despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

„Terasa cu bunătăți muntenești”

O iei pe spre Măgurele. Cum ieși din limita orașului București șoseaua se lărgește, de la două la patru benzi. Începi să fii atent, pentru că-n juma de kilometru, pe mîna stîngă, o să vezi un soi de cort-baracă. Se cheamă „Terasa cu bunătăți muntenești”.

E și carne pentru luat acasă, dar mai degrabă lasă-i pe ei s-o facă pe grătar. Bun grătar – e de cîțiva ani acolo și nu se face de rușine.

site

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

un bun start pentru ghiveci

Din sortimentul recent al îndrăgitelor magazine „Lidl”, ditai conserva asta de giveci!

Dacă mai călești cîteva cuburi de carne, fierbi vreo doi cartofi și arunci o mînă de mazăre, te pomenești cu-n adevărat ghiveci-ghiveci de zile mari… fără osteneală.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Oala cu bunătăți

Toate la vremea lor: și-a venit și vremea să lăudăm „Oala cu bunătăți”.

Cam tîrziu – că face treabă bună de ceva ani – dar cu atît mai bine, pentru că-nsemnează că și-a păstrat, în tot timpul ăsta, calitatea.

Așa că luați cu încredere de la ei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ce știm despre mîncarea livrată?

De-abia ce ne obișnuisem – în sfîrșit! – să avem o piață a restaurantelor cumsecade, unde clientul să fie servit bine, iute, prietenos; de-abia ce ne trecuse spaima și sila aceea de a fi trași pe sfoară, intrînd într-un local și – fir-ar să fie! – piața asta dete-n brînci, din cauza restricțiilor din viața noastră.

Pierderile financiare pe care restaurantele le au sînt știute; dar pierderile clientului cum se pot ele măsura?

Să nu credem că noi – clienții – pierdem numai acolo unde nu mai avem cum să ne petrecem ocaziile frumoase ori pauzele de zi cu zi așezați la o masă.

Începem să pierdem, din păcate, din cauza micilor „scurtături” pe care unele restaurante și fast-food-uri încep să le practice, la adăpostul sistemului de livrare a mîncării acasă.

Întrucît ne place tare mult să fim serviți cît mai repede, curierii cu mîncare aleargă-n tot orașul.

Ne bucurăm cînd mîncarea vine fără să se lase așteptată – și, uneori, ne dăm seama că graba asta e-n paguba noastră.

Ce-nsemna, oare, cînd mîncarea ți se aducea numaidecît la masă cînd dădeai comanda? Că restaurantul era-ntr-adevăr eficient… sau că poate o avea făcută de ieri?

Ghinion – azi, dacă ceva nu ne place, dacă-i rece sau făcut greșit, nu mai avem cum să trimetem blidul-napoi la bucătărie: ne-am procopsit cu el.

Restaurantele știu asta, atunci cînd ne livrează prea repede sau cînd, din mai multe porții comandate, una-i rece.

Să știm și noi – tot ce știm e-n folosul nostru.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Băcănia János Bácsi

Sînt bune mezelurile secuiești!

Ici-colo, în marile magazine, cumpărătorul mai dibuie cîteva, dar e așa bine cînd le are la îndemînă tot timpul!

Cam cu asta se ocupă băcănia János Bácsi.

Are două magazine bucureștene: pe Mihai Bravu (spre Baba Novac) și – mai nou – pe Mihalache (colț cu Banu Manta).

Îndrăgitele produse „Székely falat” plus brînzeturi, dulciuri – găsești cam tot ce vrei.

Cui i-e peste mînă s-ajungă la magazine poate comanda de pe site-ul băcăniei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Lions” – pizza bună în Snagov

… în Snagov-sat, o pizzerie de toată isprava; îi zice „Lions” și-i o dovadă-n plus că am început, de cîțiva ani buni, să ne pricepem să facem și să servim mîncare mai ales în localurile simple, obișnuite.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Székely falat – produse bune

Pe românește, vine de-nseamnă bunătăți din secuime; și-s, fără doar și poate, printre cele mai gustoase lucruri care se pot găsi-n galantarele magazinelor cu mezeluri.

Din păcate, în Capitală nu se distribuie decît o mică parte din bunătățile astea – ajung mai ales cele ambalate și feliate.

N-are a face; urmăriți prin marile magazine marca și – cînd o dibuiți – cumpărați cu încredere.

Fabrica folosește cu succes porc mangalița și produce și sortimente cu carne de cal și vînat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cinci mici recomandări

Ce se mai poate procura din unitățile de servire a populației ale comerțului particular?

Încă mai e – doar în magazinele „Lidl” – marmelada asta produsă de „Râureni” care nu se găsește altminterea niciodată pe nicăieri. Chiar e marmeladă.

Niște jeleuri care au gust de jeleuri – fără tușa aceea chimică îngrozitoare. Sînt de la fabrica „Feleacul”, care în zilele noastre nu mai e la Cluj, ci la Sibiu și ține de marele producător „Boromir”.

Tot de pe-acolo, un parizer de vită de la „Scandia” – bun.

Nu ocoliți produsele fabricii „Solomonescu” – și dacă vreți un unt gras și gustos, încercați-l pe cel de 80 la sută.

La final, o surpriză plăcută de la „Bonito” – salata de macrou afumat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

pînă și pizza

… cît de bună mai e pizza obișnuită, cea care se găsește cam oriunde – ori la un click, ori la un chioșc distanță?

Să purcedem – și, deși unii ar zice că nici nu merită luată-n seamă, eu aș începe chiar cu pizza de la patiserie.

Aici – așa cum știm – pretențiile nu-s mari, însă surprizele plăcute mai pot s-apară, atunci cînd patiseria chiar nu-și bate joc, dîndu-i mîna să folosească cîrnăciori gustoși, un sălămior nu întrutotul ieftin, măsline care n-au gust de prune uscate și tot așa. Cele mai bune-s cele unde blatul e pufos – nu pîine chioară. Doar că numărul patiseriilor bucureștene ce-s în stare să producă o felie de pizza a scăzut îngrozitor; dacă stau să mă gîndesc bine, singura pizza de patiserie care se poate mînca ar fi cea făcută la „Nicoleta”, pe Domnița Anastasia; doar că aici se poate găsi doar dimineața.

Mi se pare chiar rușinos să ajung să apreciez sortimentul de pizza pe care-l găsim pe la „Luca”; măcar constant prin ingrediente și-n rețetă și nu întrutotul sărăcăcios. Ba chiar uneori pare chiar că nu dai greș c-o felie de la „Fornetti”…

Mergem mai departe – tot așa, pe stradă, mai la botul calului – și ne uităm cu interes la locurile specializate care vînd pizza la bucată; tu, client, alegîndu-ți cît de mare ori cît de mică poate să fie; succesul lor stă în posibilitatea de a-ți lua cîte un ștraif din mai multe feluri, combinînd după chef și poftă. Pizza-n sine e… chiar pizza și nu te miri cînd vezi oameni la coadă. E interesant că, văzînd cît de bine-i merge lui „Latin Pizza” de pe Lipscani, au început s-apară și alte locuri pe același calapod în Centrul Vechi!

Treapta următoare ar fi localurile cu specific; că le zice italienești, că le zice doar pizzerii, nu-i important: ai cum să mănînci cîte o bunătate cu blat „adevărat”, cu ingrediente corecte, puține – dar de bună calitate. Pizza aici pare sărăcăcioasă, dar de-abia termini una și-ți lingi deștele. N-am ajuns în multe locuri, dar – de exemplu – la „Belli Siciliani” pizza e strașnică!

Pizza se face oriunde, practic în orice restaurant, indiferent de specific; și, după noroc, poate fi rezonabil de reușită; dar cine merge la restaurant pentru pizza? – poate cei care au copii.

Ei, și-ajungem la pizza pe care-o vrei la ușă. Aici, ori te bazezi pe marii jucători din piață (Pizza Hut, Jerry’s, Domino’s, Trenta, chiar și Florina), ori te-ncrezi la micile pizzerii din cartier. N-ai ce face; de rețetele pizzeriilor mari ți se apleacă după o vreme și ajungi să schimbi, periodic, locul de unde comanzi. Experimentînd – mult și, firește, pe buzunarul tău – poți descoperi chiar unele deosebit de bune la micile pizzerii… Ideal e să te ferești, pe cît se poate, de cei care trîntesc ceapă în exces, care presară porumb ca la găini, care scapă fel de fel de legume ciudate; de cei pentru care sosul e ba doar ketchup, ba doar un soi de bulion lungit.

Cu vremea-ți dai și seama care pizza e bună și-a doua zi! Cea de la „Pizza Hut”, după ce se răcește, e dezamăgitoare și-ți lasă un gust artificial.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ce-s ciupercile

Ia, c-am uitat ce-s alea ciuperci! N-or fi chestiile alea pe care le dăm de-o parte, cînd mîncăm pizza?

Belșugul din magazine, ușurința de-a găsi mîncare gata făcută, lipsa timpului și pierderea științei de-a găti ne-au îndepărtat de ele.

Ne trage-n jos, de asemenea, și frica de cele nebune ori otrăvitoare și mai ales mediocritatea celor cultivate în crescătorii – fade, apoase!

Dar pentru mine ciuperca rămîne un prieten bun; și nu pot să uit cît ne-a ajutat odinioară, cînd vremurile erau grele și lipsurile uriașe!

Nu se găsea carne? Nu erau mezeluri? Nu se aducea brînză? Ouăle erau un lux? Mare lucru: aveam păduricea la doi pași – și-n păduricea asta găseam, de primăvara pînă toamna pe vremea brumei, bureți de rouă, bureți de iarbă, nane, hribi, ghebe și ciuperci de bălegar: da, aici, lîngă București!

Așa puteam să-ncropim, pe loc, o masă boierească și gustoasă; și reușeam s-avem peste iarnă – din ciupercile uscate gospodărește și puse, ferit, în săcotei răcoroși – ce adăuga meniului de zi cu zi.

Dumnezeu, drăguțul, ne-ajuta – noi n-aveam decît să mergem să băgăm în traistă. Bunînțeles, știam la fix unde și cînd să căutăm; ne mai încurca socotelile o vară secetoasă ori o toamnă prea ploioasă; însă arareori se nimerea să venim acasă cu buza umflată.

… ehehei – și ce bucurie, vînătoarea de ciuperci!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos