despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
Mai precis, vizavi de hală, pe partea pieţei. Avem o nouă patiserie-brutărie (numită „Traian”), venită în locul micuţei simigerii din staţia tramvaiului, pe care o pomeneam aici. Are, cum scrie şi pe firmă, o ofertă serioasă de panificaţie (franzele, lipii, „floare”, chifle), dar nu mai găseşti plăcinta cu carne sau cornuleţele cu rahat. Covrigeii la şir au rămas.
La câţiva metri mai încolo, tocmai s-a deschis deja o brutărie, numită… aţi ghicit: „TRAIAN”. Asta vine pe locul lăsat liber de una din şaormeriile din lanţul Băneasa.
Știți, sînt mîncătorii și mîncătorii, așa cum sînt restaurante și restaurante… cofetării și cofetării – ați prins ideea. Unele se țin bine de ani și ani de zile și – cu toate că obișnuiții locului mai închid ochii la cîte-un fel care nu iese, se-ntorc și-n ziua următoare, căci au încredere.
Altele apar – și, ați văzut, nu apar puține! – dar nu reușesc să agațe publicul: e firesc în orice segment al alimentației publice.
Unele-s veritabile cantine, cu spațiu generos de „servit masa”, altele doar vînd la geam.
Și – în funcție și de gusturile celor care își umplu pauza de prînz la ele – cu meniuri mai variate, mai elaborate ori mai simple-acolo.
Din cînd în cînd chiar, cu mîncare de zici că-s restaurant – cu totul altceva decît cea… sosoasă, grea, umflată. Unul din locurile astea-i la scuarul dintre Banu-Manta și Titulescu, peste drum de Primărie.
Îi zice „T64” – e bun.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Chiar dacă nu l-am călcat, mi-a ieșit în cale, atît pe stradă, cît și virtual – locul pare a fi lăudat. Pe colțul dintre Eminescu și Icoanei, „Parfum de grătar” a căpătat public și asta a făcut să caute o extindere: iată că a deschis și un pic mai jos de Kogălniceanu, valorificînd un segment mort de bulevard, de dinainte de Vasile Pârvan.
… le vedeam altfel: locuri simbiotice perfecte zonelor corporatiste.
Uite însă că popularele „mîncătorii” ori „împinge-tava” – le zicem în atîtea feluri! – încep, de ceva vreme, să facă pasul următor, întinzîndu-se și în cartierele de locuit.
Și nu e vorba despre „rezidențialele” noi, ci de cartierele așezate dinăuntrul Bucureștiului.
Două autoserviri noi s-au deschis toamna asta pe Sebastian: una la „Prosper” și alta înainte de Rahova. Prima se ocupă mai mult cu desfacerea – cine știe unde s-or prepara toate produsele – , dar a doua are și bucătărie mare.
Și, din moment ce funcționează și chiar au deja un public, înseamnă doar că ne întărește convingerea că am început să gătim mai puțin.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
scris de Ando
A durat destul de mult până s-a lămurit situaţia de aici, de pe Bd. Pache Protopopescu 94. Aşadar, aici s-a deschis, foarte recent, Grădina Pache. Are acces, imediat după colţ, şi din strada Agricultori.
   
Păi, şi ameninţarea? Să explicăm: avem aici, la această răspântie, (Mătăsari cu Bd. Pache Protopopescu) TREI ispite gastronomice, la nici 30 de metri una de alta: proaspăta Grădina Pache, iar vizavi: Eggspress şi… SHARO Kebab (asta din urmă, a pornit mai timid, cu două măsuţe gen „la varice”, dar anul ăsta a explodat: s-a renovat şi s-a extins şi pe trotuar cu vreo 10 măsuţe, cu scaune, iar shaorma lor e constant bună, am testat-o).
 
Aşa că celor rătăciţi prin zonă le va fi tare greu să reziste acestui triplu asalt de meniuri.
Bucureștiul miroase – hai, că o știm. Ăi dintre noi care-s mai cîrcotași o să zică altfel: că pute – dar nu-i mereu așa.
Bucureștiul, deci, e o împletire de mirosuri. Dimineața – cafenele peste tot, boabe prăjite, abur ademenitor; mai încolo, restaurante, cantine și mîncătorii zvîrlă-n stradă izuri grele; adăugăm – cum altfel? – șaormerii, patiserii, brutării și, mai ales în weekenduri, insidiosul fum și parfum de grătar…
Dar astea – le-aș zice – îs mirosuri industriale, manufacturate; orașul nostru miroase și casnic, ghiduș, de la mîncarea pe care-o facem noi, acasă.
Doamne: cîte seri nesfîrșite-n părculețuri și locuri de joacă, în care-mi venea să mă ridic de pe bancă și să bat la vreo ușă, de unde simțeam că se fac minunate chiftele, grăbite tocane, cinstite fripturi, sau chiar banale șnițele!
