mizerii « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

O revelaţie…

scris de Ando

Gata! Au fost îndeajuns „decât” astea patru cuvinte ca să-mi risipească vălul de întrebări care stăruia de prea mult timp peste puterea mea de înţelegere. Asta înseamnă să judeci superficial, numai după aparenţe, să nu încerci măcar să înţelegi sensul profund de purificare sufletească prin care trec cei pe care, dintr-o mentalitate anacronică, de muncitor necalificat (cum ne-a etichetat, mai demult, cineva), i-am catalogat drept mâzgălitori de ziduri.

N-are băncili bani, maică.

… acum vreo trei-patru ierni, mă uimea uriașa nesimțire a B. R. D., care – în Piața Victoriei – își de’zăpezise frumos parcarea, dar trotuarul pentru oameni… canci!

Iată-ne-n 2018, an în care continuăm să ne plîngem de Primărie… dar continuăm să ne doară-n dos de oamenii care merg pe jos.

N-or fi avut, bieții de ei, de unde să scoată o sută de lei pentru un sac de clorură de calciu s-arunce pe jos.

„Cugetări”… culese de pe ziduri

scris de Ando

Mă mir cum rezistă tencuiala la „greutatea” atâtor cugetari!

Pute orașul de atâta „filosofie”!

nu mai sînt garduri de protecție la fosta fabrică de bere „Rahova”

… a durat nouă luni!

Și după nouă luni, primăria sectorului 5 a scos gardurile de protecție puse pe trotuarul din fața ruinei fabricii de bere „Rahova”.

Gardurile erau fiindcă ditai bucata din acoperiș căzuse-n stradă astă iarnă, pe viscol. Și ce mai rămăsese din acoperiș, a mai căzut odată acu, la ultima vijelie.

Cu toate astea… gata! – gardurile nu mai sînt.

Însemnă că e-n regulă? Că nu mai e urmă de pericol? Că putem merge liniștiți pe trotuar? Că nu mai cade nimic nici pe șosea?

au trecut doi ani!

… multă vreme, părculețul de lîngă Policlinica Gara de Nord a fost un loc imund unde sălășuiau aurolaci. Ei au fost scoși de-aici, dar…

… dar – iată! – „amenajările” bolnave ale acestor amărîți au rămas. Ceea ce vedeți – pietre spoite și aranjate-n cercuri – este lăsat de ei; atîta s-au priceput ca să lase impresia, cînd locuiau aici, că țin oarecum curat.

Imaginea te bagă-n sperieți.

Este incredibil cum – după doi ani de la dispariția aurolacilor – nici o primărie n-a fost în stare să arunce bolovanii ăștia și să curețe iarba!

mizerie la „Școala Centrală”

… este de-a dreptul genial.

Privim spre intrarea Școlii Centrale din București – o știți, aia de pe la Icoanei. Ce trebuie să fie scris aici, pe frontispiciu? Ia, o mîzgăleală cu vopsea – „monument de arhitectură”; că nu ne-am fi prins de contrariu, altminterea.

Ce-o face, însă, cu adevărat monument? Poate neonul montat deasupra ușii: e cîș, strîmb, într-o rînă.

Halal! E mai mult Zoia Kosmodemianskaia decît „Școala Centrală”.

mizeria continuă

Mizerie cu „M” mare: toaletele restaurantelor unde-s montate fel de fel de reclame cu conținut sexual clar. Sigur că-s – în capul publicitarilor – „atrăgătoare”; dar în toaletele astea intră nu doar adulți, ci și copii: de ce trebuie forțați copiii să vadă fotografia unei pule agățată pe perete?

————-

…. un nou set de reclame scîrboase de la „Hornbach” – taman cînd ești pe cale să crezi că mai scîrbos decît scîrbosul nu este. Te-nșeli: este!

Nu vi le arăt: e plin orașul de ele, ba le vedem și la televizor. Un nene care-ncropește o coșmelie care cade pe el și care iese dintre dărîmături cu capul spart, rîzînd ca tîmpitul de bucurie că poate s-o ia cu bricolatul de la capăt… o tanti care ciumpăvește o tufă de trandafiri, toată numai răni – n-a dus-o capul să se deie cu spirt și să-și puie niște leucoplast pe deasupra… și mai sînt – mai sînt!

Da: bucuria de a face treabă, ați zice!

Da’ de unde; e mizeria de-a face treabă urît, fără cap; niște reclame nemțești la o atitudine atît de românească…

ar fi trebuit deja să fie bine

Șed, mă uit… Cuget. Nicicînd nu-i mai urîtă Capitala ca pe sfîrșit de iarnă și-nceput de primăvară. Totul e părăginit, murdar, șui, căzut și decăzut.

În așteptarea „curățeniei de primăvară” – imbecil concept!!! – nimeni nu face nimic săptămîni în șir, lăsînd să se-adune și să crească mizeria ce ne-nconjoară. Nu s-a schimbat nimic în felu-n care Primăria Capitalei vede lucrurile, curățenia și ordinea – ba-i chiar mai rău, parcă.

Și tot așa o s-o ție; pentru că dac-ar fi fost ceva semne că va fi mai bine, ar fi trebuit deja să se vadă.

în continuare mizerie la fabrica de bere „Rahova”

Acum două luni, pe viscolul cîinos de-nceput de an, se prăbușea o bucată zdravănă din acoperișul fostei fabrici de bere.

Nimeni n-a pățit nimic, din fericire.

Imediat, duamna Primar al Capitalei l-a luat după dînsa pe primarul nostru de sector – să ia, cu toții, masuri.

Bieții pompieri au pus clădirea în siguranță poliția a oprit circulația pe lîngă ziduri; se merge, practic, doar pe linia tramvaiului.

Și… gata!

Au trecut, deci, două luni. A rămas ca-n pom. Moloz pe lîngă clădire… Banda-ntîi închisă…

Și, pentru că închiderea circulației nu este semnalizată luminos, un echipaj al Poliției Locale șade, în fiecare zi, cu girofarurile pornite, ca să avertizeze șoferii de zona cu pericole.