revistă! E o puzderie de covrigării, patiserii, brutării. Pe toate, n-am cum să le probăluiesc – dar m-am bucurat să mă opresc la o patiserie micuță, la parterul blocului dintre intersecția pe care-o numeam Parcul Rahova și piața lui Nicu Păun. Locșorul se cheamă simplu: „Patiseria Rahova” – eu zic că e o surpriză foarte plăcută. Înainte de intersecție, supraviețuiește o cofetărie – cum să zic? – ca-n anii ’90; dar și ce cremă au prăjiturile de-aici! La fostul rond – cine mai ține minte că acolo-ntorceau tramvaie! – o șaormerie cotată bine în cartierul nostru: „La colț”. Să nu uit nici grătarul din piață – piața Niki Scorpion, nu cealaltă, a primăriei – unde se abat, pe bună dreptate, pofticioși și de prin alte locuri. Tot acolo – ghici ce? – gogoși la trei lei, scoase pe loc din oala cu ulei fierbinte. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Ce n-am văzut? Șaorma; șaorma mereu lipsește de la astfel de evenimente – șaorma, deși cel mai autentic fel de mîncare stradal, își are nișa ei. Așa-s rînduite lucrurile, pesemne nici n-ar avea vreun folos să le schimbăm; dar dacă tot ne-am apucat să ne gîndim la mîncarea asta, să și vedem ce mai face. Sînt cîteva întrebări la care eu n-am deocamdată răspuns: și una din ele e dacă nu cumva șaorma, parcă, s-a mai micit? Sau mi se pare? Știți, acum vreo trei-patru ani chiar ajunsese – în multe locuri – ca pînă și cea mică să fie cam prea mare; acuma aș zice că a redevenit destul de normală. Mă rog: în orice caz, am impresia că cea mare e doar mare… nu uriașă. Alta: lanțurile merg sau nu merg? Restrîngerea „Șaormeriei Băneasa” a părut doar un răspuns potrivit la o expansiune nepotrivită, nesusținută de calitatea produselor; lanțul nu a dispărut, ci doar s-a concentrat pe unitățile care chiar merg. Șaorma rămîne, deci, un fel de mîncare bun, obișnuit – în sens bun – care are succes în locurile știute și care se ferește de experimente: iată, Centrul Bucureștiului nu atrage consumatorul cunoscător, fiindcă nici o șaormerie celebră nu prea mai părăsește cartierul și periferia: locurile unde adevărata șaormă autohtonă împărățește. Are, Bucureștiul ăsta, cotloane, secrete, de nu-ți ajunge o viață să le afli pe toate; și-i bine așa – cu atît mai mult te bucuri cînd, prin cine știe ce întorsătură, mai înveți ceva! Ia, de pildă, un creier pané – ce poate fi mai simplu de trecut cu vederea? Ce poate fi mai simplu de scos din orice meniu? Dar… dar cînd nimerești peste un creier bun, bine făcut, nu-i așa că te bucuri? E, în apropierea Rondului Coșbuc, un restaurant vechi, care altminterea nu te-mbie cu nimica – dar fac oamenii de-aici un creier pané, de-i pomenești! Restaurantul se cheamă „Business Land” și-i fix în stația tramvaiului 32. Nu-l ocoliți. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josscris de Ando Cei de la „EGGSPRESS” s-au pus serios pe treabă. Deşi mai au de lucru până la finalizarea terasei, au montat (provizoriu) o copertină, au adus mobilier şi clienţii, ademeniţi de vremea bună, nu s-au lasat aşteptaţi.
A demarat şi pizzeria „Buoni e Bravi” din Piaţa Sfântul Ştefan.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.… sus pe pintenul dealului pe care se scoboară Șoseaua Grozăvești e una din fostele case de cultură ale tineretului. Cultură mai e și azi – concerte, spectacole, discoteci – dar, fiindcă toți știm că niciodată cultura asta nu merge pe inima goală, aici se și bea și se mănîncă. Locul se cheamă „Quantic” și e îndeajuns de cinstit încît să nu fie nefrecventabil; nimic din ce se prepară aici nu e rău, ba dimpotrivă. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josO știu… de cînd o știu? Sigur o știu de peste zece ani, că pe-atunci cîndva s-a deschis. E vorba despre mîncătoria numită „Cantine 87” de pe Doctor Felix, de pe colț cu Hematologia. 87 vine, de altfel, de la numărul stradal. Cantina asta – căutată de mulți din cei care lucrează pe-aici, prin jur – își face treaba cinstit de atîta vreme, dar eu multă vreme nu m-am învrednicit să văd ce-i cu ea, nefiind taman ahtiat după mîncare gătită, ciorbe și chestii de împinge-tava. Doar că de fiecare dată cînd ajung pe la Cantină îs mulțumit. O mai da cîte un chix – și noi, acasă, mai zbîrcim tocana, ce să mai zic și de restaurantele mari! – dar ziua următoare-și revine. Iar cel ce nu se grăbește cu prînzul, poate găsi pe dup-amiază feluri de mîncare care se vînd mai ieftin. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii