despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Se poartă iar cărămida aparentă, ceea ce – în arhitectura noastră, care nu prea umblă cu jumătăți de măsură – e prilej și de exces.
E o știință unde, cum și cît s-o folosești; uite – ca să înțelegem – ne oprim oleacă pe Cobălcescu, la un bloc nou.
Cît de urît arată calcanul așa de îmbrăcat; zici că-i o uriașă cabină de duș publică.

… vai: încîntătoarea pereche de case de pe strada Lugoj s-a transformat în cu totul altceva.

Chiar… chiar urît; urît dintr-ăla izbitor. Petru Maior cu Costache Marinescu.

… vești la colțul dintre Ferdinand și Pantelimon; prima, că se renovează – sperăm că bine! – casa de pe colț:

A doua, că blocul de vizavi a ieșit din seria „jegoaselor”… dar cu un preț.

… mai precis, titul articolului de azi ar trebui să fie „de ce așa” – chiar; de ce mai construim așa în ziua de azi?

Ce vedeți a luat locul unei case simple și armonioase din capătul străduței Gheorghe Murgoci. Tot undeva între Filaret și Rondul Coșbuc – pe aici vine treaba asta.

Cîțiva pași pe strada asta… și o mînă de noutăți și de povești.
Întîi, iată noua clădire de pe colțul cu Cîntarețul Macarie: reconstruită oarecum după cea veche, dar și cu un hambar deasupra. Cu un pic de grijă în plus, ar fi fost mai acceptabil.

După ea – tot pe străduța cu cîntărețul – una din cele mai interesante cutii poștale bucureștene a dispărut. Ce inepție!

Nu departe, acest building contemporan ascunde o istorie legată de automobilism.

Fostul garaj „Gironi”, cunoscut după vînzarea lui ca „Saral” – specializat în vînzarea mărcilor americane -, a fost apoi folosit de Ministerul Industriei Construcției de Mașini. După Revoluție devine service și reprezentanță auto și e demolat după mijlocul anilor 2000. Fascinanta imagine interbelică este colorizată de Stelian Popa.

Știți ce e în spatele lui? Mai precis… ce era! Fosta fabrică de medicamente „Galenica” care tocmai s-a demolat.

Din tramvai – fabrica dînd spre Iancu de Hunedoara – poza distrugerii a ieșit prost; mai bine așa.

Avem și două vești bune însă: încep niște renovări la numerele 28 și 43.

Oameni buni, orice s-ar construi aici – orice – e o jignire și o batjocură adusă Capitalei.
La intrarea-n Drumul Taberei, pe tarlalele Armatei, se mai ridică ceva.
Și repet – orice ar fi, nu aici trebuie să se ridice. Ci oriunde: pe cîmp, nu în oraș: nu în orașul nostru, al oamenilor.

… cînd am văzut proaspăt-renovata clădire din spatele ASE, de pe Cihoschi colț cu stradela Macedonski, ceva m-a oprit să mă bucur: nu-mi dădea cu plus, cum se zice.

Așa că m-am întors oleacă-n timp: și după ce-am văzut cum arăta înainte… am priceput de ce.

Zona Sirenelor-Sabinelor își continuă metamorfoza… ăăă… îndesirea.
Pe micuța stradă Luceafărului, iată hardughia care-a luat locul căsuței nenorocite de la numărul 11.

Lîngă ea, vecina părea că scapă, că transformarea ei nu-i va distruge măcar fațada… ce ghinion; a ieșit o casă nouă foarte urîtă.

… după colț – pe Sabinelor – după ce a stat cîțiva ani în stadiul de schelet imobiliar incert, acest edificiu este de-acum gata.

… ați zis s-avem răbdare; c-o să iasă, totuși, ceva din clădirea asta de peste drum de Catedrală. Ei – e mai bine?

Eu, cînd mă uit la ea… nu înțeleg cum de fapt buildingul din spate e ăla despre care toată lumea zice c-ar trebui demolat:

|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii