despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
O iei pe spre Măgurele. Cum ieși din limita orașului București șoseaua se lărgește, de la două la patru benzi. Începi să fii atent, pentru că-n juma de kilometru, pe mîna stîngă, o să vezi un soi de cort-baracă. Se cheamă „Terasa cu bunătăți muntenești”. E și carne pentru luat acasă, dar mai degrabă lasă-i pe ei s-o facă pe grătar. Bun grătar – e de cîțiva ani acolo și nu se face de rușine. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josDin sortimentul recent al îndrăgitelor magazine „Lidl”, ditai conserva asta de giveci! Dacă mai călești cîteva cuburi de carne, fierbi vreo doi cartofi și arunci o mînă de mazăre, te pomenești cu-n adevărat ghiveci-ghiveci de zile mari… fără osteneală.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josToate la vremea lor: și-a venit și vremea să lăudăm „Oala cu bunătăți”. Cam tîrziu – că face treabă bună de ceva ani – dar cu atît mai bine, pentru că-nsemnează că și-a păstrat, în tot timpul ăsta, calitatea. Așa că luați cu încredere de la ei. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
De-abia ce ne obișnuisem – în sfîrșit! – să avem o piață a restaurantelor cumsecade, unde clientul să fie servit bine, iute, prietenos; de-abia ce ne trecuse spaima și sila aceea de a fi trași pe sfoară, intrînd într-un local și – fir-ar să fie! – piața asta dete-n brînci, din cauza restricțiilor din viața noastră. Pierderile financiare pe care restaurantele le au sînt știute; dar pierderile clientului cum se pot ele măsura? Să nu credem că noi – clienții – pierdem numai acolo unde nu mai avem cum să ne petrecem ocaziile frumoase ori pauzele de zi cu zi așezați la o masă. Începem să pierdem, din păcate, din cauza micilor „scurtături” pe care unele restaurante și fast-food-uri încep să le practice, la adăpostul sistemului de livrare a mîncării acasă. Întrucît ne place tare mult să fim serviți cît mai repede, curierii cu mîncare aleargă-n tot orașul. Ne bucurăm cînd mîncarea vine fără să se lase așteptată – și, uneori, ne dăm seama că graba asta e-n paguba noastră. Ce-nsemna, oare, cînd mîncarea ți se aducea numaidecît la masă cînd dădeai comanda? Că restaurantul era-ntr-adevăr eficient… sau că poate o avea făcută de ieri? Ghinion – azi, dacă ceva nu ne place, dacă-i rece sau făcut greșit, nu mai avem cum să trimetem blidul-napoi la bucătărie: ne-am procopsit cu el. Restaurantele știu asta, atunci cînd ne livrează prea repede sau cînd, din mai multe porții comandate, una-i rece. Să știm și noi – tot ce știm e-n folosul nostru. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Sînt bune mezelurile secuiești! Ici-colo, în marile magazine, cumpărătorul mai dibuie cîteva, dar e așa bine cînd le are la îndemînă tot timpul! Cam cu asta se ocupă băcănia János Bácsi. Are două magazine bucureștene: pe Mihai Bravu (spre Baba Novac) și – mai nou – pe Mihalache (colț cu Banu Manta). Îndrăgitele produse „Székely falat” plus brînzeturi, dulciuri – găsești cam tot ce vrei. Cui i-e peste mînă s-ajungă la magazine poate comanda de pe site-ul băcăniei. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos… în Snagov-sat, o pizzerie de toată isprava; îi zice „Lions” și-i o dovadă-n plus că am început, de cîțiva ani buni, să ne pricepem să facem și să servim mîncare mai ales în localurile simple, obișnuite. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josPe românește, vine de-nseamnă bunătăți din secuime; și-s, fără doar și poate, printre cele mai gustoase lucruri care se pot găsi-n galantarele magazinelor cu mezeluri.
Din păcate, în Capitală nu se distribuie decît o mică parte din bunătățile astea – ajung mai ales cele ambalate și feliate. N-are a face; urmăriți prin marile magazine marca și – cînd o dibuiți – cumpărați cu încredere. Fabrica folosește cu succes porc mangalița și produce și sortimente cu carne de cal și vînat. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josCe se mai poate procura din unitățile de servire a populației ale comerțului particular? Încă mai e – doar în magazinele „Lidl” – marmelada asta produsă de „Râureni” care nu se găsește altminterea niciodată pe nicăieri. Chiar e marmeladă.
Niște jeleuri care au gust de jeleuri – fără tușa aceea chimică îngrozitoare. Sînt de la fabrica „Feleacul”, care în zilele noastre nu mai e la Cluj, ci la Sibiu și ține de marele producător „Boromir”.
Tot de pe-acolo, un parizer de vită de la „Scandia” – bun.
Nu ocoliți produsele fabricii „Solomonescu” – și dacă vreți un unt gras și gustos, încercați-l pe cel de 80 la sută.
La final, o surpriză plăcută de la „Bonito” – salata de macrou afumat.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Să purcedem – și, deși unii ar zice că nici nu merită luată-n seamă, eu aș începe chiar cu pizza de la patiserie. Aici – așa cum știm – pretențiile nu-s mari, însă surprizele plăcute mai pot s-apară, atunci cînd patiseria chiar nu-și bate joc, dîndu-i mîna să folosească cîrnăciori gustoși, un sălămior nu întrutotul ieftin, măsline care n-au gust de prune uscate și tot așa. Cele mai bune-s cele unde blatul e pufos – nu pîine chioară. Doar că numărul patiseriilor bucureștene ce-s în stare să producă o felie de pizza a scăzut îngrozitor; dacă stau să mă gîndesc bine, singura pizza de patiserie care se poate mînca ar fi cea făcută la „Nicoleta”, pe Domnița Anastasia; doar că aici se poate găsi doar dimineața. Mi se pare chiar rușinos să ajung să apreciez sortimentul de pizza pe care-l găsim pe la „Luca”; măcar constant prin ingrediente și-n rețetă și nu întrutotul sărăcăcios. Ba chiar uneori pare chiar că nu dai greș c-o felie de la „Fornetti”… Mergem mai departe – tot așa, pe stradă, mai la botul calului – și ne uităm cu interes la locurile specializate care vînd pizza la bucată; tu, client, alegîndu-ți cît de mare ori cît de mică poate să fie; succesul lor stă în posibilitatea de a-ți lua cîte un ștraif din mai multe feluri, combinînd după chef și poftă. Pizza-n sine e… chiar pizza și nu te miri cînd vezi oameni la coadă. E interesant că, văzînd cît de bine-i merge lui „Latin Pizza” de pe Lipscani, au început s-apară și alte locuri pe același calapod în Centrul Vechi! Treapta următoare ar fi localurile cu specific; că le zice italienești, că le zice doar pizzerii, nu-i important: ai cum să mănînci cîte o bunătate cu blat „adevărat”, cu ingrediente corecte, puține – dar de bună calitate. Pizza aici pare sărăcăcioasă, dar de-abia termini una și-ți lingi deștele. N-am ajuns în multe locuri, dar – de exemplu – la „Belli Siciliani” pizza e strașnică! Pizza se face oriunde, practic în orice restaurant, indiferent de specific; și, după noroc, poate fi rezonabil de reușită; dar cine merge la restaurant pentru pizza? – poate cei care au copii. Ei, și-ajungem la pizza pe care-o vrei la ușă. Aici, ori te bazezi pe marii jucători din piață (Pizza Hut, Jerry’s, Domino’s, Trenta, chiar și Florina), ori te-ncrezi la micile pizzerii din cartier. N-ai ce face; de rețetele pizzeriilor mari ți se apleacă după o vreme și ajungi să schimbi, periodic, locul de unde comanzi. Experimentînd – mult și, firește, pe buzunarul tău – poți descoperi chiar unele deosebit de bune la micile pizzerii… Ideal e să te ferești, pe cît se poate, de cei care trîntesc ceapă în exces, care presară porumb ca la găini, care scapă fel de fel de legume ciudate; de cei pentru care sosul e ba doar ketchup, ba doar un soi de bulion lungit. Cu vremea-ți dai și seama care pizza e bună și-a doua zi! Cea de la „Pizza Hut”, după ce se răcește, e dezamăgitoare și-ți lasă un gust artificial. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Belșugul din magazine, ușurința de-a găsi mîncare gata făcută, lipsa timpului și pierderea științei de-a găti ne-au îndepărtat de ele. Ne trage-n jos, de asemenea, și frica de cele nebune ori otrăvitoare și mai ales mediocritatea celor cultivate în crescătorii – fade, apoase! Dar pentru mine ciuperca rămîne un prieten bun; și nu pot să uit cît ne-a ajutat odinioară, cînd vremurile erau grele și lipsurile uriașe! Nu se găsea carne? Nu erau mezeluri? Nu se aducea brînză? Ouăle erau un lux? Mare lucru: aveam păduricea la doi pași – și-n păduricea asta găseam, de primăvara pînă toamna pe vremea brumei, bureți de rouă, bureți de iarbă, nane, hribi, ghebe și ciuperci de bălegar: da, aici, lîngă București! Așa puteam să-ncropim, pe loc, o masă boierească și gustoasă; și reușeam s-avem peste iarnă – din ciupercile uscate gospodărește și puse, ferit, în săcotei răcoroși – ce adăuga meniului de zi cu zi. Dumnezeu, drăguțul, ne-ajuta – noi n-aveam decît să mergem să băgăm în traistă. Bunînțeles, știam la fix unde și cînd să căutăm; ne mai încurca socotelile o vară secetoasă ori o toamnă prea ploioasă; însă arareori se nimerea să venim acasă cu buza umflată. … ehehei – și ce bucurie, vînătoarea de ciuperci! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii