despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

nu așa 97

M-am bucurat văzînd că se lucrează la căsuța asta de pe Justiției cu Reg. Maria. Mai apoi, cînd am văzut ce-a ieșit, nu m-am mai bucurat așa.

nu așa 96

O clădire interesantă – mereu am văzut-o așa. E și acum pe bucata străzii Negruzzi dintre Cuza și G-ral Cernat. Însă renovarea ei, of! – pare atît de tristă… de artificială.

nu așa 95 – 2

… deci ei aveau un plan, într-adevăr – acela să facă secții de poliție inutile și strălucitoare. Iat-o pe cea dintre Berthelot și Nicolae Dona.

nu așa 95

Doamnelor și domnilor! Statul român vă prezintă cu mîndrie noua clădire a secției de poliției de pe strada Oițelor!

nu așa 94

Păcat de căsuța asta-n cărămidă de pe Alexandru Câmpeanu.

o plimbărică.

Frumoasă parte de oraș, între Dacia și Ștefan cel Mare; zonă care poate fi luată la picior sistematic sau ocazional cu plăcute foloase. Concentrată în zona străzilor Răsuri și Profesor Ion Ursu, incursiunea de azi ne dezvăluie cîteva intervenții ce merită comentate.

Întîi, o renovare care pare-n regulă. La colțul dintre Răsuri și Ocolului, o casă refăcută – căreia i s-a lipit și un corp mediocru – nu reușește să convingă însă, pînă la capăt, prin eleganță și armonie.

  

… după ea, o cumplită arătare; nu e garaj, nici depozit – e chiar casă.

 

Peste drum – cum să zic? – mie-mi place cum s-a păstrat înălțarea realizată cu mulți ani în urmă; are un ceva plăcut, echilibrat, nestricător.

Cîțiva pași mai departe și ajungem – pe Ion Ursu – la o „reinterpretare” într-o cheie la modă.  Interesant rămîne gangul; prin el se ajunge la alte imobile dindărăt, aferente fundăturii Diacului.

nu așa 93

Oare nu ieși mai bine doar dînd amenzi?

Uite, la asta mă gîndeam văzînd deunăzi isprava asta a Primăriei – un trotuar întreg zăgăzuit maniacal cu stîlpișori.

Sigur – e pentru binele nostru: o să putem merge fără să mai ocolim mașini parcate neregulamentar.

Asta e și cheia – neregulamentar: înseamnă că în loc de a cheltui bani pe fiare și pe montaj (sînt, aici, puși stîlpi cu treizeci la sută mai deși decît trebuie), am avea șansa să cîștigăm bani din amenzi; iar în momentul în care cetățenii se învață și nu mai parchează aiurea, trotuarul ne ramîne curat, nu ca o închisoare.

Dar – vedem odată în plus – preocuparea administrației nu e de a servi cetățeanul, de a-i oferi un mediu plăcut în care să trăiască.

Case căzute – ce mai e nou

… acum, că se dau schelele jos de pe fațadă, vedem că baza renovării pe Eminescu 25 e bună.

… se lucrează ceva pe Plevnei 76.

… și pe Petöfi Sándor – era păcat să nu. 

… iar pe Aviator Crețu o se apuce de treabă, dar nu știm cînd.

Povernei – e bine.

Pe Dudești – după Poștă – imobilul e funcțional, deși nu e chiar gata.

Trei pași pe Minulescu! Ceva-ceva pe colț cu Morilor.

Vizavi, la Octavian.

Nu neapărat de bine pe colț cu Vlad Dracul.

Dezamăgire pe D-na Chiajna.

Pe Morilor, însă, dezamăgire e prea puțin spus.

 

nu așa 91

Se poartă iar cărămida aparentă, ceea ce – în arhitectura noastră, care nu prea umblă cu jumătăți de măsură – e prilej și de exces.

E o știință unde, cum și cît s-o folosești; uite – ca să înțelegem – ne oprim oleacă pe Cobălcescu, la un bloc nou.

Cît de urît arată calcanul așa de îmbrăcat; zici că-i o uriașă cabină de duș publică.

 

nu așa 90

… vai: încîntătoarea pereche de case de pe strada Lugoj s-a transformat în cu totul altceva.