nu asa « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

cînd e bine?

Seria clădirilor „jegoase” pe care-am început să le băgăm în seamă tot mai mult prin oraș ne-a adus ocazia să găsim și o mînă de renovări. Cînd nu prind ele bine? Poate cînd șterg prea mult din ceva-ul inițial al clădirii.

Cu toate astea, iei în seamă și locul, și vecinătatea și – mai ales – alternativa. Și, chiar dacă-n cazul pe care vi-l arăt mai jos bloculețul scorojit a fost renovat banal, zicem că… aia e: în primul rînd a fost renovat.

Nu departe de el – toate exemplele de azi le-ntîlnim în bucata dintre rondurile Carol și Filaret – dăm peste un bloculeț care nici n-avea nevoie de mai mult.

După cum știți, atunci cînd e vorba de reinterpretarea unei case prin înălțări, mansardări și alte altoiri arhitectonice, e greu să fim totdeauna mulțumiți. De la caz la caz – luînd în seamă și aerul zonei – facem pace cu vreo soluție ce pare brutală altundeva. Uite aici; pur și simplu mie nu-mi vine să fiu supărat.

Alteori… pur și simplu nu place. Nu se pupă cu nimic. Chiar și ridicată-n cîmp e o clădire așa și-așa.

nu așa 46

În sine, construcția asta care taman se termină pe strada Vespasian e o rușine.

Dar cînd te uiți ce fusese înaintea ei… te apucă și sila de rezultat.

„Nu așa” – toate articolele

nu așa 45

Mai simplu de-atîta nu se poate.

E pe strada Argentina.

„Nu așa” – toate articolele

nu așa 44

Înainte:

După:

… și atît. Pe strada Eugen Lovinescu, cum intri din Costache Marinescu. Atît.

„Nu așa” – toate articolele

nu așa 43

Una din cele mai subestimate bucăți de București se află între Titulescu, Grivița, Petru Maior și Turda.

Trebuie s-o vedeți, să pierdeți vreun ceas pe aici cîndva, în liniște și răcoare.

Pe strada Octav Cocărăscu din inima micului ăsta cartier găsim o pereche de case pe care le-am îndrăgit mereu, chiar dacă le descopeream de la an la an tot mai mîncate.

… Vai; dacă la una dintre ele s-a încercat măcar, la cealaltă… of… la cealaltă intervenția a șters tot ce-o făcea cochetă.

„Nu așa” – toate articolele

sus cearceaful, jos cearceaful.

Cîțiva pași pe lîngă Amzei ne aduc vești. Începem cu fireasca noutate că se lucrează la clădirea de pe Enescu colț cu Golescu.

… mai încolo, în coasta Ateneului, descoperim că promisiunea punerii în valoare a fostei „Case de mode” se înfăptuiește.

Nu părăsim imediat locul, căci s-a înnoit de curînd și clădirea de vizavi – zugrăveală curată și tîmplărie modernă. Asta e!

Un pic mai jos – pe Berthelot – o gospodărească și necesară renovare.

Încheiem parcursul și ne-ntoarcem ca să notăm împrospătarea clădirii de pe Mendeleev.

nu așa 42

Ne abatem azi pe strada Vasile Lucaciu.

De acord: casa asta n-avea cine știe ce, fiindcă au fost destule case vechi construite neatrăgător.

Cu toate astea, reinterpretarea din zilele noastre e… e… e greu de definit!

Oleacă mai încolo, ne aducem aminte de o căsuță – cum să zic? – cu de toate:

… dar din care nimic n-a rămas.

„Nu așa” – toate articolele

nu așa 41

Strada ce poartă numele pictorului Ion Andreescu e între Pache și Ferdinand – n-are, deci, cum să se lungească prea tare.

Găsim aici surprinzător de multe case necăjite.

… dar și una care a trecut printr-o refacere completă.

Cît de „completă”? Păi… cu de toate.

„Nu așa” – toate articolele

Noroc și nenoroc.

O bună bucățică de oraș, cea de peste Eminescu, cuprinsă între Aurel Vlaicu și Tunari. Mai puțin mizeră și pitorească decît cea care se duce-nspre Viitorului… mai puțin prăpădită decît cea ce se-ntinde spre Piața Galați… mai discretă decît cea care se-apropie de Dacia.

Străzi plăcute, liniștite, cu arhitectură nobilă, care de fiecare dată te bucură.

Cîteva vești de pe aici. De ce nu? Să le vedem. Chiar pe Icoanei, se renovează blocșorul ăsta. Va păstra cît se poate și cît s-a reușit. Altfel nu știu cum să zic.

Mai acana, la răspîntia cu Domnița Ruxandra, clădirea cunoscută a restaurantului „Zexe” e la a treia împrospătare. Imaginile, prezentate cronologic, ne arată că revine spre alb-griul ăsta rece de care se face exces în ultima vreme.

Dac-am pomenit de Domnița Ruxandra, s-o pornim în jos pe ea, întîlnind o casă norocoasă. Renovată mulțumitor acum niște ani, iată că operațiunea se repetă, păstrînd ce era bun.