despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

în chestiunea locurilor de joacă din marile parcuri.

Loc de joacă mărginaș din Bulgaria, funcțional în totalitate și azi după aproape 20 de ani.

Săptămîna trecută mai multe locuri de joacă din parcurile Primăriei Capitalei – Herăstrău, Cișmigiu, Carol, Izvor, Tineretului, Circ – au fost din nou luate la ochi de către Protecția Consumatorului cu amenzi și propuneri de închidere.

Foarte bine! Un lucru cu care nu se glumește niciodată e siguranța copilului.

Și fiecare poate vedea cu ochii săi cum arată locurile astea de joacă: cam ca-n pozele făcute-n orașul Cernobîl, ăla abandonat de peste trei decenii. Căzături, rupturi, ruginituri; gunoaie, pietriș amestecat cu mizerii, covoare elastice rupte, jupuite.

Hai, însă, să ne-ntoarcem cu juma’ de an în urmă, cînd aceeași Protecție a Consumatorului a făcut același lucru în aceleași parcuri: tot amenzi, tot propuneri de închidere.

Ce s-a-ntîmplat în această jumătate de an? Păi… nimic!

Administrația parcurilor – care ține, firește, de Primăria Capitalei – a reușit de-abia acuma-n septembrie să… „lanseze caietul de sarcini” pentru reparația unei părți din locurile de joacă stricate.

Adică, repetăm pe românește: n-a făcut încă nimic și nici n-o să facă curînd ceva.

Și, ca să fie disprețul și umilirea cît mai mare – în loc să se apuce măcar să dreagă, să peticească, să întrețină – a mai și îndrăznit să lipească niște fițuici… de avertizare.

Atît a putut: cum ar veni, „dă-vă dreacu pe toți, stați deoparte – sau nu… treaba voastră, oricum!”

În schimb, vice-primarul care se ocupă de administrarea parcurilor Capitalei își permite să considere acțiunea Protecției Consumatorului nu doar ca fiind politică; ci mai ales o răzbunare politica… față de el.

Păi… în orașul unde nepăsarea față de copii este și acum o politică, orice răzbunare e îndreptățită.

principii – în sine.

… oazele de verdeață dintre Aviatorilor și Kiseleff m-au atras dintotdeauna; cred că-s primele parcuri pe care le-am îndrăgit cu adevărat acum mulți, mulți ani în urmă.

Chiar și acum îmi place să le caut, să mă rup aici de vuietul orașului, să uit că la doi pași totul fuge.

Dar ce decădere, ce dezamăgire, cînd mă uit mai bine.

Lasă lipsa ierbii; cel puțin jumătate din locurile astea sunt doar pămînt: noroi ori țărînă.

Lasă și serile întunecate, cînd luminile se aprind tîrziu, prea tîrziu, făcîndu-te să orbecăi pe aleile devenite urîcioase (apropo, ați remarcat cum în mai toate parcurile luminile de la locurile de joacă se aprind ultimele, mult după cele de pe alei?)

Dar mă uitam deunăzi la lipsa chioșcurilor cu apă și alte prostioare, care au dispărut de ceva vreme.

Nimeni nu poate să-și cumpere nimica în parcurile astea. Unde să te duci? La metrou, unde de asemenea s-a desființat comerțul? La Piața 1 Mai?

Și mi-am dat seama de lucrul care definește aproape orice administrație bucureșteană: nepăsarea și disprețul.

… chioșcurile astea au fost desființate pentru că – probabil – funcționau fără a avea vreo autorizație.

Așa că – principial – da, trebuiau să dispară.

Nu sînt eu ăla care să îndemne la încălcarea principiilor. Principiile sînt importante: cu adevărat importante. Nu ne căcăm pe principii; nu glumim cu ele.

Dar respectarea selectivă a principiilor, dragii mei, e ceva cumplit.

Fiindcă se încalcă cel mai frumos principiu dintre toate, cel pe care mereu tindem să-l lăsăm la urmă: acela al binelui, al bunăstării oamenilor.

Primăria care-a desființat chioșcurile poate rîde acuma prostește: „uite, am respectat legea, am respectat niște principii”

Dar fiecare dintre noi nu vede altceva decît că primăria aia s-a căcat pe noi toți, încălcînd taman principiul că trebuie să-i pese… de noi.

De ce n-au apărut deja chioșcuri noi, sau măcar vendomate?

… principiile – în sine – nu valorează nimic, dacă nu-s însoțite de omenie.

starea parcului Izvor

Poate fi loc pentru toți, asta e lecția citadină.

Așa-i și-n parcul Izvor. Copii mici, copii mari; adolescenți; tineri; oameni în toată firea; și – mai ales – în toate formele de prezentare urbane: pe jos, pe role, pe trotinete, pe biciclete. Cu căței, cu dulăi, cu mingi de fotbal, cu saltele de yoga, cu chitări, cu boxe, cu păturici: lume de tot soiul!

Loc pentru toți, așa cum am zis.

Iar organizarea periodică a cîte unei paranghelii nu strică nimica.

De altfel, s-a văzut: ani la rînd s-au ținut concerte, serbări și festivaluri iar parcul a trecut nepăsător peste ele.

Să fim cinstiți, singurul lucru care a distrus cu adevărat ceva aici a fost taman… circul; acel circ care aparține de primărie și de pe urmă căruia – vara trecută – ne-am ales cu alei nenorocite!

În fine: cine se plimbă în perioada asta prin Izvor și vede iarba uscată și prăpădită se poate gîndi că-i din vina vreunui festival desfășurat peste vară… dar nu-i așa.

E pentru că niciodată administrația centrală bucureșteană nu a fost în stare să ude și să îngrijească cum se cuvine peluzele: atîta tot.

Ca să știm: doar de asta se strică parcul!

Da’ cu parcu’ ce-ați avut?

scris de Mini-Economicus

Fost-au o data o padurice in toata legea, precum si fabrica „de cherestea” a lui Predoleanu, care sa fie acum, peste parcul sahistilor, Strada Chiristigiilor si ceva din Strada Avrig.

Desigur ca veni si timpul marilor „prefaceri socialiste” in care paduricea a fost tunsa, pe mijlocul ei asezata o statuie de vesnica bascalie… a foamei anilor ’80… iar parculetul sahistilor a ramas stirb, cam cu o treime…

Imi aduc aminte cu drag cum prin 1980, inca circulau veveritele, apoi s-au tuns copacii, pana la raderea completa si uite asa a ramas oaza de sport cam golasa..

Bine ca primarii de dupa 1980 n-au demolat-o… caci de sportul era de masa, iar masa era de sport!

Primarii venira si trecura, dar nu stiu cine i-a posedat de facura parcul mai meschin! Intai au fost scoase mesele de ciment cu marmura deasupra (ce puteau sa stea acolo o suta de ani) apoi au fost inlocuite cu ceva semi-decent din lemn… apoi s-a asezat nasolia actuala!

Spatiul a fost redus inca o data cu o treime, a fost montata o monstrozitate de labirint din tamplarie, apoi impopotonat cu tuya si alte verdeturi pana la sufocare, completat cu alei CFR pe unde copiii isi pot rupe lejer piciorusele!

Daca tot doreati sa-l demolati, dati-l jos ce mai stati, daca nu refaceti-l la un standard normal pentru un parc european, unde chiar se desfasoara concursuri de sah!!

S’aude Dom Primar!?

cum e în Grădina Icoanei II

După trei luni de la refacere, putem să ne dăm cu părerea despre cum merge treaba-n Grădina Icoanei.

În mare place; e-n regulă; mai rău decît înainte nu e.

Dar detaliile… of! Astea ne mănîncă viața.

  • Fîntîna cea mare nu funcționează, zace cu bazinul plin de apă – apă care-ncepe să se coclească.
  • Pîrîiașul șerpuitor e sec: tot dichisul grădinii, care șade-n el… se pierde.
  • Iazul în care trebuie s-ajungă apa e umplut pe sfert: una din prostiile parcurilor bucureștene precum Kiseleff și Ioanid se găsește și aici. Pesemne nu se umple de tot ca să nu se-ntîmple ceva de Doamne-ferește.
  • Țîșnitorile funcționează – două din trei – dar bolurile-n care se scurge apa sînt colmatate și, atunci cînd bei, îți apropii gura de-o cloacă murdară.
  • Băncile-s dintr-alea prost gîndite, cu stinghiile înguste, rare și speteaza prea joasă.
  • Pietrișul aleilor e curat, nu face praf – dar nu prea-l strînge nimeni, atunci cînd ajunge prin iarbă.
  • Sistemul de irigare al peluzelor are ici-colea scurgeri și poți oricînd să te nimerești într-o mocirlă.

După cum vedeți, nimic care să nu poată fi rezolvat prin întreținere conștiincioasă și un plus de minte.

Ratatouille la Grădina Botanică

scris de Sonia Ratatouille

Șobolanul vostru preferat a ieșit ÎN SFÂRȘIT afară și a avut norocul să ajungă în Grădina Botanică.

Florile și-au deschis petalele și natura a înviat. Am văzut flori frumoase – al căror nume l-am uitat – plus cele mai frumoase lalele de pe planetă.

Rațele se plimbă pe lac și peștii se foiesc pe la mal, așteptând să se oprească puștii ăia de 15 ani să încerce să îi atragă făcând „pis pis” – totuși, ei sunt pești și nu îi poți confunda în niciun fel cu dușmanii lor de moarte, mâțele.

Vorbind de mâțe, creaturile astea nu se pot opri din certat. Îl vezi pe Dom’ Miaunel că are o criză de nervi pentru că Madam Pisicescu s-a uitat urât la el, și toată scena asta îți cam strică cheful.

Dar lăsând drama la o parte, ați observant că restaurantul ăla care nu mai e restaurant a fost renovat? Eu da! Arată foarte bine, se vede că s-a lucrat ceva la el și că au încercat să-l facă cât mai asemănător cu vechiul model.

Nu știu de voi, dar după atâta timp în casă, cantitatea asta mare de verde îți dă o senzație ciudată, dar plăcută.

Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treia 

Curaj! Se poate mai mult!

scris de Ando

Am mare încredere că vom vedea, curând, şi varianta cu băncile montate una în faţa celeilalte.

cum e în Grădina Icoanei

De curînd Grădina Icoanei a fost – dacă putem zice așa – renovată.

Întîi de toate, să revedem atmosfera surprinsă după precedenta intervenție edilitară, cea care i-a dat forma actuală prin 2008-2009 (perioadă cînd, cu aceeași înțelepciune, s-a refăcut și Parcul Izvor), ca să ne convingem că nu s-a depreciat major:

În realitate – o să vedeți mai jos – rezultatul e mulțumitor. Cîteva alei lăturalnice au fost pavate cu piatră cubică, pietrișul mărunt așternut în zona centrală e plăcut, doar bordurile folosite puteau, ce-i drept, să fie mai „nobile”.

Cele două locuri de joacă au fost reînnoite și ele; aparatele-s bune, din materiale fericit alese, dar li se poate reproșa combinația cromatică maro urît-albastru urît.

Dosurile vecinătăților rămîn nepriceput ascunse în continuare.

Cel mai prost făcut lucru, din păcate, e refacerea havuzului. Se poate ca-n timp să se păstreze binișor și, totuși, să ne obișnuim cu el. Am numărat vreo patru paznici în părculeț, deci pe moment n-o să-l strice cineva.

 

Nici înainte nu fusese vreo încîntare vizuală, dar băncuțele din jur îl mai înveseleau:

Intrarea dinspre piața Cantacuzino, deocamdată, e bearcă – fără nici un panou; au rămas doar stîlpii-n picioare. Poate s-o valorifica elegant – cine știe?

Una peste alta, nu-i dracu’ atît de negru. Primăria Sectorului 2 a reușit să ducă binișor la capăt renovarea grădinii și la primăvară – odată cu îndesirea vegetației – n-o să mai facă nimenea mofturi.

din zbor (312)

… o veste bună, așa, să-ncepem anul frumos: după ani la rînd în care a fost oprit, iată izvorul „lui Eminescu” din Cișmigiu funcționînd iar.

Întoarcerea în Carol: Povești cu Ratatouille A.K.A lui Ratatouille nu-i place apa

scris de Sonia Ratatouille

Două articole la o distanță de nici o săptămână! Fericire peste lume.

M-am întors și nu dezamăgesc pe nimeni azi, căci vin cu părerea mea despre ce mai e prin Parcul Carol.

Primul lucru pe care vreau să îl menționez e că nu am mai trecut pe acolo de mult!

Și în articolul trecut, tot despre Carol, am văzut că pe insulă porțiuni mici din bordură erau inundate, rezultând două majore probleme:

• Rațele nu aveau unde să își ascundă ouăle și asta este teribil.

• Copiii neatenți care fug ca nebunii prin iarbă nu au de unde să știe unde se termină partea solidă a de pământ și pot să cadă în apă.

ȘI asta nu e tot!

Cred că știm că pe marginea podului mare sunt niște trepte care duc la o mică platformă care ar trebui să fie pentru bărci. Platforma? Ia-o de unde nu-i! O fi, n-o fi de la ploaie, dar dacă n-ai chef de baie, nu te apropia, te rog!

Ca atmosferă, e frumos! Multe culori colorate cu nuanțe nuanțate!

Acum, că apa e plină de frunze și arată mai ceva ca un mal, dar curat, asta e cu totul altceva!

Bineînțeles, nu mă oprește nimeni să nu mă plâng și de asta!

STAI să nu uit!

Într-o parte a parcului, pe o alee liniștită aproape de granița cu lumea de afară, e, ascunsă, dar nu prea, o dugheană. Un vechi restaurant, pe care nimeni nu s-a gândit că pot să-l curățe sau să facă CEVA cu locul gol rămas, stă acolo, plin de saci de gunoi, fără rost, fără motiv.

Bun, bun, mi-am mai stors creierul un pic pentru a face încă un articol în care mă plâng, așa că îl terminăm cu ceva frumos.

Parcul Carol este un loc frumos și liniștit, cât de liniștit poate fi un parc din mijlocul orașului!

Ei, sper că aveți o zi frumoasă și pe data viitoare!