… sau nemaipomenite pauze de prînz, în care, trecînd pe lîngă case, trăzneau zacuști, vinete coapte, ardei lăsați pe tabla aragazului…
Și, într-o zi, hălăduind prin toate locurile astea atît de cunoscute, mi-am dat seama că… că le caut: mirosurile.
Ele există… dar parcă mai slabe, mai puține… naiba știe!
Ne-om mai fi schimbat din obiceiuri? N-om mai avea timp, ca altcîndva? Om găti mai sănătos? S-or fi rărit și cei care știau și puteau? N-aș ști să zic; nu mi-e căderea să-mi dau la toate cu părerea.
Doar simt din nou – și atît, simt – că-s mai puține mirosurile astea, ale noastre, că parcă-parcă le uităm, le pierdem.
E, într-adevăr, aproape de mine – dar ajung rar la Piață la Rahova.
Păcat; fiindcă-i încă una autentică și plină de lucruri bune, cinstite – mai ales cînd e vorba de pus, la repezeală, burta la cale.
Să trecem cîteva în revistă!
E o puzderie de covrigării, patiserii, brutării. Pe toate, n-am cum să le probăluiesc – dar m-am bucurat să mă opresc la o patiserie micuță, la parterul blocului dintre intersecția pe care-o numeam Parcul Rahova și piața lui Nicu Păun. Locșorul se cheamă simplu: „Patiseria Rahova” – eu zic că e o surpriză foarte plăcută.
Înainte de intersecție, supraviețuiește o cofetărie – cum să zic? – ca-n anii ’90; dar și ce cremă au prăjiturile de-aici!
La fostul rond – cine mai ține minte că acolo-ntorceau tramvaie! – o șaormerie cotată bine în cartierul nostru: „La colț”.
Să nu uit nici grătarul din piață – piața Niki Scorpion, nu cealaltă, a primăriei – unde se abat, pe bună dreptate, pofticioși și de prin alte locuri.
Tot acolo – ghici ce? – gogoși la trei lei, scoase pe loc din oala cu ulei fierbinte.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
 Nu ocolesc popularele evenimente „food truck”. Burgeri, pulled pork, sea food, pizza, clătite, scovergi, kürtős, înghețată, prăjituri – cam tot ce ne așteptăm să fie. Asta, cînd nu-s cu tochituri, mici, grătare și aceleași clătite, scovergi… ați înțeles voi!
Ce n-am văzut? Șaorma; șaorma mereu lipsește de la astfel de evenimente – șaorma, deși cel mai autentic fel de mîncare stradal, își are nișa ei.
Așa-s rînduite lucrurile, pesemne nici n-ar avea vreun folos să le schimbăm; dar dacă tot ne-am apucat să ne gîndim la mîncarea asta, să și vedem ce mai face.
Sînt cîteva întrebări la care eu n-am deocamdată răspuns: și una din ele e dacă nu cumva șaorma, parcă, s-a mai micit? Sau mi se pare? Știți, acum vreo trei-patru ani chiar ajunsese – în multe locuri – ca pînă și cea mică să fie cam prea mare; acuma aș zice că a redevenit destul de normală. Mă rog: în orice caz, am impresia că cea mare e doar mare… nu uriașă.
Alta: lanțurile merg sau nu merg? Restrîngerea „Șaormeriei Băneasa” a părut doar un răspuns potrivit la o expansiune nepotrivită, nesusținută de calitatea produselor; lanțul nu a dispărut, ci doar s-a concentrat pe unitățile care chiar merg.
Șaorma rămîne, deci, un fel de mîncare bun, obișnuit – în sens bun – care are succes în locurile știute și care se ferește de experimente: iată, Centrul Bucureștiului nu atrage consumatorul cunoscător, fiindcă nici o șaormerie celebră nu prea mai părăsește cartierul și periferia: locurile unde adevărata șaormă autohtonă împărățește.
Are, Bucureștiul ăsta, cotloane, secrete, de nu-ți ajunge o viață să le afli pe toate; și-i bine așa – cu atît mai mult te bucuri cînd, prin cine știe ce întorsătură, mai înveți ceva!
Ia, de pildă, un creier pané – ce poate fi mai simplu de trecut cu vederea? Ce poate fi mai simplu de scos din orice meniu?
Dar… dar cînd nimerești peste un creier bun, bine făcut, nu-i așa că te bucuri?
E, în apropierea Rondului Coșbuc, un restaurant vechi, care altminterea nu te-mbie cu nimica – dar fac oamenii de-aici un creier pané, de-i pomenești!
Restaurantul se cheamă „Business Land” și-i fix în stația tramvaiului 32.
Nu-l ocoliți.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
scris de Ando
Cei de la „EGGSPRESS” s-au pus serios pe treabă. Deşi mai au de lucru până la finalizarea terasei, au montat (provizoriu) o copertină, au adus mobilier şi clienţii, ademeniţi de vremea bună, nu s-au lasat aşteptaţi.
A demarat şi pizzeria „Buoni e Bravi” din Piaţa Sfântul Ştefan.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii