despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… cînd ne păcălim singuri că nu: nu se poate, n-are cum ca ticăloșia și josnicia să coboare și mai mult… ei ne-o dovedesc: au dezafectat cel mai frumos loc de joacă al Bucureștiului, cel din Parcul Izvor. Și-or fi zis chiar că ne fac un bine: era nesigur… murdar… neîngrijit… Și noi știm că era și nesigur, și murdar, și neîngrijit: dar numai pentru că ei nu s-au ocupat să-l repare, să-l curețe, să-l îngrijească.
Acum aproape 13 ani Piedone reamenaja Orășelul Copiilor. Pe de o parte încărcat și obositor, dar pe de altă parte… vesel, frumos, plăcut, distractiv! Multe s-au schimbat și depreciat de atunci! În „Fortul indienilor” bălăriile-s cît casa; trenulețul nu mai merge; micuța librărie s-a închis; fîntînile muzicale nu mai sînt muzicale; și interesantul foișor suspendat – degradat și abandonat – a fost demolat! Despre atracții – nimic nou; doar cele știute dintotdeauna. Actuala conducere a primăriei sectorului 4 e mai interesată să construiască fel de fel de clădiri pe aici, mai degrabă. … acum un an și-un pic, Primăria noastră s-a apucat – în sfîrșit! – de refacerea Cișmigiului. S-au asfaltat alei; și zicem alei și nu aleile întrucît cele dinspre Schitu Măgureanu au rămas mizere, pline de gropi – or fi uitat de ele, cine știe. În plus, odată cu începerea – și, la fel, zicem începerea și nu terminarea – lucrărilor, Cișmigiul nostru a cam rămas… fără banci – mai ales cele istorice. Cică le-au luat să le recondiționeze și pe ele, așa că mai avem și noi acolo doar cîteva – să tot fie jumate. Și, în minunata tradiție a administrației noastre de a se căca pe om, nici azi, la un an și jumătate de la frumoasa refacere a locului de joacă dinspre Știrbey, nu s-a gîndit nimeni că în preajmă trebuie să se monteze bănci; părinții stau pe alee în picioare – că în picioare este și poziția corectă a cetățeanului. Dar e frumos, frumos în Cișmigiu.
Ce nu mai e Cișmigiul • Cișmigiul dimineții mele • Cișmigiul colorat • Comorile Cișmigiului • Cișmigiul bun • Cișmigiul rău • Cîntarele istorice din Cișmigiu • Toaletele istorice din Cișmigiu • Băncile istorice din Cișmigiu
Eu zic că nu e de laudă! Da, Primăria își mai aduce aminte să ne bage-n față progresul reparațiilor din Cișmigiu, dar… hm! Noi ne aducem aminte că lucrările au început în aprilie. Și după cinci luni, na belea! Sîntem la „peste 70 la sută”. De-abia acuma șantierul e pe partea aleilor dinspre Schitu Măgureanu. S-or reface ele mulțumitor – nu zic nu – dar matematica noastră nu minte. Repetăm: cinci luni… 70 la sută. Au trecut 12-13 ani de cînd Piedone a refăcut complexul de parcuri Lumea Copiilor și Orășelul Copiilor. Și… ghici ce? Tot după măsura lui le avem și azi, chiar dacă – ici-colea – s-au mai scos cîteva din gardurile care împînzeau aleile. Ba chiar putem zice că nu-s puține lucrurile care funcționează mai prost, care s-au stricat. Vrei să te răcorești? Ghinion; nici o fîntîniță, nici o țîșnitoare! Fîntîna „lui Arghezi” a fost închisă de cine știe cînd!
Scările nenorocite dintre parcurile de sus și de jos sînt măcinate, incomode, trecerea în continuare îngustă, periculoasă.
Lăcușoarele decorative sînt azi secate.
Locurile de joacă au fost schimbate; plictis și plastic peste tot, simple, neatractive – au dispărut turnurile, tuburile, scările:
Tiribombele-s neschimbate; trenulețul nu mai circulă; foișoarele-s tot mai neîngrijite; băncile au rămas cele mai incomode din București. Da: copacii au crescut, e umbră, e răcoare, e liniște, e curat… Doar că tot acest spațiu uriaș care se întinde de jos din Tineretului pînă sus la Brîncoveanu nu e decît… mare, fără să îmbie la vreo interacțiune socială, fără să aducă oamenii împreună.
scris de Ando Chiar în locul în care porneşte Aleea Circului din şoseaua Ştefan cel Mare, se află această caricatură de fântână arteziană (A), făcută pe vremurile heirupismului onţanian. Genul de lucrare „ca să se vadă…”, numai aşa se explică anormala ei poziţionare, în imediata vecinătate a traficului infernal al şoselei, când, fireşte, putea fi amplasată oriunde, pe peluza centrală, dar mai încolo, spre clădirea Circului. Revenim şi numărăm băncile amplasate pe petecul ars de soare din jurul bazinaşului: sunt 9 (nouă). Se văd şi din satelit. Nu contest, Doamne fereşte: probabil că sunt destui iubitori de soare şi căldură, insensibili la caniculă şi care, normal, trebuie să aibă unde să se aşeze.
Să facem însă doar câţiva paşi în lateral, până în zona B. Pe această mică alee, la umbra copacilor, funcţionează câteva simpatice arteziene.
Şi, ce folos? Aşa cum lesne se observă, nu există nicio bancă în preajma lor, deşi spaţiu e căcălău. De fapt, dacă stai şi te gândeşti, au şi „gospodarii” dreptatea lor: cine ar vrea să stea la umbră… în plină vară? Glumim, glumim: dar cât de trist e cum pentru lucrurile făcute strâmb cu atâția ani în urmă nu s-a putut găsi vreo îndreptare, fiindcă nu i-a mai păsat nimănui! S-au făcut doi ani și jumătate de la refacerea părculețului ăsta. Și taman soluția care trebuia să dea farmecul locului e cea care nu funcționează. E vorba despre aleile gîndite să fie acoperite cu un pietriș fin, plăcut. Ghici ce? Pietrișul nu mai e; măturat, strîns în grămezi împreună cu gunoaie. Oamenii merg pe beton – un beton așternut urît și prost.
La fel de urît vedem și aliniamentele pe care fusese așternut stratul acela din coajă de copac care e la modă astăzi, în loc de peluze. Aici găsim și restul de pietriș de pe alei…
Păcat! Și totul ține de felu-n care locul e administrat. Gura de aer a Rahovei e parcul Sebastian: alt loc cu umbră, copaci, iarbă, alei nu este. Mic, plin cu oameni, dar mereu plăcut; verde, apropiat de toți care-l străbat și trec pe lîngă el. Pînă acum. Căci, odată cu renovarea nenorocită și inutilă de dinaintea alegerilor locale, întreg parcul s-a transformat din spațiu public, deschis… în staul; în țarc, așa cum fiecărui „gospodar” mărginit îi place. Garduri… garduri… și, în spatele lor, alte garduri! Să se intre pe la „intrare”, nene! Să nu mai alerge nici un copil pe iarbă! Și să se joace cum zice primăria: nu să se simtă bine, nu să se simtă liber – ci, la adăpostul pretextului „siguranței”, să crească după gratii.
Au trecut doi ani de cînd s-a renovat încîntătorul restaurant interbelic și parcă-parcă, năpădit de atîta vegetație, clădirea s-a mai „îmblînzit”: nu mai sar în ochi chiar așa tencuielile ieftine, termopanele nepotrivite. Sigur că da, e bine că nu s-a pierdut unul din cele mai frumoase exemple de arhitectură bucureșteană! Doar că mă-ntrebam: ce folos tragem noi, oamenii? Nimeni nu se poate bucura de clădirea asta: e închisă publicului, pe jumătate goală… nefolosită. Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treiaUna peste alta, zicem că asfaltarea aleilor din Cișmigiu iese mulțumitor, îngrijit. Rămîn, desigur, semne de întrebare: o să monteze stîlpișorii și lanțurile la loc? cum o să rezolve marginile cu pietriș pe care ședeau băncile? Nu știm; asta și deoarece se lucrează îngrozitor de încet; după două săptămîni de-abia o pereche de alei e gata și nu vezi pe nimeni pe șantier.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2025 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii