nu asa « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

nu așa 63

Grigore Mora e una din străzile subevaluate ale Capitalei. O găsim paralelă cu Aviatorilor; după ea vine Ermil Pangratti și Televiziunea.

Pe lîngă frumuseți și adaosuri contemporane, hop! – și matahala asta; o chestie gigantică, construită în anii noștri pe locul unei vile.

nu așa 62

Un bloc care – fără să exceleze – avea dichisul lui, ajutat de frumoasele ferești.

Iată-l șters cu buretele de renovarea recentă.

Pe strada Vasile Vasilievici Stroescu, la un pas de Foișor.

deci… artă.

Clădirea asta, de pe colțul dintre Berthelot și Budișteanu, nu fusese niciodată vreo frumusețe; dar, așa – în peisajul locului – mergea.

De cîțiva ani clădirea e-n renovare, în folosul facultății de artă de aici.

Hai, hai să vedem ce iese:

Deci… deci asta iese; și – mă tem – oricum ai finisa rezultatul, oricum l-ai livra, oricum l-ai îmbrăca, tot ne aflăm în fața unui rateu.

Măcar clădirea veche, din curte, se renovează cuminte.

nu așa 61

Văleu! Iată o clădire nouă care reușește să pară de la început nu doar învechită, demodată, ci și improvizată; cu un aer cumplit de nereușit.

O găsim în scuar, lîngă biserică, la Popa Rusu.

nu așa 60 – prea mult caldarîm.

Cum-necum, Foișorul de foc s-a renovat. Cam țipător, nu știu; îl mai lăsăm o țîră să vedem cum „lucrează” sub patina timpului. Avîntul primenirii, din păcate, n-a ocolit scuarul din față.

Unde s-a pierdut ideea de alee simplă, de gărduț modest, de petec verde?

Habar n-am; parcă împingem prea departe conceptul brutal de spațiu pietonal, deschis, public.

nu așa 59 – cum se strică o alee.

Parcul Izvor a fost burdușit cu piese noi de mobilier: coșuri de gunoi și bănci.

Am crezut c-o să avem înțelepciunea să terminăm cu fușereala asta, de a le pune direct pe alee, ocupînd astfel spațiul pentru plimbat, jucat și alergat care nu e niciodată îndestulător. Ne-am ales cu piste cu obstacole – și asta doar pentru că montarea noilor piese de mobilier în afara aleilor e o operațiune care ia ceva vreme, costă ceva bani și cere ceva pregătiri.

Deși modelele-n sine nu strică vizual – poate doar prin faptul că, dorindu-se să fie cît mai puțin predispuse vandalismului, par greoaie, mătăhăloase – amplasarea lor anulează buna intenție.

Asta e: cetățeanului i s-a mai aruncat una-n față. Cît despre spate, mult noroc să și-l odihnească pe bancile astea fără spetează, bune doar pentru așteptat autobuzul.

nu așa 58

Un șir de Case pe Căderea Bastiliei.

Cea mai înaltă a fost renovată și a primit o mansardă. Cea mijlocie a mai primit un etaj. Cea mai mică a fost demolată și – ca-n basme – acum a ajuns cea mai mare dintre toate. Dar, nu ca-n basme… e și cea mai urîtă.

nu așa 57

Dom’le, am găsit!

Ce, cum – vedeți numaidecît; după ce o s-aveți bunăvoința să vă uitați la construcția asta de pe strada Austrului.

Că se poate, încă, în zilele noastre să se ridice așa ceva în Capitală… ce să zic? Uite că se poate.

Dar ce vreau eu să zic că am găsit? Am găsit motivul pentru care-a ieșit așa.

Un om bun, pregătit și talentat proiectase un bloc frumos, dintr-alea pe care odată pe an le găsim în secțiunea premianților organizațiilor de profil arhitectural. Doar că – na belea! – în ziua-n care trebuia să ducă proiectul a luat în fugă de pe ușa frigiderului o altă hîrtie prinsă cu magnet: un desen adus de la creșa unde e copilul lui.

Știți, se mai întîmplă; nu trebuie să ne supărăm.

A – ce era înainte? Asta.