nu asa « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

nu așa 55

Să-i mai lași să dreagă ceva, pe ăștia! Uite-n ce hal au spoit frumoasa clădire de pe Splai, de lîngă Babeș.

Bine, nici Babeșu-n sine nu-i de fală, trist și sărac, cu plopii din față ciumpăviți.

… și ce drăguț și frumos era înainte.

nu așa 54

O renovare proaspătă – de toți banii! – pe Matei Voievod.

nu așa 53

Fără să aibă nimic grozav, căsuța asta de pe strada Chindiei îți făcea cu ochiul prin scările ei.

Doar scările au și rămas din ea… iar rezultatul – uooof! – e dezamăgitor, mediocru, neatrăgător.

Semne bune 170 / nu așa 52

N-am avut cum să le iau decît împreună, fiind vecine – și exemple de abordări diferite în punerea în valoare a clădirilor depreciate.

Ne găsim la intersecția Maica Domnului cu Ghica Tei. Pe cît e de spurcată strada pe unde se tîrîie tramvaiul 16, pe atît e de dulce cartierul care se-ntinde spre Circ.

Începem cu vestea bună? Hai; hai că a ieșit.

Dar fix lîngă… vai. Vai, vai.

nu așa 51

E-n top, cînd e vorba de clădiri chinuite!

O găsiți pitulată după blocurile ce bordează Magistrala, cam peste drum de Budapesta. E greu, deci, să ghicim cum arăta înainte:

nu așa 50

Ca să nu mai rămîie repetent pe piața imobiliară, un banal bloc de pe Romniceanu s-a pus pe treabă.

Uite: două bidinele, niște șipci pe fațadă, și e cu totul altă clădire.

… sau nu. E doar aceeași clădire mediocră.

nu așa 49

Poza asta, dragi concetățeni, ilustrează mai grăitor ca orice tot ce face strîmb Primăria noastră în ziua de azi.

M-am bucurat, toamna asta, să văd că în sfîrșit s-au plantat copaci în alveolele goale de pe arterele centrale.

… copaci! În orașul ăsta, unde toată lumea crede că spațiul verde e ceva vital, fiecare faptă bună merită lăudată înzecit.

Așa s-o fi gîndit și Primarul, atunci cînd s-a dus cu hîrlețul și cu televiziunea după el să se lase văzut că plantează copaci pe bulevarde.

Ce-a plantat… of! vedeți și voi dacă vă-nvigeți sila să vă plimbați prin Centru: niște chestii strîmbe, șui, contorsionate; din mizeriile astea se-așteaptă cineva să se nască un aliniament mîndru, plăcut, îmbietor, care să pună în valoare ce-a rămas încă frumos în Capitală?

Ce drac’ să mai zici: rezultate pe măsură.

nu așa 48

În spate la Banu-Manta, pe colțul străzilor Scărlătescu și Sava Henția, era cîndva o căsuță frumoasă.

Că nu mai e… asta e! S-au pierdut ele altele, și mai frumoase, în București. De vreo cîțiva ani, în locul ei, e un bloc.

Banal? Neconvingător? Toate astea și – bașca! – cu niște ornamente lipite pe perete care vor, pesemne, să se „lege” cumva de vechea casă. Și mai mult rău fac.

„Nu așa” – toate articolele

nu așa 47

Dacă e să strîngem într-o singură imagine tot de ce ne-a fost întotdeauna scîrbă!

… genul ăsta de lucrare.

Un căcat de trotuar! S-au apucat să-l spargă pentru reparații în septembrie. Acuma, la mijloc de noiembrie, îl și termină.

Dar… nu-l termină.

Uite cum mai lasă ceva, o bucată, un colț. Că-l lasă pe a doua zi, că-l lasă pe săptămîna viitoare, nici nu contează.

Contează cum lucrează și azi primăria Capitalei: acea primărie care are nevoie ca de aer de toată bunăvoința, înțelegerea și sprijinul cetățeanului.

Cum însă? … cetățeanul nu contează, atît timp cît nimeni nu-nțelege că felul în care i se face e la fel de important cu faptul că se face.

„Nu așa” – toate articolele

cînd e bine?

Seria clădirilor „jegoase” pe care-am început să le băgăm în seamă tot mai mult prin oraș ne-a adus ocazia să găsim și o mînă de renovări. Cînd nu prind ele bine? Poate cînd șterg prea mult din ceva-ul inițial al clădirii.

Cu toate astea, iei în seamă și locul, și vecinătatea și – mai ales – alternativa. Și, chiar dacă-n cazul pe care vi-l arăt mai jos bloculețul scorojit a fost renovat banal, zicem că… aia e: în primul rînd a fost renovat.

Nu departe de el – toate exemplele de azi le-ntîlnim în bucata dintre rondurile Carol și Filaret – dăm peste un bloculeț care nici n-avea nevoie de mai mult.

După cum știți, atunci cînd e vorba de reinterpretarea unei case prin înălțări, mansardări și alte altoiri arhitectonice, e greu să fim totdeauna mulțumiți. De la caz la caz – luînd în seamă și aerul zonei – facem pace cu vreo soluție ce pare brutală altundeva. Uite aici; pur și simplu mie nu-mi vine să fiu supărat.