despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… cînd am văzut proaspăt-renovata clădire din spatele ASE, de pe Cihoschi colț cu stradela Macedonski, ceva m-a oprit să mă bucur: nu-mi dădea cu plus, cum se zice.
Așa că m-am întors oleacă-n timp: și după ce-am văzut cum arăta înainte… am priceput de ce.
Zona Sirenelor-Sabinelor își continuă metamorfoza… ăăă… îndesirea. Pe micuța stradă Luceafărului, iată hardughia care-a luat locul căsuței nenorocite de la numărul 11.
Lîngă ea, vecina părea că scapă, că transformarea ei nu-i va distruge măcar fațada… ce ghinion; a ieșit o casă nouă foarte urîtă.
… după colț – pe Sabinelor – după ce a stat cîțiva ani în stadiul de schelet imobiliar incert, acest edificiu este de-acum gata.
… ați zis s-avem răbdare; c-o să iasă, totuși, ceva din clădirea asta de peste drum de Catedrală. Ei – e mai bine?
Eu, cînd mă uit la ea… nu înțeleg cum de fapt buildingul din spate e ăla despre care toată lumea zice c-ar trebui demolat:
Văleu, ce mai mov urît! Și taman într-una din cele mai frumoase locuri ale Capitalei, pe strada Dimitrie Racoviță. Faptul că poate au vrut o clădire veselă – să atragă copiii – nu, nu-i o scuză.
Vedem, de-acum, și cum a ieșit interesanta clădire de pe Grivița – aici s-a construit un teatru. Firește, ceva din vechea clădire a rămas – așa se-ntîmplă întotdeauna; dar containerul ăsta ruginit de deasupra nu știu cum să-l iau. Mătăhălos, rece, deja parcă degradat: o fi, pe hîrtie și pe ecran un proiect valoros, dar în realitate nu doar că nu atrage: chiar respinge. Cum era aia? – vrem spitale, nu teatrale.
Serios: mai bine orice decît așa. Cum te bagi pe Călușei, din Traian.
Nu; asemenea hardughii n-ar trebui să se mai construiască în Oraș. Pe cîmp – sigur, nici o problemă. Prefer orice bloc în schimb!
Chiar pe Olimpului, între Șerban Vodă și Mărășești. Înainte fusese aici o casă frumușică – chiar mai procopsită ca vecina ei. Am spune că-i o veste bună – iată, nu se mai pun borduri peste borduri… ci copaci peste copaci.
Pînă cînd ne-ntrebăm: „de ce?” – la ce folos să mai adăugăm două rînduri de copăcei unui aliniament deja verde, umbros, reușit? La ce folos să ne chinuim cu plantatul joardelor astea care nu rezistă, care o să se usuce?
Ne găsim pe Rahova, înainte de Piață, unde recent Primăria de sector a încercat niște amenajări precare de trotuar, însoțite de plantarea unor pomișori debili pe un aliniament întreg. Că n-aveau șanse să se prindă, nu ne miră – e plin întreg orașul de asemenea cazuri! Dar că după ce bețele uscate au fost scoase din alveole, vine din cînd în cînd cineva care – țineți-vă bine! – udă pămîntul gol, de parcă acolo ar mai fi rămas ceva… e de necrezut. Sau poate nu… Așa funcționează administrațiile noastre publice locale! Știți, ne-am tot concentrat pe așa-zisul rău al construcțiilor noi din zonele frumoase ale Bucureștiului; în tot acest timp însă, sub nasul nostru, clădiri vechi, armonioase și plăcute se refac, se rescriu – se pierd, așadar, complet. Precum în cazul ăsta, de pe Aleea Alexandru.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2026 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii