despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Ratatouille – istoric literar

scris de Sonia Ratatouille

Recent am fost la Muzeul Național al Literaturii Române, care se află pe Nicolae Crețulescu 8.

Muzeul are două etaje, unde sunt expozițiile principale, și încă două spații, unul la subsol și unul în pod, unde se organizează evenimente și expoziții temporare.

Casa este, bineînțeles, una veche, dar frumos amenajată. Interiorul este modern, iar obiectele expuse sunt organizate în vitrinele dedicate fiecărui sciitor.

La primul etaj sunt prezentați poeți, dar și membrii ai mișcării Dada. Aici vitrinele conțin scrisori și poze care aparțineau autorilor, dar și obiecte valoroase, cum ar fi cutii de bijuterii sau penițe pentru scris.

La etajul al doilea vorbim despre prozatori. În holul principal îi vedem pe trei mari autori români: Titu Maiorescu (cunoscut pentru cenaclul „Junimea”), Eugen Lovinescu (cunoscut pentru cenaclul „Sburătorul”) și  George Călinescu (cunoscut pentru „Istoria literaturii române”).

Pe pereți sunt înrămate ilustrații din reviste sau pur și simplu desene, iar unele dintre ele mi-au atras atenția prin stilul lor. Am încercat să țin minte numele artistului, dar l-am uitat de atunci.

Ceva care mi-a plăcut foarte mult au fost micile semne de carte (de fapt un fel de prespapier) în formă de mâini și foarte mici. Dacă te uiți la orice carte le poți vedea – și sunt și diferite!

La mansardă este o expoziție despre Mircea Eliade și felul în care descria Bucureștiul. În încăpere sunt mai multe mese, cu texte scrise pe ele și niște carduri cu informații de pe care poți citi, mesele având și ecrane unde sunt proiectate poze pentru a ajuta să vedem orașul lui Eliade.

În subsol sunt două sau trei camere cu pereții plini de fotografii cu scriitori și o cameră unde este o expoziție temporară (cel puțin era când am fost eu). Plus colecția cu desenele bucureștene ale lui Ioan Cârdei.

Mai este și o cameră unde te poți relaxa, poți să citești sau să desenezi și o încăpere cu o carte foarte lungă pe care mi-a fost frică să o citesc, pentru că nu voiam să îi rup paginile subțiri.

În curte, care este foarte frumoasă, este un proiector și niște scaune, dar nu sunt sigură dacă și când se organizează evenimente afară.  Curtea este foarte frumoasă, asta e sigur!

Muzeul merită vizitat, chiar dacă nu ești un fan al literaturii române. Clădirea și felul cum sunt prezentați scriitorii și operele lor face învățatul mai atractiv pentru oricine.

Ne vedem și data viitoare, într-un an sau doi, când mai reușesc să scriu despre ceva! Până atunci, șobolanul vostru preferat trebuie să plece.

 

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar • la Muzeul Storck • la colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei • la Muzeul George Severeanu

Ioan Cârdei, ce surpriză.

Ion Cârdei – sau Ioan, cum se semna pe schițele pe care le vedeți – a fost poet, pictor, sculptor și-a trăit secolul trecut, între 1906 și 1970.

Ce surpriză, ce bucurie, să găsim atmosfera Capitalei așa cum a surprins-o la-nceput de ani ’60!

Am pozat cîteva – cînd mergeți să vizitați Muzeul Literaturii Române, o să vedeți și celelalte desene; sînt în sălile de la subsol.

Frumos!

  

Să nu.

Omul bun se trezește dimineața și-ncepe să caute să vadă de ce să-i mai pese azi; în ce să se implice; ce să salveze.

Așa i-a venit, de curînd, și rîndul Muzeului Tehnic să intre și-n atenția publicului.

Cică-i în pericol să se-nchidă. Pesemne că n-o să se-nchidă; și nici nu e important asta, credeți-mă.

Da’ atîta rumoare degeaba, că – ca să se evite închiderea – ar fi minunat să se ducă-n vizită oameni, mulți oameni, ca „să se vadă” că muzeul are public, că face bani.

Ia mai ho!

Muzeul Tehnic e colecția prăfuită de chestii de acum zece, douăzeci, treizeci, patruzeci de ani. Nimic, în tot timpul ăsta, nu s-a schimbat și nu s-a făcut în magazia pe care noi ne-ncăpățînăm s-o numim „muzeu”.

Doar că „trebuie salvat”.

Muzeul Tehnic însă – aidoma unchiului ăla bețiv și puturos pe care orice familie mereu îl ajută cu sfaturi, lucruri și bani – de fapt nu ține să schimbe nimica.

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar • la Muzeul Storck • la colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei • la Muzeul George Severeanu

La mîțe și un pic de Muzeul Satului

Pur și simplu nu mai merge așa: nu-i corect. Ceea ce cunoșteam noi ca „Muzeul Satului” trebuie să-și schimbe numele, ca să poată – în sfîrșit – să reflecte realitatea.

Muzeul trebuie să se cheme „Muzeul Satului și al Mîțelor Grase”.

Îs pe-aici, fraților, niște mîțe! Grase, leneșe, puturoase – niște cucoane de mîțe – care se uită la tine, cînd le bagi în seamă, de parcă-s angajate la birou, la primărie.

Dar nu, deși par sîcîite cînd le bagi camera-n față, nu se dau la o parte; ba chiar, cînd se satură de soilit pe cîte-o laviță, se trîntesc la soare fix în mijlocul potecii… ca să le ocolești… dar să le și scarpini cînd le ocolești.

Strașnice mîțe, ce să vă zic!

Ca să vă prindeți cît de șnapane sînt, își fac veacul doar în partea veche a muzeului – cea aglomerată, cea cu oameni peste tot -; în partea cea nouă – unde-i liber și loc căcălău între case – nu le prinzi! Vă zic în față: de-aia și muzeul e deschis în fiecare zi – ca mîțele astea să nu stea fără public.

Altminterea, acum, în splendoarea toamnei, locul e o încîntare; mergeți aici cu drag. Lipsa turiștilor ni-l face numai al nostru și-i așa de bine că-l avem!

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar • la Muzeul Storck • la colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei • la Muzeul George Severeanu

Ratatouille și Severeanu

scris de Sonia Ratatouille

Bonjour! Șoarecele vostru preferat a fost la alt muzeu.

Vorbim despre Muzeul George Severeanu.

Unul dintre lucrurile mele preferate a fost mâna mumificată de la intrare. Mâna aia era așa de mare, că nu mai scăpa nici telefonul pe jos – dacă avea unul.

Multe monede și vase vechi…

Exponatele sunt puse în sertarele unei mese uriașe în cea de-a doua și a treia cameră, iar în a patra cameră sunt niște vitralii fantastice!

Trebuie vizitat! Muzeul e pe strada Henri Coandă.

Acum vă las – dar vorbim data viitoare cu mai multe aventuri.

     

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar • la Muzeul Storck • la colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei

Ratatouille și Macovei

scris de Sonia Ratatouille

Salutări, toată lumea! N-am mai scris de mult timp, dar promit că o să mă revanșez.

Astăzo vorbim despre Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei. Casa în care locuiau este mare și extrem de frumoasă. Din păcate, totuși, nu se poate vizita și etajul.

La parter sunt trei camere și holul. Camera mea preferată a fost biblioteca, o încăpere cu rafturi pe tot peretele, toate pline cu cărți vechi și interesante.

Pe partea dreaptă a holului avem o mică bucătărie și o cameră plină cu tablouri și vase de sticlă colorată, toate fascinant de încântătoare. Vasele aveau diferite forme și erau decorate cu fel de fel de modele.

Pe partea stângă este o cameră cu obiecte de zi cu zi, cum ar fi lăzi, scaune și farfurii de porțelan.

Tot pomenesc de hol, așa că o să vă spun și despre el: sunt tablouri mari și vaze de sticlă de Murano.

E un loc fantastic! Din partea șoarecelui vostru preferat, vă transmit că merită văzut!

Acum vă las, dar ne vedem data viitoare, vorbind despre alte locuri interesante!

Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei se află pe strada 11 Iunie.

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar • la Muzeul Storck

din zbor

N-ai cum să te saturi de Muzeul Satului, oricît te-ai întoarce să-l vezi… fiecare plimbare – că-i de primăvară, că-i de toamnă – e încîntătoare: nici mai mult, nici mai puțin.

Și aici s-a-ntîmplat și-o minune – una mică, ca pentru sufletul meu.

Să vă povestesc: acum vreo doi ani, cineva deștept tare a îmbrăcat țîșnitoarea interbelică – ea însăși un element istoric valoros! – în beton.

Uite că cineva inteligent a renunțat însă la porcăria asta uriașă și, azi, țîșnitoarea se poate admira pe de-a-ntregul din nou.

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă • la Muzeul militar

Ratatouille sculptează

scris de Sonia Ratatouille

Cred că mă așteptați, nu?

Scuze, am avut treabă cu noua mea pasiune, sculptatul.

De unde mi-a venit ideea?

De la Frederic Storck.

Stai – nu ai fost la muzeul Storck? Păi hai să-ți povestesc.

Muzeul Storck este pe strada Vasile Alecsandri, numărul 16. Înăuntru sunt lucrări ale familiei Storck. Sculpturi, picturi și schițe te așteaptă.

În perioada aceasta, adică până pe 19 ianuarie, la acest muzeu se află și o expoziție cu lucrări ale Ceciliei Cruțescu Storck.

La parter te așteaptă atelierul de lucru al lui Frederic Storck, unde se află lucrările lui dar și ale Ceciliei. Este și o machetă mare, din lemn, care reprezintă Mănăstirea de la Curtea de Argeș și o sculptură care o reprezintă pe Domnița Bălașa.

Legat de sculpturi, ele sunt făcute din bronz, marmură și piatră.

La sculpturile lui Frederic Storck cel mai mult mi-a plăcut că păreau reale, se vedea pe fața lor că erau făcute de cineva care se pricepe foarte, foarte bine.

Cât despre voi, care sper că deja vă băgați lucrurile în geantă și plecați spre muzeu, nu pot decât să vă urez: Sculptare plăcută!

   

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă

nimic nou și nimic bun la Muzeul militar

Muzeul Militar e un muzeu tipic – adică absolut încremenit în timp. Norocul lui, e firește, lipsa alternativelor recreativ-educaționale: așa că zeci de autocare cu puștani trag la poartă și-i mereu plin, nu doar cînd e vreun eveniment.

Revin pe-aici cu inima strînsă, an după an, neizbutind niciodată să mă dezmeticesc la vederea indolenței de-a arăta, de-a pune în valoare, de-a face naibii ceva-n plus cu această colecție ceaușistă.

Mă văd, totuși, dator să remarc că s-a „renovat” transportorul FAMO, spre bucuria naziștilor ce-i dădeau tîrcoale cu ochii lăcrămoși. Renovarea presupune o prelată nouă și un strat de vopsea – sămsăreală de Vitan; dar se cheamă că nu mai ruginește-n halul ăsta…

Și, ca să nu se vadă urît decăderea mai modestului camion Škoda din spatele lui, „gospodarii” l-au acoperit de tot c-o plasă de camuflaj.

… și s-a rezolvat.

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă

la Muzeul de artă recentă

E interesant pe dinafară. Unora le place. Mie, nu: un căsoi orb, un hambar cocoțat pe-un acvariu; o clădire „statement”, cu o funcționalitate nefericită.

… dar pîn-la urmă, lumea caută ceva înăuntru, nu-i așa?

Pe dinăuntru nu-i interesant.

Nu că n-am avea ce să agățăm pe pereți – că avem! – dar… dar n-a ieșit.

Nu reprezintă, nu enumeră, nu istorisește, nu explică, nu provoacă, nu inspiră.

Poate-o s-ajungă și muzeu, cînd o-nceta să fie o colecție.

Da’ poate taman agreabilul ăsta chix particular să fie și tipic artei recente, cine știe?

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor  • la Muzeul militar