Merita – chiar merita! – mai mult decît atît.
Pe strada Aviator Petre Crețu din Domenii.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Calea Vitan de azi pare o șosea mărginită de blocuri pe care oamenii se duc la mall. Cine să-și bage nasul în spate, să vadă de-o mai fi rămas ceva interesant nedemolat? Ei… a rămas. S-a demolat, în primul rînd, acolo unde s-a putut construi mai ușor. Străzile-n pantă, care coboară spre Splai, au fost iertate. Și – surprinzător! – la fel, cîteva insulițe cu clădiri valoroase chiar după blocurile stradale. Așa-i intrarea Brateș care se face din Foișorului. Iar aici, deși ne bucură că frumosul imobil de mai jos nu s-a pierdut, renovarea acestuia l-a făcut, parcă, otova.
Cotroceni, din nou între Panduri și Alexandru Vitzu. Vestea bună-ntîi: o cuminte, îngrijită renovare pe strada Anibal Teohari.
Coborîm un pic în așteptări pe strada Mihai Ciucă; vă spui sincer, mai degrabă-mi plăcea cum era înainte de schimbare:
… și ajungem un bloculeț de pe strada Severeanu care și-a pierdut și forma, și volumul. Doar casa scării ce amintește c-a fost ceva de capul lui.
Am promis că revenim la Foișor – să vedem cum arată amenajarea din față, cea care a luat locul vechiului scuar. Brrr! A ieșit de vise rele. Fix genul ăla de soluții care arată bine pe hîrtie și pe ecran, dar – ca să meargă în realitate – necesită bibileală, necesită îngrijire permanentă. Spațiul – la cîteva luni de la inaugurare – deja arată nu doar părăsit… ci și decăzut! Iar sumedenia de piese utilitare – aerisiri, casete tehnice – sar în ochi, lăsate la vedere. Nimic nu-i plăcut, nimic nu-i îmbietor – și e mare, mare păcat.
Hai c-a ieșit mai rău decît mă temeam. Clădirea asta – nou construită lîngă „Budapesta” – nu doar că-i o nenorocire în sine, dar se și vîră aiurea printre ce-a mai rămas din vechea Magistrală, azi bălțată și înveselită.
Mereu găsim ceva despre care să ne dăm cu părerea; dacă n-om avea mereu dreptate alegîndu-ne părerea, aia e: cine să le nimerească pe toate? Dar uneori parcă prea simțim că trebuie s-o spunem. Pe strada Washington – pe colț cu Bruxelles – fusese cîndva una din casele alea simple bucureștene – reușite, fără să sară-n ochi.
Fusese, zic bine: s-a demolat și acum vedem ce i-a luat locul. E tot casă; e tot atît cît cea dinainte – nu vezi asta prea des! – dar… nu mai e casă. Of: stilul ăsta păgubos ce imită ceva despre care am ajuns să credem că „se purta odinioară” e cumplit. Adaugi acoperișul care se lățește caraghios și inestetic și… și nu mai știi ce să zici.
Peste drum… cu totul altceva. Să nu uităm că nu toate casele de aici au fost pricopsite; nu-s puține construcțiile tipizate, modeste, înghesuite. Iată o jumătate de duplex care ajunsese să se urîțească mult înainte de a fi refăcută:
Și refacerea? Na, vedeți – s-or găsi destui care s-o socoată nepotrivită, dar cînd trecem pe lîngă ea ne binedispune, ne face cu ochiul, ne încurajează: da, o renovare drăguță.
Hai și după colț, pe Braziliei. Popas la un imobil căruia nu i-am fi putut reproșa decît astuparea geamurilor.
Renovarea lui a ieșit chiar bine; doar că acum lipsa fereștilor sare și mai mult în evidență, mai ales că s-au zidit și cele înguste dinspre stradă.
Nu mă-mpac cu genul ăsta de clădiri noi care caută să pară vechi, doar pentru că s-au strecurat pe străzi încă neafectate grav de construcții recente.
Iată-ne pe discreta străduță Maria Moscu Hagi, dintre Banu Manta și Caracaș. Încă mai găsim aici case dulci, uitate de vreme; dar și cîteva intervenții care le șterg în picioare. Revenind la clădirile astea, care se ridică acuma, nu pot decît să zic odată-n plus… că niște blocuri-blocuri ar fi fost mai cinstite. Și, ca să ne pară și mai rău, iată ce au înlocuit.
Grigore Mora e una din străzile subevaluate ale Capitalei. O găsim paralelă cu Aviatorilor; după ea vine Ermil Pangratti și Televiziunea. Pe lîngă frumuseți și adaosuri contemporane, hop! – și matahala asta; o chestie gigantică, construită în anii noștri pe locul unei vile.
Un bloc care – fără să exceleze – avea dichisul lui, ajutat de frumoasele ferești.
Iată-l șters cu buretele de renovarea recentă.
Pe strada Vasile Vasilievici Stroescu, la un pas de Foișor. Clădirea asta, de pe colțul dintre Berthelot și Budișteanu, nu fusese niciodată vreo frumusețe; dar, așa – în peisajul locului – mergea.
De cîțiva ani clădirea e-n renovare, în folosul facultății de artă de aici. Hai, hai să vedem ce iese:
Deci… deci asta iese; și – mă tem – oricum ai finisa rezultatul, oricum l-ai livra, oricum l-ai îmbrăca, tot ne aflăm în fața unui rateu. Măcar clădirea veche, din curte, se renovează cuminte.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii